marți, ianuarie 8

LISA WINGATE: ÎNAINTE SĂ FIM AI VOȘTRI - RECENZIE



        Nu știu cum este în cazul vostru, însă mie mi se întâmplă uneori să mă simt extrem de atrasă de o carte, fără a ști exact motivul pentru care se întâmplă acest lucru. Pur și simplu am nevoie să am acel volum, să îl admir pe noptiera mea întâi, să ne conectăm unul cu cealălalt, iar acesta a fost și cazul romanului „Înainte să fim ai voștri” de Lisa Wingate. Am văzut-o prima dată la Gaudeamus și am zăbovit destul de mult timp în preajma ei, căci are o copertă extrem de vie, care te face să vrei să afli despre ce este vorba, precum și un titlu care te intrigă. Nu am cumpărat-o de la târg doar pentru că am zis că dau o tură pe la toate standurile și apoi mă întorc la ea, însă la plecare nu a mai fost timp suficient, deja se făcuse târziu și aveam un microbuz de prins spre casă. Cu toate acestea, nu am putut să o uit, îmi rămăsese imprimată undeva într-un colț al minții. Cred că tocmai din această cauză m-am bucurat extraordinar de tare când am văzut-o pe Libris și în acest caz clar nu am mai ezitat și a mea a fost. Nu puteam să o mai las să stea departe de mine, trebuia să îi descopăr povestea și ce mai istorie de viață mi-a adus în față, și ce de sentimente mi-a trezit în suflet, și ce revoltă a putut să îmi stârnească romanul ăsta... 
            „Înainte să fim ai voștri” a fost asemeni unei furtuni puternice într-o zi de vară, care te zguduie cu totul prin tot spectacolul pe care ți-l oferă. Autoarea nu a avut milă și mi-a oferit șoc după șoc, scuturătură după scuturătură, lăsându-mi un gust amar cu privire la lumea în care trăim și care lasă pur și simplu ca lucruri teribil de înfricoșătoare și de dureroase să se petreacă sub ochii ei, pe care doar îi închide în momentele cheie și lasă urâtul să se desfășoare în continuare, cu prețul distrugerii a o mulțime de vieți considerate insignifiante față de măreția aflată la polul opus. Se aduce în discuție un fel de luptă pentru supraviețuire, în care nu neapărat binele învinge sau în care acesta are un drum extrem de lung de parcurs până când reușește să iasă la suprafață și să înlocuiască toate traumele și rănile sufletești lăsate pe parcurs. 
           Lisa Wingate ne oferă două perspective narative ale unor voci unice, care se individualizează de restul oamenilor din jurul lor prin faptul că aparțin unor persoane libere din punct de vedere sufletesc și foarte puternice, capabile să își înfrunte cu demnitate și curaj destinul și să acționeze în conformitate cu cele mai tainice trăiri ale sufletului lor, indiferent de câte furtuni au avut de întâmpinat și de cât de multă suferință au avut de îndurat. Avery Stafford și May Crandall sunt două femei crescute în medii de viață diferite, dar pe care soarta se încăpățânează să le aducă la un loc și să le unească prin intermediul unei povești extrem de dureroase, care va ajunge să schimbe multe perspective asupra vieții. Planurile prezent și trecut se împletesc într-un tot unitar și fac ca romanul să fie unul extraordinar, pe care cu greu îl mai poți lăsa din mână. 


         „Înainte să fim ai voștri” este romanul care m-a trecut prin toate stările sufletești posibile, de la furie, disperare și revoltă la înduioșare, căldură sufletească și dragoste de viață. Nu ai cum să citești această carte fără a te implica emoțional, mai ales că nu reușești să uiți că, dincolo de ficțiune, se află un caz real, că oameni precum Georgia Tann, care furau de la oamenii săraci tot ceea ce aveau mai de preț, propriii copii, doar pentru a îi da mai departe celor bogați și infertili sau pentru a îi tortura și chiar lăsa să moară dacă nu se potriveau dorințelor sale, chiar au existat și că o lume întreagă a preferat să închidă ochii doar pentru că, la mijloc, se aflau personalități marcante și influente ale vremii. Ajungi să te întrebi în ce fel de lume trăiești și cât anume știm din evenimentul din spatele poveștii expuse în roman și cât de interesați suntem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat în anii trecuți, căci e vorba de o perioadă cuprinsă între anii 1930-1950. Nu știu dacă suntem dispuși să ne pese de o lume pe care o considerăm de mult apusă, să deschidem cutia Pandorei și să aducem la lumină niște lucruri extrem de dureroase, care au dus la multe pierderi în rândul unor oameni nevinovați, care nu făceau nimic altceva decât să își ducă viața liniștiți, în sânul unei familii iubitoare, în ciuda lipsurilor pe care le îndurau. De asemenea, nu știu dacă nu ne temem mai tare de faptul că astfel de monștri cu chip uman mai trăiesc încă printre noi, fapt pentru care tăcem în continuare și nu aducem adevărul la lumină. Oricum, nu cred că am mai putea să îi pedepsim pe cei din trecut și, da, mi se pare că au scăpat mult prea ieftin pentru toate traumele și suferința provocate. Dar poate am putea să schimbăm unele lucruri astăzi, la nivel global, căci cartea aceasta ne învață în primul rând că trebuie să ne pese suficient de tare de cei de lângă noi încât să ajungem să îi salvăm chiar și de ei înșiși și să nu ne temem să rostim chiar și cele mai dureroase gânduri. Secretele oricum vor ieși la un moment dat la suprafață, oricât de tare ne-am opune acestui fapt...

           „Înainte să fim ai voștri” - un prezent plin de secrete bine tăinuite și un periplu printre fapte trecute, pentru aflarea adevăratei identități

             În prezent, ne situăm în Aiken, Carolina de Sud, unde trăiește Avery Stafford, fost procuror, care a lăsat întreaga sa muncă de dragul tatălui său, senator în DC, care s-a îmbolnăvit de cancer. Simte nevoia să îi fie alături și să redevină cea de odinioară, fata mereu aproape de familia sa, care iese în față la toate adunările importante pentru cariera tatălui său. Viața ei este în aparență una dominată de perfecțiune, în care totul este organizat cu minuțiozitate: există o anume Leslie care le face programul, care le spune cu ce anume să se îmbrace, ce anume să spună, cum să se comporte în societate. Are puterea pe care i-o dă numele tatălui său și știe că puține uși i se pot închide. Nu este căsătorită încă, spre deosebire de celelalte două surori ale sale, iar mama îi pune presiunea pe umeri, așteptând cu nerăbdare anunțarea căsătoriei cu Eliot, logodnicul său și prietenul cel mai bun din copilărie. Totul pare a fi deja aranjat și așa a fost întotdeauna și nu se tem foarte tare nici de un iminent scandal ce urmează să înceapă. Sunt pregătiți pentru orice situație.
          Însă, o întâlnire pur întâmplătoare cu o anume May Crandall, o bătrână de la un azil de bătrâni pe care ajunge să îl viziteze alături de tatăl ei și de echipa acestuia în cadrul campaniei de promovare a senatorului, îi schimbă cu totul percepția asupra vieții lui Avery și o face să își pună întrebări referitoare la viața ei pe care nu le-ar fi avut în mod normal. Este tipul acela de întâlnire unică în viață, care pare scrisă în chiar destinul tău, și care îți dă întreaga existență peste cap. May îi devine dragă lui Avery, iar o discuție cu aceasta o determină să își pună întrebări cu privire la viața bunicii sale, Judy, ajunsă acum la un azil de bătrâni la rândul său, cu creierul dominat de demență. Avery află că bunica ei nu era exact cine a crezut ea că este și pleacă pe urmele ei, ajungând pe insula Edisto, unde îl cunoaște pe agentul de imobiliare Trent Turner, și chiar în Augusta, încercând să pună cap la cap bucăți dintr-un puzzle complex, care ar putea să îi ofere o imagine de ansamblu asupra bunicii sale și, în același timp, asupra identității sale. Chiar dacă nu este un roman polițist, căutările tinerei te fac să rămâi profund ancorat în tema romanului și să vrei să descoperi mereu mai mult.

            „Înainte să fim ai voștri” - un salt în trecut și un adevăr crunt, care lasă cicatrici în suflet și anihilează identitatea multor persoane

             Cel de al doilea fir narativ, care se desfășoară în paralel cu primul, căci capitolele se succed, având parte fie de privire asupra prezentului, fie de una asupra trecutului, aduce în prim-plan povestea dureroasă, cea care pornește de la cazul real al Georgiei Tann. Este și partea care mi-a plăcut cel mai tare din carte, dar și cea care mi-a smuls cele mai multe lacrimi și care m-a făcut să ridic de multe ori pumnul și să îmi doresc să lovesc un perete sau orice în absența adevăraților vinovați, doar pentru a scăpa de toată frământarea interioară și de toată suferința pe care răutatea altor semeni o provoca unor bieți copii o provoca. Autoarea ne duce înapoi, până în anul 1939, în Memphis, unde s-au întâmplat multe lucruri teribile, ce au văduvit multe familii de copiii lor, fapt care a dus la distrugerea tihnei acestora. 
           Acest plan narativ o aduce în fața noastră pe Rill Foss, o fetiță de doar doisprezece ani care trăia într-o armonie perfectă alături de părinții ei, Briny și Queenie, și de cele trei surori mai mici și de fratele ei, Camellia, Fern, Lark și Gabion, pe o barcă plutitoare. Sunt nomazi, dar acest fapt nu îi împiedică să își fie alături unul altuia și să simtă bucuria pe care doar libertatea supremă ți-o poate oferi. Totul se schimbă în momentul în care Queenie, însărcinată fiind cu gemeni, trebuie să fie dusă la spital, pentru că viața ei și a pruncilor erau puse în pericol. Furtuna de afară corespunde cu ceea ce se va întâmpla mai apoi și cu întreaga vijelie ce se va declanșa în sufletele copiilor acestei familii. 
           Cum tatăl și mama pleacă la spital, copiii rămân singuri pe barcă, în grija lui Rill. Însă, la un moment dat, poliția pătrunde în căsuța lor și îi smulge pur și simplu pe copiii din locul cel mai drag, promițându-le că vor fi duși la părinții lor. Ceea ce pornise ca o simplă întâmplare, pe care Rill spera că părinții ei o vor rezolva mai târziu, se va transforma într-o dramă de proporții colosale, căci, din acel moment, viețile celor cinci copii se vor schimba în totalitate. Vor înțelege abia târziu, în timp ce se aflau la Casa de Copii din Tennessee, că au fost amăgiți în tot acest timp și că nu au fost aduși aici temporar, ci au fost smulși de lângă tot ceea ce știau în mod definitiv, li se dau nume noi și li se refuză dreptul la libertate. Copiii se află acum în custodia domnișoarei Tann și a doamnei Murphy, iar casa cea nouă se va dovedi un fel de lagăr pentru micuți, un fel de punct de tranzit între viața trecută și cea viitoare, pe care domnișoara Tann a rezervat-o pentru ei. Copiii sunt tratați mai rău decât sclavii, nu primesc nimic altceva de mâncare în afara unui terci de mălai, sunt abuzați fizic și psihic, ba chiar și sexual prin intermediul unui anume domn Riggs, sunt torturați, fiind lăsați în debara, iar cei mai slabi chiar sunt lăsați să moară, fără niciun fel de remușcare.
          Copiii Foss sunt perfecți, par desprinși din reviste, căci au bucle blonde, ca Shirley Temple. Domnișoara Tann nu vrea nimic altceva decât să îi vândă mai departe, unor familii bogate, cu multe resurse materiale. Însă, acțiunile ei nu se opresc în momentul vânzării copiilor, căci cea supranumită mama adopției moderne nu dispare din viața acestora, ci revine în mod constant pentru a șantaja familiile și așa încercate de soartă prin infertilitate și pentru a primi și mai mulți bani. Își calculează absolut fiecare mișcare și nu simte niciun fel de remușcare pentru cele făcute. Nici părinții naturali nu aveau mai mari șanse de succes în fața acesteia, căci avea sprijin din partea celor mai influente personalități ale vremii. Totul pare a fi un cerc fără ieșire... iar acest lucru este resimțit din plin de Rill Foss, cea care va deveni mai apoi May Weathers. Ea încearcă să își protejeze surorile și fratele mai mic, însă este doar un copil, ușor de șantajat și de manipulat. Cum cei mici sunt smulși de lângă ea, Rill se lasă cuprinsă de remușcări și de ură față de ea că nu poate salva tot ceea ce i-a mai rămas din familia sa. Nu încetează însă să spere că se poate întoarce la familia sa și luptă din răsputeri pentru acest fapt. Este lucrul care o ține în viață în ciuda durerii pe care o simte odată cu fiecare pierdere în parte. Cred că tocmai de asta am și iubit acest personaj, este doar un copil, însă dă dovadă de o extrem de mare putere interioară și luptă până la final. Își pierde identitatea asemeni multor copii din acea perioadă, iar la un moment dat refuză să și-o asume, căci ar fi totul mult prea dureros, însă nu renunță niciodată la speranță și la vis.

            „Înainte să fim ai voștri” este o carte care se citește cu sufletul și care nu te lasă indiferent. Te captivează prin poveștile prezentate și te face să rămâi în stare de alertă permanentă, dorindu-ți să pui lucrurile cap la cap și să descoperi deznodământul. Acesta din urmă a fost cireașa de pe tort, căci îți schimbă perspectivele asupra vieții și te determină să lupți mai mult pentru ceea ce îți dorești, să te analizezi și să observi ce anume îți produce fericirea și să mergi exact pe calea care te conduce spre ceea ce dorește sufletul.


         Citate: 

         „În mulții mei ani de viață, am aflat că majoritatea oamenilor se descurcă pe cât de bine pot. N-au intenția să facă rău nimănui. Acesta e doar un îngrozitor efect secundar al supraviețuirii.”

            „Nu poți să le ai pe toate. Poți să ai câte ceva de-aici și câte ceva de-acolo sau toată asta și nimic din cealaltă. Facem compromisurile care ni se par cele mai potrivite în momentul ăla.”

         „E ciudat cum lucrurile cu care ești învățat ți se par bune, chiar dacă sunt rele.”

         „Cel mai bine e să știi. Mereu le-am zis că cel mai bine e să fii cine ești. Cine ești în tine. Nu-i altă cale să trăiești cum trebuie.”

         „Viața nu e chiar atât de diferită de cinema. Fiecare secvență are propria muzică, iar muzica e scrisă pentru fiecare secvență, împletită în ea în feluri pe care nu le înțelegem. Nu contează cât de mult ne-ar plăcea melodia unei zile apuse sau cum ne imaginăm cântecul unei zile ce va să vină, trebuie să dansăm pe muzica zilei de azi, altfel, o să fim veșnic în contratimp, împleticindu-ne în ceva care nu se potrivește cu momentul.”

           „Oamenii nu ajung întâmplător în viețile noastre.”

           „Trecutul unei femei nu trebuie neapărat să-i prezică viitorul. Poate să danseze pe o muzică nouă dacă așa vrea ea. Muzica ei. Ca să audă melodia, trebuie doar să nu mai vorbească. Să-și vorbească singură, vreau să zic. Totdeauna încercăm să ne convingem de diverse lucruri.”


           DATE DESPRE CARTE:
           __________________

          Titlu: „Înainte să fim ai voștri”
          Autor: Lisa Wingate
          Titlu original: Before We Were Yours
          Traducere: Alexandra Fusoi
          Editura: Trei
          Colecție: Fiction Connection
          Anul apariției: 2018
          Număr de pagini: 480

          Cartea poate fi comandată de aici

10 comentarii:

  1. M-a atras foarte mult titlul avestei carti de asta am zis ca trebuie sa o citesc,frumoasa recenzie. Multumesc!
    Contul meu de facebook este Nicoleta Birgaoanu

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii ca si eu patesc asa cu multe carti. Chiar si asta m-a atras doar vazand-o in online. Recenzia ta este tentanta. Sper sa citesc si eu cartea cat mai curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O recomand cu căldură, i-am dat 5 steluțe doar pentru că nu aveam mai multe. :)

      Ștergere
  3. Si pe mine matenteaza cartea. M-a atras titlul si coperta. Mulțumesc pentru impresii, foarte frumoasa recenzia. Acum o trec pe lista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag! <3 Este una dintre acele cărți minunate, care te ține captiv între paginile sale.

      Ștergere
  4. Andrada Rezmuves10 ianuarie 2019, 21:57

    Felicitări pentru recenzie, draga mea! Şi pe mine mă tentează această carte !��

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter