joi, ianuarie 24

KENT HARUF: SUFLETE ÎN NOAPTE - RECENZIE



        „M-am hotărât și nu-mi pasă ce crede lumea. Am făcut asta prea multă vreme toată viața. Nu mai am de gând să trăiesc așa.”

          Mi-am dorit extraordinar de tare romanul postum al lui Kent Haruf - „Suflete în noapte”, fapt pentru care mi l-am și achiziționat la scurt timp după ce a apărut la noi. Însă, la fel de mult pe cât l-am vrut, pe atât l-am tot amânat, lăsându-l să stea oarecum dosit pe unul dintre rafturile bibliotecii mele și așa arhipline. Acum, privind retrospectiv, regret că am lăsat-o atât de mult timp în așteptare, pentru că, pe cât este de mică aceasta carte ca întindere, pe atât este de mare ca mesaj. Este dovada clară că esențele tari se țin în sticluțe mici. 
            „Suflete în noapte” este un roman atipic față de cărțile pe care obișnuiesc să le citesc, în sensul că este scris într-o manieră destul de criptică, cinematografică, cu replicile lăsate libere, fără semne grafice care să anunțe cititorul de existența acestora, începe și destul de brusc, introducându-te direct în poveste, fără niciun fel de preambul, însă consider că tocmai aceste chestiuni îi conferă o frumusețe aparte. Cartea ți se lipește de suflet și îți dă puterea și motivația de a o lua mereu de la început, de a nu te considera prea bătrân pentru a o lua de la capăt, pentru a iubi, pentru a trăi la intensitate maximă  fiecare clipă și fiecare experiență în parte. Romanul are o candoare proprie, oferindu-ți imaginea aceea de bătrânei pe care îmi doresc din tot sufletul să o văd cât mai mult în viața de zi cu zi: aceea mereu cu zâmbetul pe buze, mereu ținându-se de mână și privindu-se cu dragoste în orice loc, mereu gata să îți ofere un crâmpei din înțelepciunea acumulată de-a lungul vieții, dar fără a îți impune nimic, știind când să stea deoparte și să te lase pe tine să acționezi și când să acționeze pentru binele celui de lângă ei. 
             Astfel de bătrânei sunt Addie Moore și Louis Waters, personajele centrale ale romanului lui Haruf. Nu știm nimic despre ei la începutul poveștii, ci aflăm detalii pe parcurs, chiar de la ei: sunt amândoi vecini, văduvi de multă vreme, care au trăit în orașul american Holt aproape întreaga viață. El a fost profesor de literatură engleă, deși toată viața și-a dorit să fie poet, ea a lucrat mai mult în umbra soțului, îndeplinind fel de fel de slujbe mărunte, cu toate că și-ar fi dorit să fi avut mai multă putere pentru a face ceva mult mai măreț. Amândoi trăiesc cu regretele unei vieți trăite după normele altora, iar nu după propriile dorințe, după plăcerea proprie. Tocmai de aceea, Addie prinde curaj și uită pentru un timp să se uite de părerea celor din jur, refuză să mai facă ceva doar pentru că așa o cer conveniențele sociale și merge la casa lui Louis, cerându-i să împartă singurătatea la doi și să petreacă nopțile amândoi, pentru că acelea erau clipele în care resimțea cel mai tare lipsa partenerului de-o viață. Deși sceptic la început, Louis acceptă și, oricât ar părea de bizar, cei doi chiar petrec nopțile într-un mod platonic, doar stând unul lângă altul în pat pe întuneric și povestind diverse întâmplări care le-au marcat existența. 
          Povestea celor doi se aseamănă foarte tare cu viața în sine și, ca de obicei, nimic nu durează pentru eternitate. Și în cazul celor doi, existența li se complică. Ei au de înfruntat întâi gura lumii, care nu înțelege exact relația lor și începe să răspândească vestea că Addie și Louis sunt împreună în sânul familiilor acestora, copiii plecați de foarte mult timp de lângă părinții lor. Apoi, fiul lui Addie îl lasă la ea pe nepotul ei, Jamie, pentru ca el să își rezolve problemele cu afacerea în declin și cu soția, care a plecat de acasă. Jamie este asemeni oricărui copil rupt de părinții săi: simte din plin nesiguranța și se teme că și bunica lui îl va părăsi. Aceasta din urmă, alături de vecinul ei, încearcă să îl facă pe micuț să se simtă mult mai bine și, trecând peste vârsta lor înaintată, au puterea de a face multe lucruri: îi cumpără copilului un cățel care să îi țină companie, se joacă cu el, îl duc în drumeție și îi oferă libertatea de a lua decizii. Însă, lucrurile între ei doi se complică și mai mult, pentru că ajung să se îndrăgostească unul de altul și să redescopere plăcerea și bucuria de a fi în preajma altui suflet, de a te contopi unul în privirea celuilalt, iar acest fapt nu îi place fiului lui Addie, care nu o înțelege pe mama sa și acționează, în ciuda vârstei, asemeni unui copil mic al cărui părinte încearcă să își refacă viața: acționează în numele părintelui care nu mai este alături de el și îi cere mamei să aleagă între nepotul ei și iubirea abia descoperită.
        Finalul mi-a adus lacrimi în ochi și m-a luat prin surprindere puțin. Mi-ar fi plăcut să existe mult mai multă înțelegere din partea celor tineri, mult mai multă înțelepciune și mult mai multă dorință de a înțelege că dragostea nu are vârstă sau granițe.
             Dacă nu ați citit până acum, vă recomand cu drag „Suflete în noapte”. Este o lectură care te emoționează și care te face să îți dorești să îmbătrânești frumos, experimentând mai mult și uitând de părerea lumii. Avem o singură viață, nu e nevoie să o petrecem în lamentări sau alături de temeri și anxietăți.


        DATE DESPRE CARTE:
       __________________

       Titlu: „Suflete în noapte”
       Autor: Kent Haruf
       Titlu original: Our Souls at Night
       Traducere: Paul Slayer Grigoroiu
       Editura: Pandora M (Grupul Editorial Trei)
       Anul apariției: 2017
       Număr de pagini: 128

        Cartea o puteți achiziționa de aici.

8 comentarii:

  1. O recenzie foarte frumoasă și emoționantă! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi-a plăcut enorm aceasta carte. A fost o întâlnire surprinzătoare cu autorul. Mi-avplacut subiectul.
    Felicitări pentru recenzie, Oana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Recunosc, și pe mine m-a surprins foarte tare.

      Ștergere
  3. Ce carte frumoasa! De pus pe lista, clar!

    RăspundețiȘtergere
  4. Oooo, de când am această carte pe lista de dorințe :) .....
    Nu tiu de ce dar mereu intervenea ceva şi nu o mai luam :( .
    Nu ştiam că e aşa de scurtă :) .

    Felicitări pentru recenzie! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Este scurtă, dar cu un subiect extraordinar de sensibil. Am terminat de citit cartea în lacrimi. La mine a stat necitită cel puțin un an. :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter