vineri, ianuarie 4

FILE DE POVESTE: UN PERIPLU PRINTRE CĂRȚILE LUNII DECEMBRIE



        A sosit momentul pentru bilanțul livresc lunar, iar de data aceasta este rândul lunii decembrie, care, dacă mă întrebați pe mine, a trecut ca o părere. Cu toate că a fost o perioadă plină, în care am avut extrem de multe lucruri de făcut, sunt mândră că am reușit să termin nici mai mult, nici mai puțin de șaisprezece cărți. A fost ceva surprinzător chiar și pentru mine, pentru că media mea, de regulă, este de undeva la zece cărți pe lună. Am încheiat anul în forță, cu lecturi majoritar bune, și mă declar mulțumită de acest fapt. Sper ca în anul în curs să reușesc să mă descurc la fel de bine, să am parte de cărți minunate și de lecturi revelatoare, care să mă ajute să acumulez cât mai tare pe toate planurile, fie că e vorba de cel spiritual, fie de cel emoțional sau educațional!


     „Descendența” de Cristina Zegheru este o poveste fantastică despre puteri supranaturale, spirite ce pendulează între Pământ și un tărâm special creat pentru acestea, despre șamani, prietenii și relații ce trec dincolo de realitatea cotidiană pe care suntem obișnuiți să o numim universul nostru, precum și despre acceptarea existenței unei vieți aflate dincolo de vizibil, de ceea ce cunoaștem în mod normal. Romanul ne prezintă povestea Jessicăi, o adolescentă în aparență normală, cu obiceiuri specifice vârstei fragede, însă, așa cum se va dovedi pe parcurs, autoarea ne oferă, de fapt, o călătorie inițiatică, menită să îi reveleze tinerei adevărata identitate și puterile nebănuite cu care natura a înzestrat-o.



           „Tot ce ea își dorește” de Lynn Austin este o carte încântătoare, care îți atinge cele mai sensibile corzi ale sufletului. Este acel gen de roman pe care, odată ce îl începi, cu greu îl mai poți lăsa din mână, căci te farmecă și te face să rămâi captiv între paginile sale. Asistăm cu sufletul la gură la o saga de familie care se întinde pe aproape o sută de ani și ne dorim să aflăm toate dedesubturile familiei lui Kathleen Seymour, toate secretele care au condus la multe greșeli și la distanțări între membrii familiei, la orgolii rănite și la tăceri care au făcut ca viețile multor femei din sânul acesteia să nu fie ceea ce și-au dorit ele și ca multe destine să fie marcate de o negură ce părea fără ieșire. Autoarea ne poartă pașii între trecut și prezent, oferindu-ne o călătorie inițiatică spre sufletul personajului principal, care își dorește să repare legătura șubredă pe care o are cu fiica sa adolescentă și află că are multe găuri negre în povestea vieții sale, fapt care o face să fie nesigură și să nu fie mama aceea devotată și apropiată de fiica ei așa cum își dorește și să devină mult mai mult o copie fidelă a mamei sale de care se ferise întreaga viață. Autoarea ne duce în trecut, până în Irlanda, iar toate bucățile lipsă din puzzle-ul vieții acestei femei se adună încetul cu încetul și se așează la locul lor, oferindu-ne răspunsuri mult așteptate și înduioșându-ne totodată.


           „Stone Rider” de David Hofmeyr este o distopie literară plină de forță și de originalitate. Autorul aduce în prim-plan o poveste captivantă despre prietenie, camaraderie și iubire într-o lume dominată de ură, violență și moarte. El vorbește despre un univers cu care nu m-am întâlnit foarte des în peisajul literar, cu o acțiune extremă, dominată de motociclete și Rideri care visează la un viitor mai bun, de oameni care refuză să se declare învinși într-o lume în care doar cel mai puternic supraviețuiește.


          „Mătase” de Alessandro Baricco a fost un adevărat balsam pentru suflet. Este o proză extrem de lirică sau o poezie în proză, cum vreți să îi spuneți, iar acest fapt te cucerește în mod iremediabil.  Este o carte a necuvintelor, a senzualității, a idealurilor înalte, adeseori abandonate pe traseu, a iluziilor, a ambiguității, totul rezumându-se la „a muri de dorul a ceva pe care n-ai să-l trăiești niciodată”. Cuvintele se transformă într-un râu ce coboară cu mare viteză în albia sa, ieșind uneori din matcă, dar întorcându-se întotdeauna la același punct din care plecase. 
          Povestea adusă în prim-plan de Baricco este una plină de magie, de candoare, de gingășie, oferindu-ți o stare de bine, care îți lasă senzația că totul este posibil. Planul real se contopește cu cel imaginar, iar legăturile sunt asigurate de firele nevăzute de mătase pură care se divid în mii și mii de direcții, mergând din Europa până în Japonia cea plină de culoare și de contraste. Excepționalul și ineditul caracterizează viața lui Hervé Joncour, un personaj care parcă refuză să observe viața reală, să o trăiască la cote maxime, preferând, în schimb, să se cufunde în oniric și în planul incredibilului și al fantasticului.


      „Un Crăciun de neuitat” de Mary Carter și Terri Dulong reunește două povești fermecătoare, pline de umor și de emoție, care te transpun în atmosfera sărbătorilor de iarnă. Este genul acela de carte care îți oferă la final o stare de bine, îți încălzește sufletul și te face să vrei să petreci mult mai mult timp alături de familie, de prieteni și de toți oamenii aceia dragi care formează universul tău cotidian. Autoarele ne îndeamnă la a ne bucura mult mai mult de timpul de calitate petrecut alături de oamenii ce ne locuiesc în suflet, să ne bucurăm mult mai mult de lucrurile mărunte, să fim mai buni, mai toleranți și mai plini de iubire. 


           „Gilmore Girls - Like Mother, Like Daughter” este o carte drăguță, care te introduce în lumea fetelor Gilmore. Asistăm la intrarea lui Rory la Chilton, luăm parte la aniversarea lui Rory și la momentele ei de revoltă contra bunicii sale, cea care încearcă să preia frâiele asupra vieților tuturor, și, de asemenea, asistăm la primii ei fiori de iubire și la toate nesiguranțele ce apar în relație cu cel iubit. Dacă sunteți fani ai serialului Fetele Gilmore, atunci aceasta este lectura potrivită pentru voi. Dacă nu sunteți fani, atunci puteți începe cu cartea și, garantat, vă veți îndrăgosti de lumea din Star Hollows. :) 


      „Mulțumesc pentru amintiri” de Cecelia Ahern este un roman de o frumusețe aparte, care a avut darul de a mă ține trează până târziu în noapte. Sfârșitul era oarecum previzibil, însă trebuia să îl văd scris negru pe alb în fața mea, să simt dulceața reunirii dintre două personalități aparent opuse. Însă, știți cum se spune, contrariile se atrag, iar povestea personajelor principale ale acestui roman sunt dovada vie în acest sens. 
           Cartea este un amestec dulce-acrișor între binele și răul care apar în viața unei persoane, autoarea oferindu-ne în doze egale atât pasaje dureroase, care ne fac să plângem toate lacrimile, cât și pasaje pline de umor, care ne fac să râdem în hohote, fără drept de apel. De aceea, aveți grijă să nu fie persoane în preajma voastră când citiți cartea Ceceliei Ahern, pentru că reacțiile adverse cu greu vor putea fi explicate celor din jur! 


         „Eu și Moș Crăciun” de Matt Haig este o poveste feerică despre încrederea în sine și despre puterea de a îți recunoaște greșelile și a încerca să le îndrepți odată ce le-ai recunoscut față de tine. În plus, este o poveste despre prietenie, unitate pentru binele suprem și despre a fi mai buni decât am fost ieri și a vedea ceea ce este cel mai bun și mai frumos în cel de lângă noi.


       „Crăciun la New York. Povești și rețete” de Lisa Nieschlag și Lars Wentrup este un album pur și simplu magic, care te poartă cu stil și eleganță prin marea metropolă americană. Este o carte numai bună de citit în decembrie, căci îți oferă o grozavă stare de bine și te introduce în atmosfera sărbătorilor de iarnă, făcându-te să rămâi în totalitate ancorat în atmosfera creată de el. 


            „Confess” de Colleen Hoover este un roman de o sensibilitate aparte, care îți încântă inima cu o poveste de dragoste ce reușește să depășească toate greutățile și zidurile ce le sunt ridicate în față. Dincolo de istoria unei iubiri ce se ițește cu o rapiditate uluitoare, asemeni plantelor ce cresc mai tare după furtuni, autoarea ne prezintă modul în care acționează legăturile de rudenie și puterea sacrificiului de care sunt capabili pentru cei dragi atât a părinților, cât și a copiilor deopotrivă. Emoțiile care te încearcă pe tot parcursul citirii acestei cărți sunt unele extrem de puternice și, uneori, ți-ar plăcea să te bucuri de un soi de putere magică prin intermediul căreia să reușești să rupi orice fel de bariere și să pătrunzi direct între paginile sale. Am avut lacrimi în ochi de la prima și până la ultima pagină și am ținut pumnii strânși cu putere pentru ca personajele dragi să ajungă să își unească destinele. 


           „Decolorat” de Miruna Lavinia este o poveste dulce-amăruie despre două persoane absolut normale, cu povești de viață impresionante, cu dureri sufletești mari, care își caută alinarea una în brațele celeilalte. Este o poveste despre găsirea de sine într-o societate care tinde să anuleze individualitatea, plasând individul în tipare dinainte stabilite, fără a observa cine este acesta cu adevărat. La fel cum oamenii tind să îi ucidă sufletul prin impunerea de norme sociale, aceștia ajung să vadă totul doar în nuanțe de alb și negru, fără a fi conștienți de faptul că lumea e creată din lumini și umbre și că e învăluită în miriade de culori, ce creează o adevărată feerie de emoții, trăiri și sentimente. Miruna Lavinia creează un roman plin de praf de stele, care ne arată că trebuie să fim puțin mai toleranți cu cei din jurul nostru, că trebuie să avem puterea de a îi asculta și de a îi cunoaște pe cei din jur, așa cum sunt ei, fără a încerca să le impunem propriile valori și a le proiecta, chiar numai și la nivel inconștient, propriile dorințe și visuri. Trebuie să învățăm să îi acceptăm pe cei din jur așa cum sunt, să îi observăm și să îi iubim pentru ceea ce sunt ei în realitate, iar nu pentru ceea ce ne-am dori sau ne-am închipui noi că trebuie să fie. Este un roman care îți oferă o viziune mai luminoasă asupra lumii, îți dă optimism și putere pentru a merge mai departe pe drumul ales de tine, fără a te teme de consecințe sau de judecățile de valoare ale celor din jurul tău. Atât timp cât reușești să fii tu însuți și să faci ceea ce te face fericit, restul sunt poveste.


         „Un vultur în zăpadă” de Michael Morpurgo este o ficțiune istorică  din care irump pagini de istorie vie din timpul celor două Războaie Mondiale, care au adus cu ele multă durere, suferință fără margini și au condus la distrugerea unor generații întregi, ce nu au mai reușit să se întoarcă la viața lor de dinainte de izbucnirea acestor molime negre. 
        Romanul este o poveste pentru copii la bază, însă, în esență, este o lecție de curaj oferită adulților, care pot să împiedice izbucnirea unor conflicte majore, ce au darul de a opri în fașă multe acțiuni cu un mare impact asupra unei lumi întregi. 


       „Rugă către mare” de Khaled Hosseini este o carte scurtă ca întindere, are doar patruzeci și opt de pagini, cu foarte puțin text scris, însă cu un mesaj măreț, care reușește să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului. Am citit fiecare rând în parte cu lacrimi în ochi și cu un țipăt mut ascuns adânc în suflet, în adâncimi de incertitudini, pentru că știu că nu pot face nimic pentru a prelua suferința miilor de părinți ce își pun copiii în bărci ce par de jucărie, fără a ști dacă la capăt vor mai ajunge cu toții, fără a putea cu adevărat să își protejeze puiuții, însă cu speranța că, dincolo de linia orizontului, vor reuși să le ofere acestora o lume mai bună și mai sigură, o lume în care nu vor mai auzi bubuitul bombelor, răpăitul gloanțelor și traiul printre dărâmături, printre fărâme din ceea ce a reprezentat cândva căminul lor.


         „Parfumul dragostei” de Lisa Kleypas este o poveste diafană despre pierderi și regăsiri, despre magie și dragostea care o însoțește, care aplică o rețetă plină de candoare pentru a ajunge la un final fericit. Se ia o fetiță de numai șase ani rămasă orfană, care și-a pierdut mama mult prea devreme, în urma unui accident, fapt care o face să îi scrie lui Moș Crăciun cerându-i nici mai mult, nici mai puțin decât o nouă mămică. Apoi, se adaugă un burlac convins, pentru care raționalul este pe primul plan, considerând că poveștile și magia sunt desuete, care, atins de cerința neobișnuită a nepoatei sale, este hotărât să își găsească o soție. Se adaugă o femeie ce nu mai crede în puterea dragostei și a căsătoriei, căci cancerul a transformat-o în văduvă înainte de vreme. Toate acestea se condimentează cu multă dragoste, cu înțelegere, cu poftă de viață, cu împlinire, comunicare și plăcerea de a sta în preajma persoanei potrivite, iar succesul este garantat. 


          „Harry Potter și Talismanele Morții” de J. K. Rowling încheie într-un mod magistral periplul prin lumea celebrului vrăjitor cu ochelari și cu o cicatrice sub formă de fulger pe frunte, oferindu-ne noi perspective și dându-ne cu totul propriul univers peste cap. Destine sunt frânte, adolescenții sunt pregătiți să înfrunte viața și să își ia propriile decizii, pornind pe drumul devenirii lor, căci, da, mie întreaga serie mi se pare a fi o călătorie inițiatică la capătul căreia eroii devin oameni de nădejde, gata să înfrunte furtunile vieții. Lumina și întunericul se împletesc, fără a fi sigur care dintre acestea va triumfa la final, umbrele se ițesc la tot pasul, cei care nu au sânge pur sunt din ce în ce mai prigoniți, iar bătăliile individuale, cu propriul sine, se contopesc cu cele colective, pentru binele majorității. Volumul șapte este unul despre curaj, prietenie, camaraderie, bunătate ce trece dincolo de binele personal, toleranță, căci intervin în acțiune și alte rase, precum spiridușii de casă, goblinii și uriașii, iar întregul univers vrăjitoresc pare a fi dat complet peste cap, fără a ști cu exactitate în cine poți avea încredere și în cine nu. Este cel mai întunecat volum din serie, însă și cel mai matur construit, ajungând la acel punct pe care îl puteam anticipa din crescendo-ul din celelalte romane ale seriei. Nu mai este deloc o carte pentru copii, tematica abordată este adecvată mai cu seamă adulților, iar nostalgia își face simțită prezența pe tot parcursul citirii cărții. Măști cad, aflăm adevăruri revelatoare, ne bucurăm de fiecare mică bătălie câștigată și plângem la fiecare pierdere pe care destinul o aduce în rândul personajelor dragi. Acțiunea se trăiește la intensitate maximă, iar tensiunea persistă până la final. 


      „Anotimpul fructelor de mango” de Amulya Malladi este o comedie romantică spumoasă, al cărei fir narativ este amplasat tocmai în îndepărtata Indie. Cartea aduce în prim-plan povești de viață, tradiții și cutume respectate din moși strămoși în acest colț de lume, fapt care face mult mai grea pătrunderea aici a oricărui element exterior. Diferențele culturale și relațiile dintre părinți și copii, precum și conflictele dintre generații sunt elementele care fac deliciul întregului roman, iar modul în care acestea sunt prezentate te fac să nu mai vrei să lași cartea din mână, curios să vezi cum se vor termina toate. Comicul de situație irumpe la fiecare pas, nu lipsesc nici personajele enervante, care te fac să vrei să țipi la ele pentru a se schimba, nici lipsa de comunicare, iar acest fapt conduce la multe neînțelegeri și confuzii, extraordinar de amuzante.

           În ceea ce privește cartea lunii, aceasta a fost pentru mine cea a lui Lynn Austin. „Tot ce ea își dorește” este o poveste plină de o sensibilitate aparte, care te face să realizezi că familia și lucrurile simple sunt tot ceea ce ai nevoie pentru o viață împlinită. Lynn Austin ne învață să nu renunțăm la relațiile de rudenie și să nu fugim de problemele noastre, pentru că acestea oricum ne vor prinde din urmă, iar dacă nu ne ocupăm de toate acestea la momentul potrivit, e posibil să rămânem blocați într-o bulă atemporală, care nu ne permite să ne dezvoltăm sufletește așa cum trebuie. 

         Voi câte cărți ați reușit să citiți în luna decembrie? Care este cartea lunii pentru voi?













2 comentarii:


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter