miercuri, ianuarie 2

KHALED HOSSEINI: RUGĂ CĂTRE MARE - RECENZIE



        Cazul băiețelului sirian în vârstă de doar trei ani, Alan Kurdi, scăpat din războiul ce macină Siria doar pentru a se îneca în Marea Mediterană în anul 2015, la doar câțiva pași de visul european de mai bine, a sensibilizat și șocat o lume întreagă. Cred că este primul moment când o lumea întreagă și-a pus întrebări legate de miile de refugiați care veneau în Europa pe mare, fie ei sirieni, irakieni, somalezi, afgani sau eritreeni, și a început să înțeleagă că aceștia nu își părăsesc casele, familiile și gliile doar de dragul unui trai mai bun, ci își lasă viețile în mâinile destinului și înfruntă pericole fel de fel doar pentru a se salva de un infern ce pare fără de sfârșit. E trist și te face să te întrebi unde a dispărut dragostea de semeni și spre ce ne îndreptăm, ce se întâmplă cu umanitatea...
            „Rugă către mare” nu este prima mea întâlnire cu Khaled Hosseini. Am citit toate cărțile traduse la noi scrise de autorul afgan și fiecare dintre cele trei aduce în discuție situații de viață sensibile, care au în prim-plan femei obligate să facă lucruri împotriva voinței lor, copii rupți de părinți și obligați să emigreze în alte țări, pentru a se salva de sărăcia, corupția și habotnicia existente în țările de origine. În principal, cărțile autorului aduc în prim-plan probleme cu care Orientul se confruntă, din cauza unor politici defectuoase sau a unor înțelegeri greșite asupra religiei. „Rugă către mare” nu face excepție de la acest mod de scriere al autorului, însă stilul este total diferit de tot ceea ce a scris autorul până acum, în sensul că, acum, nu doar puterea cuvântului este folosită pentru a exprima o realitate tristă, ce are în prim-plan miile de refugiați forțați să fugă din cauza unor războaie cumplite și să o ia de la zero printre străini, ci și cea a vizualului, cartea fiind o îmbinare de imagini și text scris, ambele emoționând în egală măsură.


        „Rugă către mare” este o carte scurtă ca întindere, are doar patruzeci și opt de pagini, cu foarte puțin text scris, însă cu un mesaj măreț, care reușește să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului. Am citit fiecare rând în parte cu lacrimi în ochi și cu un țipăt mut ascuns adânc în suflet, în adâncimi de incertitudini, pentru că știu că nu pot face nimic pentru a prelua suferința miilor de părinți ce își pun copiii în bărci ce par de jucărie, fără a ști dacă la capăt vor mai ajunge cu toții, fără a putea cu adevărat să își protejeze puiuții, însă cu speranța că, dincolo de linia orizontului, vor reuși să le ofere acestora o lume mai bună și mai sigură, o lume în care nu vor mai auzi bubuitul bombelor, răpăitul gloanțelor și traiul printre dărâmături, printre fărâme din ceea ce a reprezentat cândva căminul lor:
           „Scumpul meu băiat, îți văd profilul scăldat de razele lunii la scăpătat, genele, delicat conturate, ca într-o caligrafie, îngreunate de un somn neprihănit. - Ia-mă de mână! ți-am zis. N-o să pățești nimic!”
    Acestea sunt cuvintele pe care un tată disperat i le adresează propriului copil și chiar lui însuși, cu speranța că dacă le va rosti mai tare, mai cu putere, dacă va da glas propriilor temeri, va reuși să alunge răul și să își ducă propriul copil în siguranță dincolo de mare. Știe că este o promisiune goală, deșartă și că este incapabil să facă mai mult decât a se lăsa în voia sorții și a mării, însă încearcă să se îmbărbăteze, să fie puternic pentru copilul lui. 
        Întregul volum este scris sub forma unei scrisori pe care tatăl lui Marwan i-o adresează fiului său, punând acolo toată suferința sa, toată durerea ruperii de copilăria sa și de țara în care a crescut, de tradițiile și obiceiurile păstrate din bătrâni, de lumea lui. Forma folosită îți lasă impresia unui poem de o muzicalitate extraordinară. Cu toate acestea, nu avem de a face cu o poezie, iar cuvântul scris îți face pielea de găină și te face să mulțumești Cerului că nu a trebuit până acum să treci prin aceleași situații, că nu a trebuit să te înstrăinezi de tot ceea ce ai cunoscut până în prezent, de tot ceea ce iubești. Simți în cuvintele acestui tată toată durerea pe care sufletul său a strâns-o în timpul unui război nedrept, iar aceasta devine copleșitoare pe măsură ce citești. Parcurgi fiecare rând în parte, observi imaginile și plângi, și îți frângi mâinile din cauza neputinței. Apoi, începi să te rogi, pentru miile de suflete călătoare, pentru miile de persoane care au ales să plece într-o călătorie riscantă, dar singura speranță ce le-a mai rămas... Mai mult, știi că nu poți face și izbești peretele cu pumnul strâns... Și te rogi mai mult, și speri că alți copii vor fi mai bine, vor supraviețui unui infern mult prea greu de dus de umerii unui adult, darămite ai unui copil nevinovat, inocent, care a avut neșansa de a se naște în timpul și locul nepotrivit, care nu a apucat să se joace, să se descopere, să vadă culorile lumii, ci a fost nevoit să accepte prea curând urâțenia și griul lumii...
          „Rugă către mare” este un volum pe care îl parcurgi cu sufletul, care te pune pe gânduri și care te face să te întrebi de ce ai face tu dacă ai ajunge în situația de a fugi sau de a trăi cu frica în sân în propria țară. Este un volum care te sensibilizează și care te face să fii recunoscător pentru tot ceea ce ești și pentru tot ceea ce ai.


       DATE DESPRE CARTE:
       ___________________
       Titlu: „Rugă către mare”
       Autor: Khaled Hosseini
       Titlu original: Sea Prayer
       Traducător: Raluca Nicolae
       Editura: Niculescu
       Anul apariției: 2018
       Număr de pagini: 48

        Cartea poate fi comandată de pe Cartepedia sau de pe site-ul editurii Niculescu.



10 comentarii:

  1. Eu am citit recenzia ta cu lacrimile in ochi si pielea de gaina. Nu cred ca as avea puterea sa citesc cartea, mi se pare mult prea incarcata de durere. Te felicit pentru curajul de a o citi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Cazul acelui băiețel oricum îmi rămăsese în minte... Lectura m-a dărâmat. Sunt doar câteva pagini, dar profund scrise.

      Ștergere
  2. Ce carte cu mesaj puternic! Multumesc mult pentru recomandarea deosebita!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ufff... Pare cutremurătoare. Încă nu am curaj să o citesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite ca de data aceasta mă simt si eu tentată sa o citesc. Superba recenzia ta, Oana!

    RăspundețiȘtergere
  5. Exact cum ini imaginam. O alta poveste plina de durere și de momente care răscolesc sufletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr. E o lectură de 15 minute, dar mesajul este extraordinar de profund.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter