miercuri, ianuarie 2

AMULYA MALLADI: ANOTIMPUL FRUCTELOR DE MANGO - RECENZIE



          Mi-am dorit o lectură care să mă bine dispună, care să mă facă să uit de tot și de toate și așa am ajuns la „Anotimpul fructelor de mango” de Amulya Malladi. Cartea aceasta a reușit să mă facă să râd cu poftă în diferite momente ale acțiunii sale, chiar și în cele mai tensionate, datorită stilului de scriere lejer și presărat cu glume al autoarei, care procedează astfel chiar și la adresa propriei culturi. Este cu atât mai surprinzător acest fapt cu cât cartea abordează subiecte destul de tensionate, care au de a face cu emigrarea în alte țări și cu pierderea identității culturale sau cu diferențele existente între mentalitatea orientală și cea occidentală. 
      „Anotimpul fructelor de mango” este o comedie romantică spumoasă, al cărei fir narativ este amplasat tocmai în îndepărtata Indie. Cartea aduce în prim-plan povești de viață, tradiții și cutume respectate din moși strămoși în acest colț de lume, fapt care face mult mai grea pătrunderea aici a oricărui element exterior. Diferențele culturale și relațiile dintre părinți și copii, precum și conflictele dintre generații sunt elementele care fac deliciul întregului roman, iar modul în care acestea sunt prezentate te fac să nu mai vrei să lași cartea din mână, curios să vezi cum se vor termina toate. Comicul de situație irumpe la fiecare pas, nu lipsesc nici personajele enervante, care te fac să vrei să țipi la ele pentru a se schimba, nici lipsa de comunicare, iar acest fapt conduce la multe neînțelegeri și confuzii, ceea ce face ca povestea prezentată de către autoare să fie extraordinar de amuzantă.


        Acțiunea o aduce în prim-plan pe Priya Rao, o tânără de douăzeci și șapte de ani originară din India, care și-a petrecut ultimii șapte ani din viață în America, unde și-a finalizat studiile, și-a găsit o slujbă pe placul ei și s-a mutat în secret alături de iubitul ei, american. Pe scurt, și-a creat o viață departe de familia ei de acasă, de care și fugise în momentul în care venise în țara tuturor posibilităților, ignorând multe dintre tradițiile în spiritul cărora fusese educată. Acum, pentru că s-a logodit cu Nick, americanul ei iubit, simte nevoia de a primi acceptul părinților și al bunicilor săi, fapt pentru care decide să se întoarcă acasă după atât de mult timp. Cu toate că lucrurile păreau ușoare în America, pe când era departe de toți și alături de logodnicul său, întoarcerea în țara natală acționează ca un fel de bulă temporală și Priya pare a face un salt în timp, întorcându-se la tânăra fragilă, nesigură și ușor de manipulat de către familia ei din trecut. Odată cu punerea picioarelor în India, revin și temerile și fricile ei, iar gândul că și-ar putea dezamăgi familia și că ar putea să ajungă o fată dezmoștenită și ar pierde respectul și iubirea acestora o fac pe Priya să se teamă să le spună adevărul despre viața ei de peste ocean. Devine din nou copila pe care mama încearcă din răsputeri să o facă să se încadreze în anumite standarde, nepoata care nu iese din cuvântul bunicului ei, fiica ce încearcă să le facă tuturor pe plac. Decide să amâne rostirea adevărului și tot încearcă să lase aceasta pe seama hazardului, spunându-și că nu a sosit încă timpul potrivit. Însă, lucrurile se complică în timp ce se află în casa bunicilor ei materni, când pare că amânarea a adus cu sine un bucluc încă și mai mare, căci familia ei i-a programat o întâlnire aranjată, în vederea găsirii unui soț dintre băieții buni indieni, care neapărat trebuie să fie dintre brahmani, cu studii și din zona lor, asigurând astfel o perpetuare a tradițiilor din sud. Lucrurile se complică într-o asemenea măsură încât Priya nu mai este sigură cum să reacționeze și cum să se împartă între datorie și dragoste, între familia în care a crescut și familia pe care și-a format-o singură în America. Acasă, nu mai este femeia puternică și independentă din State, iar toată această nesiguranță o duce în pragul unei decizii radicale. Ce va alege, trebuie să aflați singuri.


         Romanul acesta mi-a plăcut la nebunie, are un mod de abordare al lucrurilor care te încântă și te face să te îndrăgostești de acțiunea sa în câteva secunde. Povestea în sine este completată de anumite rețete ce conțin mango în compoziție, extrem de potrivite cu fiecare moment din carte sau cu anumite răsturnări de situație, iar acest fapt inedit face ca acțiunea să capete valențe magice. În plus, ți se face poftă de mango și un dor extraordinar de mare de ducă și de luat rucsacul în spinare și de descoperit India autentică, nu cea comercială văzută la televizor...
         Dincolo de povestea în sine, în carte te lovești de tradiții adânc înrădăcinate în mințile și sufletele indienilor, obiceiuri peste care nu sunt pregătiți să treacă, chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat și pe tărâmul indian și oamenii s-au mai modernizat. Totul este acceptabil până la căsătorie și, cu toate că toate aceste obiceiuri ale căsătoriei aranjate și a găsirii mirelui potrivit de către părinți și bunici, înțelepții familiei care știu mai bine cu ce se mănâncă viața și ce e mai bine pentru cei tineri, pot părea barbare pentru lumea occidentală, pentru indieni acesta este modul lor de viață și ceea ce îi face unici, autentici. Priya se află undeva la răscruce, căci s-a dezrădăcinat cu mult timp în urmă și a petrecut șapte ani printre străini, a văzut cum este și altundeva în lume, a putut să se desfășoare în voie și să strălucească, însă, a fost crescută în spiritul tradiției și al respectului pentru cei mai în vârstă, fapt care îi face misiunea dezvăluirii logodnei sale cu un bărbat pe care știe din start că familia ei nu îl va accepta să fie mult mai dificilă și mai dureroasă. În plus, întoarcerea acasă o face să rememoreze momente din copilăria sa, când relația cu mama sa fusese la fel defectuoasă ca și în prezent, pentru că niciuna nu a înțeles-o pe cealaltă. Atunci, ca și acum, tânăra nu înțelege de ce nu își poate alege singură calea în viață, iar mama ei nu pricepe de ce fiica sa nu înțelege că îi dorește binele și tot amână căsătoria. Există multe discrepanțe între aceste două personaje, iar statul departe una de cealaltă nu a făcut nimic altceva decât să adâncească acest conflict existent între generații.
         Țin totuși să precizez că nu am simpatizat întotdeauna cu Priya, cu toate că i-am înțeles frământările. Incertitudinea ei și lentoarea în luarea deciziei potrivite și pentru care venise aici, în ciuda faptului că aceasta ar fi putut însemna ruptura definitivă de bărbatul pe care îl iubea, m-a enervat. Adică, avea o viață deja în America și nimeni nu dădea semne că s-ar fi împotrivit întoarcerii ei acolo, atunci de ce să amâni atât de mult momentul adevărului și de ce să accepți o întâlnire umilitoare și pe care nu ți-o doreai doar de dragul celor din jur?! 
         Nici mama ei sau bunicul nu mi-au fost prea dragi, pentru că insistă în păstrarea unei tradiții pe care nu se străduiesc să o înțeleagă și pe care o aplică doar la nivel declarativ, doar pentru că așa se obișnuiește din vechime și pentru că nu vor să fie ținta vorbelor lumii. Pentru ei, tradiția pare mult mai importantă decât fericirea propriilor copii/nepoți, iar acest fapt devine deranjant și dureros la un moment dat, mai ales când afli că bunicul o obligă pe una dintre nurori să mai poarte o sarcină, în speranța că va fi un băiat care să îi poarte mai departe numele, în ciuda faptului că o altă noră a lui este însărcinată și e posibil să aibă băiat. Se încăpățânează să nu o accepte pe cea din urmă doar pentru că fiul său s-a căsătorit în secret și a luat pe cineva cu care el nu fusese de acord. 
            În schimb, mi-au plăcut foarte tare Sowmya și Lata, cele două personaje secundare care se dovedesc suficient de puternice încât, urmând exemplul Priyei, ajung să îi înfrunte pe cei mai în vârstă și să țină strâns în mâini propriul destin.
           Dincolo de destinul personajelor, care sunt prezentate în amănunt, căci cartea este o saga de familie, descoperim o Indie a contrastelor, în care există o sărăcie lucie și o mare discrepanță între caste sau între oamenii aparținând diferitelor religii (cei care nu erau hinduși fiind considerați impuri), precum și o mare mizerie în locurile necomerciale. Însă, acest fapt nu face ca experiența într-o asemenea zonă să nu fie extraordinară, căci există temple pline de opulență, sariuri colorate, bijuterii și mâncăruri fel de fel. Iar deasupra tuturor, ca un rege, tronează mangoul, pentru care există o adevărată ceremonie.
           „Anotimpul fructelor de mango” este o carte cu un farmec aparte, care te face să te îndrăgostești în mod iremediabil de poveștile de viață ascunse între paginile sale. 


         DATE DESPRE CARTE:
         ___________________

         Titlu: „Anotimpul fructelor de mango”
         Autor: Amulya Malladi
         Editura: Leda
         Anul apariției: 2010
         Număr de pagini: 272

        Cartea se găsește destul de rar, așa că dacă o vedeți, puneți mâna pe ea. O puteți comanda de aici sau din anticariate.

4 comentarii:

  1. Se pare că pe lângă coperta frumoasa are și un conținut pe mqsura. Îmi place teribil de mult ce am citit! O trec pe lista dorințelor! Îți mulțumesc mult! ❤️❤️❤️

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa recomandare! Multumesc mult, e chiar o tentatie! <3

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter