marți, ianuarie 15

CAROLINE HULSE: ADULȚII ĂȘTIA! (LEDA EDGE) - RECENZIE



        Mi-am dorit extrem de tare să citesc „Adulții ăștia!” de Caroline Hulse încă de când am auzit că va apărea și am citit descrierea. M-am așteptat să îmi ofere o lectură amuzantă, care să mă destindă și să mă facă să uit de tot frigul de afară. Ei bine, parțial aceasta a fost senzația, însă cartea asta nu m-a prins în mrejele sale încă de la prima citire. Am tras puțin de ea, pentru că, inițial, personajele principale mi se păreau mult prea puerile și, pe bune, sunt oameni trecuți sau apropiați de patruzeci de ani. Am zis că trec cu toții printr-un fel de criză a vârstei de mijloc și m-am străduit să îi înțeleg, cu toate că, de multe ori, copilul din povestea asta părea mult mai matur decât toți cei patru adulți la un loc. Acum, sinceră să fiu, cred că de vină pentru intrarea mai greoaie în atmosfera acestei cărți a fost și romanul citit înainte și anume „Înainte să fim ai voștri” și, cel mai probabil, faptul că mintea îmi rămăsese cu totalitate acolo nu a fost de prea mare ajutor pentru conectarea cu noul roman. Cred că pe viitor voi lăsa să treacă un anumit timp pentru a putea digera cum trebuie povestea dinainte și abia când mă voi simți pregătită sufletește voi purcede într-o nouă aventură, asta pentru a fi corectă față de noua carte și pentru a nu mai mă chinui degeaba când știu clar că nu merge. 
          „Adulții ăștia!” este o lectură care mi-a plăcut foarte tare în cazul anumitor pasaje și care m-a enervat la altele. Este o carte ușurică, simplistă, care pornește de la o premiză absolut bizară și care nu știu cât ar putea fi implementată în viața de zi cu zi, o chestiune puțin probabilă în lumea reală: aceea a doi foști soți care se reunesc alături de partenerii actuali în preajma sărbătorilor de iarnă, pentru a se asigura că puiul de om pe care l-au adus pe lume nu va suferi și se va afla în preajma ambilor părinți. Cei patru adulți au sperat la armonie și la bună înțelegere, ca oameni maturi ce sunt, care să îi poată oferi micuței Scarlett sărbătorilor dorite, însă, aceștia nu fac nimic altceva decât să strice și mai tare lucrurile, să revină la obiceiuri rele demult uitate și să se șicaneze de fiecare dată când prind ocazia, iar toate acestea nu fac decât să o aducă pe micuța de doar șapte ani în pragul confuziei și la dorința pe care cei mai mulți copii din familii dezbinate și-o creionează în minte: aceea ca părinții ei să devină din nou o familie întreagă, să îi aibă din nou pe mami și pe tati la un loc. Ceea ce salvează foarte tare acțiunea cărții este povestea cu iz detectivist cu care se deschide cartea și care te ține în priză până la final: unul dintre cei patru adulți a fost împușcat cu arcul, aflăm pe parcurs care anume, iar poliția se străduiește să descâlcească ițele și chiar au mult de lucru, căci, odată întorși acasă, adulții devin din nou oameni mari și se unesc, spunând aceeași poveste pentru siguranța lui Scarlett. 


         Povestea adusă în prim-plan de Caroline Hulse m-a încântat prin simplitate și prin originalitate, caracteristici care m-au făcut să uit un pic de personajele mult prea imature pentru vârsta lor și de liniaritatea acțiunii. Ea ne prezintă viața de după divorț și ne arată cum pot să o ia lucrurile razna într-o singură clipă doar din cauza unor impulsuri de moment, care, deși au intenții bune, conduc la adevărate dezastre în viețile tuturor celor implicați. Autoarea creează un fel de comedie romantică, în care toți se adună la un loc de Crăciun, însă în care nu se întâmplă mare lucru. Finalul este destul de previzibil și, cu toate că am apreciat faptul că personajele sunt creionate foarte bine, cu un mare accent pe modul lor de a fi și pe lumea lor interioară, cred că mi-ar fi plăcut ca acțiunea să nu fie chiar atât de statică. 
           „Adulții ăștia!” pornește de la o situație de viață sortită eșecului din start: un fost cuplu se adună la un loc, aducând cu el și noii parteneri. M-am tot întrebat pe tot parcursul lecturii ce a putut fi în mintea lui Claire și a lui Matt când au plănuit un weekend prelungit împreună, cum anume au crezut ei că totul se poate desfășura conform unor planuri dinainte făurite fără a ieși niciun fel de scântei. Adică, pe bune, în ce lume ți-ai pune fosta soție/fostul soț să stea la masă cu noul partener și, în plus, să mai împărtășească alături de tine unul dintre cele mai frumoase momente ale anului, Crăciunul? Cărui copil i-ar plăcea ca părinții lui, care nu mai stau demult împreună, să îi ceară să stea în același loc cu noii parteneri, pe care cel mai probabil îi consideră vinovați de faptul că propriii părinți s-au despărțit?! Cum ai putea să crezi că ar ieși ceva bun din asta?! Cum să nu intervină invidiile, frustrările personale și geloziile?! 
        Ei bine, Matt și Claire, cei doi părinți ai lui Scarlett, divorțați acum și cu o nouă viață în curs de desfășurare, chiar sunt de părere că lucrurile vor funcționa și că fetița lor va reuși să petreacă sărbătoarea Crăciunului alături de părinții ei, ba chiar și alături de noua mămică, Alex, iubita tatălui ei, și de Patrick, noul tătic, partenerul de viață al mamei ei. Nu mai contează a cui idee a fost această nebunie de vacanță în cinci, însă principalul este că s-au strâns toți la un loc într-o locație cu un nume ce anunță fericirea supremă încă din nume - Happy Forest -, dar care se va dovedi a fi nici mai mult, nici mai puțin decât cel mai groaznic coșmar. 
           Alex a acceptat pentru a nu îl dezamăgi pe Matt și pentru a nu părea femeia cea rea, mai ales că fosta soție, Claire, este extrem de deschisă. Patrick a spus da doar pentru că încă nu s-a dezvoltat suficient de tare în plan emoțional și acceptă tot ceea ce decide partenera sa, temându-se că, altfel, va sfârși la fel cum a făcut-o cu fosta sa soție, Lindsay, cea care acum îl ținea departe de propriii copii. Pur și simplu el acceptă tot ceea ce spune Claire cu titlul de adevăr suprem, ascunzând de aceasta tot ceea ce știe că nu i-ar fi pe plac, așa cum este dorința lui de a participa la o competiție sportivă, Ironman, și nici nu spune tot ceea ce gândește din același motiv. Și, cu toate că în primă instanță, lucrurile păreau să decurgă destul de bine la cabana de la Happy Forest, totul degenerează rapid în certuri și aducerea la suprafață a foste obiceiuri și a unor nesiguranțe bine ascunse, fapt care conduce la certuri între cupluri și la nefericire. Totul conduce la încheierea vacanței într-un mod brutal și destul de dureros: cu rănirea prin tragerea cu arcul a unuia dintre cei patru adulți implicați în această poveste.



         Romanul de față este o adevărată comedie de moravuri, iar autoarea surprinde cu acuratețe războiul nervilor, nesiguranțele personajelor sale și se dovedește o fină analistă a psihicului acestora. La acest capitol, cartea excelează.
          Matt cred că este cel mai puțin adult dintre toți, este un bărbat extrem de copilăros, care continuă să experimenteze și să își găsească locul și calea în viață. Cu toate acestea, își respectă promisiunile și încearcă să împace toate persoanele aflate în jurul său. 
          Patrick este un bărbat nesigur, care încă nu știe care îi este locul în lume. Pare chiar un pic instabil psihic la un moment dat, mai ales că o regăsește pe fosta sa iubire din tinerețe, Nicola, fata care nu avea habar de el la momentul respectiv, și își dorește să o impresioneze și să stea în preajma ei. Mai mult decât orice, el vrea să iasă în evidență, tocmai de aceea și vrea să meargă la Ironman. Însă, toate acestea provin din durerea sa cea mai mare: aceea că propriii lui copii au crescut și au cam uitat de el, fapt care îl face să resimtă din plin despărțirea de ei. 
         Alex este o femeie puternică, însă, odată ajunsă la Happy Forest, uită cine este cu adevărat și devine extrem de nesigură, fapt care o face să consume din nou alcool, la care renunțase de foarte mult timp.  Ea nu știe exact care este locul ei în viața lui Matt, iar faptul că el a mințit-o cu privire la anumite situații nu îmbunătățește cu nimic lucrurile.
           Claire pare singura sigură pe situație în cazul de față, singura capabilă să discearnă lucrurile așa cum trebuie și care nu încearcă nici să epateze, nici să iasă în față în vreun fel. Ea știe ce își dorește și pare a nu mai fi dispusă să îi accepte stângăciile lui Patrick.
           Scarlett, fetița lui Matt și Claire, are doar șapte ani, dar înțelege mult mai bine lucrurile din jur. Este confuză în ceea ce privește relațiile părinților ei, îl place pe Patrick, dar o urăște pe Alex, iar acest fapt complică puțin relațiile dintre părinți. 
          Dincolo de comicul situațiilor prin care sunt nevoite să treacă personajele, care te fac să te întrebi cine este cu adevărat adultul și cine copilul, distingem anumite teme extrem de actuale pe care autoarea dorește să ni le prezinte. Astfel, observăm efectele secundare pe care divorțul le produce asupra copiilor. Scarlett pare puternică și împăcată cu situația, în plus, are o vârstă fragedă, doar șapte ani, și ar părea că nu înțelege exact ce se întâmplă cu părinții ei, însă ea resimte cel mai bine ruptura dintre ei. Fusese nevoită să îi asculte certându-se în mod repetat înainte de a se despărți, apoi să treacă prin durerea plecării tăticului ei din casa lor. Toate acestea l-au adus în viața ei pe Posey, un iepure cu urechi mov produs în China, animăluțul ei imaginar și cel mai bun prieten al ei. Acesta o însoțește peste tot și pare a da naștere celor mai mari temeri ale sale: el îi spune să o urască pe Alex, pentru că pare a urî iepurii, fiind cercetătoare, el îi cere să le spună părinților ei să cânte iar karaoke, cu speranța că acest fapt îi va face să fie din nou un cuplu. La final, pentru ea cred că excursia aceasta a reprezentat un lucru bun, așa cum sperau părinții ei, căci i-a adus vindecarea și o altă perspectivă asupra lucrurilor, fapt pentru care Posey nu mai are ce căuta în viața ei, iar Alex își găsește un locușor. 
         De asemenea, observăm și reversul medaliei, cum o despărțire conduce la ruperea legăturii dintre un tată și copiii lui. Patrick nu și-a mai putut vedea copiii, nu a mai putut petrece timp alături de ei din cauză că fosta lui soție, Lindsay, îl împiedică să facă aceasta. Accidentul al cărui victimă este îi rezolvă și lui problema, căci propriii lui copii iau frâiele situației și decid să îl vadă și să îi fie alături. 
               Putem vedea și această relație tampon, care survine la scurt timp după despărțirea de soț, fapt care face ca relația dintre Patrick și Claire să nu funcționeze, spre deosebire dintre cea existentă între Matt și Alex, care pare mult mai închegată. Tocmai de aceea, la final, Claire decide să rămână doar ea cu Scarlett, pentru a se regăsi și pentru a putea merge mai departe cu frunte sus și pentru a putea începe, în viitor, o relație de durată. 
            „Adulții ăștia!” este o carte dulce-amăruie despre despărțire și despre refacerea vieții și, implicit, despre aducerea la un loc a vechii vieți cu cea nouă. Recomand cartea celor care caută o lectură ușurică, strict pentru relaxare. 


         Titlu: „Adulții ăștia!”
         Autor: Caroline Hulse
         Titlu original: The Adults
         Traducere: Alexandra Fusoi
         Editura: Leda Edge - Corint
         Anul apariției: 2018
         Număr de pagini: 416


           Cartea poate fi comandată de aici

6 comentarii:

  1. Mulțumesc pentru recomandare. Cartea o am, doar își așteaptă rândul... Mi-a plăcut titlul, coperta și descrierea. După câte se pare, si cartea va fi pe placul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag! <3 Eu cred că mi-ar fi plăcut mult mai tare dacă o citeam în perioada sărbătorilor de iarnă. Așa, mi-a plăcut povestea, dar mi s-a părut slăbuță.

      Ștergere
  2. Imi place recenzia, uneori avem nevoie si de relaxare, si sa ne amintim sa nu ne luam asa de mult in serios in unele privinte, in timp ce in altele chiar trebuie sa fim mi decisi. Cam asta am inteles eu din recenzie, foarte pe scurt. Cred ca este o lectura placuta, mai ales la momentul potrivit. Orice carte cu umor bun are de la mine niste puncte in plus.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cartea aceasta mi-a atras atenţia de la început. Îmi place titlul, sugestiv aş zice ;) , iar coperta este minunată :) .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu tot pentru motivele astea mi-am dorit cartea. :) Să știi că e drăguțică și lectura e lejeră.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter