joi, ianuarie 24

PAM MUÑOZ RYAN: TRANDAFIRII DIN MEXIC - O POVESTE ÎNDUIOȘĂTOARE - RECENZIE



     Iubesc ficțiunile istorice, mi se par cea mai bună alternativă la manualele de istorie de multe ori prea rigide și prea lipsite de acel ceva care să te facă să îți dorești să afli mai multe. Pam Muñoz Ryan se adresează în principal copiilor, în America, romanul ei se studiază la clasă, însă consider că este potrivit pentru orice vârstă prin tematica pe care o abordează. Autoarea aduce în prim-plan situații dureroase din Mexic, care le permit cumnaților să o pună pe văduva fratelui lor la pământ în doar câteva clipe, precum și chestiuni care privesc emigranții, în cartea ei fiind prezentată situația mexicanilor și discriminarea de rasă pe care aceștia o întâmpină în Statele Unite ale Americii, care duc la considerarea oamenilor a fi o rasă inferioară, nedemnă de premii sau de distincții speciale. Poate că în trecut nu am fi crezut într-o asemenea problematică, însă, ținând cont de faptul că lumea tinde din ce în ce mai mult să fie un mare sat global, cred că problema mexicanilor ne lovește și pe noi, ca români, care am ajuns deja să ne confruntăm cu modul în care suntem priviți în afara statului nostru. Tocmai de aceea, romanul mi se pare extrem de actual și consider ca poate fi citit de oricine. Da, este încadrat într-o colecție pentru copii, pentru că povestea urmărește în principal un copil, iar limbajul este unul accesibil și ușor de înțeles, însă poate fi citit la orice vârstă. Avem foarte multe de învățat din întâmplările prin care trece personajul principal și putem aplica în viața de zi cu zi exemple ale comportamentului său.
       „Trandafirii din Mexic” este o poveste despre străduință, putere interioară, rezistență și răbdare în față încercărilor vieții, luptă pentru a continua indiferent de circumstanțe și despre adaptarea la o nouă viață. Povestea Espranzei aduce cu sine o anumită gingășie specifică vârstei (are doar treisprezece ani), precum și o doză de candoare și îți oferă o stare de bine la final, oferindu-ți motivația necesară de a merge mai departe indiferent de greutățile pe care viața ți le scoate în cale și de pierderile pe care le suferi în această cursă pentru supraviețuire. Mi-a rămas în minte un citat pe care mi l-am întipărit cu putere în gând și pe care am de gând să îl aplic cât mai des în viața de zi cu zi, mai cu seamă că sunt destul de impulsivă de obicei: 
          „Ai puțină răbdare și fructul o să-ți cadă în palmă.”
          Autoarea, asemeni Rutei Sepetys, pornește povestea sa de la un fapt real, pe care îl îmbracă în cele mai frumoase haine și îl prezintă în fața cititorilor săi, emoționându-i și făcându-i să citească totul cu sufletul. Copilăria ei a fost plină de povești adevărate spuse de bunica ei pe când croșeta păturici cu modele în zigzag (un simbol care apare și în cartea sa, ca o formă a greutăților pe care le ai de străbătut în viață: mai urci un munte, mai cobori o vale, principalul este să rămâi drept într-o lume strâmbă și să lupți pentru tine și cei dragi). Ea îi spunea despre drumul greu parcurs de ea din momentul părăsirii țării natale, Mexic, și până la ajungerea în Statele Unite ale Americii și începerea unei noi vieți. Asemeni personajelor sale, ea a trăit într-o tabără a refugiaților, a fost martora grevelor din agricultură petrecute în anii 1930 din dorința de a primi un câștig decent, pe măsura muncii prestate, și a trăit cu frica trimiterii înapoi acasă dintr-un capriciu al autorităților. Toate aceste aspecte ale vieții de emigrant sunt surprinse din plin în romanul nepoatei, care a pus la baza istoriei de viață a personajelor sale crâmpeie din traiul bunicii sale.
             „Trandafirii din Mexic” aduce în prim-plan viața unei copile din Aguascalientes, Mexic, Esperanza Ortega, care duce aici o viață de prințesă, primind tot ceea ce își dorește mereu, bucurându-se de haine minunate și de păpuși din porțelean. Părinții ei au servitori, gata oricând să o ajute să facă anumite lucruri, iar ei i se pare la vârsta de treisprezece ani că nu poate fi prietenă cu Miguel, băiatul servitorilor lor -Hortensia și Alfonso -, pentru că fiecare dintre ei se află pe un alt mal al râului, căci ea trăiește într-un conac, iar el într-un bordei. Acestea sunt preconcepțiile cu care micuță Esperanza trăiește, nu are deloc experiență vieții și crede că totul i se cuvine. Tot ceea ce cunoaște este dragoste de pământ, a cărei inimă o poate simți lipindu-și urechea de pământ, la fel ca atunci când auzi mare punându-ți urechea lângă o scoică. Și, cu toate că pământul și dragostea pentru acesta reprezintă întreaga ei știință asupra vieții și singura ei certitudine, tocmai aceasta îi va fi furată de către soartă. Moartea prematură a tatălui, ucis de tâlharii obișnuiți ai Mexicului (căci există mari discrepanțe între cei bogați și cei săraci), o lasă pe micuță fără nimic din tot ceea ce iubea, fără nimic din ceea ce știa. 
         Mama sa este pusă în față unui fapt obișnuit în Mexic, un fel de cutumă ce cerea ca văduva fratelui să devină soția unuia dintre frații rămași în viață, astfel încât averea să se perpetueze tot în familie. Cum Ramona Ortega nu poate să își piardă onoarea și nici nu se poate despărți de fiica sa, ce urma să fie trimisă departe, la un internat, aceasta alege calea mai grea, dar mai plină de poezie și de străduință pentru a putea să își asigure traiul de zi cu zi. Ea alege să fugă din localitatea în care trăise până atunci, să își lase mama în grija surorilor ei călugărițe, să își ia fetița și hainele de pe ea și să meargă în Statele Unite, în speranța unei vieți mai pline de demnitate, chiar dacă este conștientă că va fi una plină de lipsuri materiale. Ea pune mai presus de orice familia, se simte bogată doar pentru că își poate păstra fiica alături și nu îi e teamă să o ia de la capăt.
         Discrepanțele dintre viața din Mexic și cea din Statele Unite o lovesc din plin pe Esperanza, care, în primă fază, nu înțelege adevărata amploare a schimbărilor din viața ei. Fuga de acasă o pune într-o poziție net inferioară: devine o servitoare la rândul ei și este obligată să facă totul singură, să învețe să muncească, să aibă grijă de copiii cei mici din familia în sânul căreia ajunge alături de mama sa. În Statele Unite, nu mai este fata bogată, ci se confruntă cu sărăcia lucie asemeni tuturor emigranților din tabăra în care locuiește: într-o căsuță cu doar două camere trăiesc multe suflete, iar ea nu face excepție, stând alături de foștii lor servitori și de copiii fratelui lui Alfonso în același loc. Aici, toți trebuie să facă anumite treburi pentru a putea supraviețui, iar șocul este mare. Pe lângă faptul că are de învățat cum să măture sau să gătească, Esperanza trebuie să îndure și batjocura copiilor din tabără, care nu înțeleg aceste stângăcii ale ei. Însă, fetița nu se lasă și luptă pentru a învăța tot ceea ce trebuie să facă, mai ales când și mama ei se îmbolnăvește grav și rămâne luni întregi în spital, pradă unei depresii urâte. 
          Esperanza a pierdut tot: viața plină de belșug, tatăl, mama și bunica îi sunt și ele departe, însă fetița învață să se adapteze noilor condiții și muncește din plin pentru cei dragi ei. Tocmai acest lucru mi-a plăcut cel mai tare la acest roman: personajele sale nu rămân într-un stadiu linear, nu se plâng de greutățile pe care trebuie să le îndure, ci învață să se lupte cu lipsurile și cu greutățile și merg înainte, indiferent de tot ceea ce au de îndurat. Tabăra emigranților nu este una confortabilă, nu există nimic din tot ceea ce Esperanza și mama ei erau învățate să aibă, nici chiar existența lor nu este una sigură, căci mulți dintre mexicani inițiază greve, sperând să obțină mai mulți bani, iar cei care se revoltau prea tare ajungeau să fie trimiși înapoi acasă, fiind despărțiți de cei dragi aflați în tabără. Sunt multe aspecte care îi privesc pe emigranți existente în această carte și doare când observi nedreptatea la care aceștia sunt supuși, căci li se pun etichete și sunt văzuți ca o specie inferioară de oameni, fapt pentru care pot cumpăra hrană dintr-un anumit loc doar, trăiesc izolați, muncesc pe pământurile americanilor pe mai nimic, iar în școli, copiii mexicanilor nu pot lua anumite premii, indiferent cât de bine învață (așa cum este cazul lui Isabel, verișoara lui Miguel, care excelează la învățătură, însă nu are parte din niciun privilegiu pe care îl au copiii albilor).
         „Trandafirii din Mexic” este o lectură minunată, care îți arată că viața te poate urca până la cele mai mari înălțimi, dar, când totul pare extraordinar, tot ea te pune la pământ. Principalul este să înveți cum să faci față dezamăgirilor și căderilor, despre speranța care trebuie să supraviețuiască în orice circumstanțe și despre străduința de a duce o viață mai bună. Autoarea ne arată că merită să lupți pentru cei dragi ție și, atât timp cât ai oamenii iubiți ai sufletului alături, ai tot ceea ce îți trebuie.


          DATE DESPRE CARTE:
         ___________________

        Titlu: „Trandafirii din Mexic”
        Autor: Pam Muñoz Ryan
        Titlu original: Esperanza Rising
        Traducere: Mădălina Vasile
        Editura: Grupul Editorial Art
        Colecție: Arthur. Violet History
        Anul apariției: 2018
        Număr de pagini: 198
        Recomandare: 10+
  

        Cartea poate fi comandată de aici sau de aici.
  

8 comentarii:

  1. Nu am citit cartea, dar fiicei mele i-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o lectură emoționantă, potrivită la orice vârstă. Stilul este simplu, dar emoționează.

      Ștergere
  2. Imi place, as citi! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Abia aștept să ajung și eu la ea, mi-a plăcut foarte mult coperta și am ținut cont de recomandările Sandrei. Îți mulțumesc mult pentru că mi-au permis să îmi fac o părere mai Clara despre ea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag!. Coperta m-a atras și pe mine inițial, apoi recenzia Sandrei. Își merită din plin toate cuvintele de laudă, e minunată. :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter