vineri, octombrie 12

GARTH STEIN: ARTA DE A GONI PRIN PLOAIE - RECENZIE (COLECȚIA DE ROMANE READER`S DIGEST)



     „Întotdeauna m-am simțit aproape uman. Întotdeauna am știut că am ceva diferit față de alți câini. Sigur, sunt îndesat în corpul unui câine, dar aceea e doar coaja. Ce e înăuntru contează. Sufletul. Și sufletul meu este foarte uman.”

       Am început să citesc „Arta de a goni prin ploaie” de Garth Stein pentru că m-a atras metafora din titlu și am fost curioasă să aflu ce secrete ni se vor dezvălui astfel încât să învățăm, la rândul nostru, cum să gonim prin ploile din viețile noastre, cum să lăsăm norii de furtună în spate și să continuăm să înaintăm pe calea ce ne-a fost trasată. Nu am fost dezamăgită, am găsit multe astfel de sfaturi, însă romanul este mult mai mult decât atât, are atât de multă poezie în interior și o filosofie pură cu privire la viață și la moarte, încât m-a cutremurat total pe interior. Am început cartea gândindu-mă la poezia din titlu și am terminat-o câteva ore mai târziu cu lacrimi în ochi și cu inima sfâșiată în mii și mii de bucăți.
        „Arta de a goni prin ploaie” este o poveste emoționantă, care aduce în prim-plan bătăile ce trebuie purtate de oameni de-a lungul existenței lor pe acest Pământ. Cartea este una atipică, pentru că perspectiva narativă nu este cea a unei ființe umane, ci este una câinească, a unui labrador îndrăgostit de familia în care a poposit și de viața umană, pe care o analizează până la cele mai mici detalii. El arată că viața este minunată, indiferent de luptele pe care le avem de purtat, că important este să preluăm lecțiile din spatele oricăror greutăți și să mergem mai departe cu capul sus:
        „Tuturor ni se dă existența noastră fizică pentru a învăța ceva despre noi înșine.”
      În plus, autorul ne arată că stă doar în puterea noastră să ne conturăm existența, să ne construim un univers de care să fim mulțumiți și care să ne bucure sufletele. Asemeni șoferilor de la o cursă de mașini, și oamenii au puterea de a își creiona viața, căci sunt singurii responsabili de succesele și eșecurile lor. Un fel de mantră, un laitmotiv al întregii cărți este acela al „mașinii care merge încotro ți se îndreaptă privirea”, sugerând prin metaforă că avem puterea de a ne croi binele și răul din viețile noastre, că putem să atragem asupra noastră norocul sau ghinionul, care apoi se înlănțuie la nesfârșit. Autorul spune că ne definește ceea ce gândim și că gândul ajunge să ne controleze mai apoi acțiunile, pentru că orice energie am elibera în lume se întoarce la noi sub o formă sau alta. Tocmai de aceea, trebuie să ne păstrăm întotdeauna optimismul, indiferent de situațiile pe care le avem de înfruntat, să observăm mereu frumusețea vieții și să ne păstrăm încrederea în propriile forțe:
      „Cred că energia pe care fiecare dintre noi o eliberează în lume ni se returnează. Deci, oamenii au vreodată controlul? La un nivel profund, da, îl avem. Aici se potrivește metafora condusului la curse. Nimeni în afară de noi nu este responsabil pentru succesele și eșecurile noastre.”
      Povestea lui Enzo pornește de la o credință a mongolilor, care sunt de părere că un câine este cel mai apropiat de oameni prin caracteristicile sale și că moartea nu este sfârșitul pentru aceștia, căci după etapa câinească urmează o formă superioară: aceea de oameni, dacă sunt pregătiți sufletește în acest sens. Tocmai de aceea, stăpânii lui îl îngroapă undeva sus pe un deal, pentru ca oamenii să nu poată ajunge la mormântul său și, în momentul îngropării, îi șoptește la ureche ca își dorește că acesta să devină un om în viața lui viitoare. Este o idee drăguță și idilică, iar modul în care este construit Enzo, cu toate gesturile sale minunate, cu puterea lui de a asculta și de a observa nevoile celor din jur, cu empatia și dragostea sa pentru tot ceea ce îl înconjoară arată că el are toate calitățile pentru a deveni în viitor un om bun. El însuși spune la începutul cărții:
      „Iată de ce voi fi un om bun. Pentru că ascult. Nu pot vorbi, așa că sunt un foarte bun ascultător. Nu întrerup niciodată, nu stric cursul conversației cu vreun comentariu de-al meu. Oamenii, dacă ești atent la ei, schimbă constant direcția conversațiilor altora. Învățați să ascultați! Vă implor! Prefăceți-vă că sunteți câine ca mine și ascultați-i pe ceilalți în loc să le furați poveștile!”

     „Arta de a goni prin ploaie” este o poveste de viață care ne oferă o multitudine de lecții despre cum să ne înfruntăm poverile sufletului, despre cum să acceptăm că nu suntem nemuritori și că nu putem schimba chiar totul în viața noastră și că, uneori, trebuie să luptăm pentru ceea ce ne dorim, iar alteori trebuie să avem suficient de multă răbdare pentru a aștepta momentul oportun în care să ne îndeplinim visurile. De asemenea, cartea ne arată că trebuie să avem tăria de a trece cu demnitate peste pierderea celor dragi, din dragoste pentru ei și pentru cei care rămân în viață. 
     Enzo este diferit față de alți câini și știe lucrul acesta. Consideră că a venit pe lumea aceasta pentru a învăța ceva despre oamenii din jurul său, astfel încât să fie pregătit în momentul în care va renaște în viitor într-o formă umană. Îi place uneori să alerge după veverițe și păsări, să se rostogolească și să se joace cu șosete, însă, în cea mai mare parte a vieții sale, are o înțelegere ce trece dincolo de limita sa câinească și este aproape uman prin tot ceea ce face și prin tot ceea ce simte. Scopul său este acela de a fi păzitorul familiei care l-a adoptat și în principal a lui Denny Swift, cel care l-a luat de la ferma unde a văzut lumina lumii și l-a adus în propria sa casă. 
        Acum, câinele se află în iarna vieții, boala de articulații de care suferă de ceva timp nu îi mai permite să se bucure de viață așa cum o făcea în trecut, însă Enzo nu se sperie, ci își acceptă cu demnitate moartea, căci a trecut prin multe în scurta lui viață și a observat tot ceea ce se întâmplă în jurul său. L-a ascultat pe Denny vorbind despre cursele de mașini și știe că viața nu înseamnă doar goană nesfârșită. El rememorează momentele importante care i-au definit viața și știe că e pregătit acum să treacă într-o altă dimensiune, să se elibereze de suferință și să o ia de la capăt. Moartea lui Eve, soția lui Denny, i-a arătat că finalul de pe acest Pământ nu înseamnă de fapt finalitatea vieții, ci doar trecerea într-un alt plan:
      „Ea a murit în noaptea aceea. Ultima suflare i-a luat cu ea sufletul, am văzut în vis. I-am văzut sufletul părăsindu-i trupul când a expirat și apoi a fost eliberat de corpul ei și și-a continuat călătoria în altă parte, acolo sus unde sufletele se strâng și au loc toate visele și bucuriile de care noi, ființele temporare, abia dacă suntem conștiente, toate lucrurile care sunt dincolo de înțelegerea noastră, dar chiar și așa, nu sunt imposibil de atins dacă ne hotărâm să le atingem și credem că putem face asta cu adevărat.”
        Enzo a urmărit îndeaproape viața lui Denny, șofer de curse pasionat, care i-a implementat și lui iubirea pentru Marele Premiu și pentru goana cu mașinile de viteză. Viața lui Denny se schimbă în momentul în care o cunoaște pe Eve, cea care îi devine soție. Împreună, cei doi vor avea o fetiță, pe Zoe, însă Eve nu este bine, iar cel de al șaselea simț, pe care doar câinii îl au, îi arată lui Enzo încă dinainte ca medicii să realizeze acest fapt că soția lui Denny suferă de cancer, de o tumoare la cap. Câinele descrie boala prin metaforă, ca pe un monstru care acaparează totul, care își face simțită prezența în viețile lor ca un inamic invizibil pentru ochiul uman, dar care fură de la ei forță și energie. Deși este operată, Eve nu scapă, iar faptul că soțul ei a fost destul de pasiv pe toată durata bolii ei și le-a permis socrilor săi să o îngrijească pe bolnavă și să o țină în casa lor și pe nepoată, l-a făcut să piardă mult din credibilitate și l-a costat scump, Denny plătind cu ani din viața sa și cu multă durere și suferință această naivitate a sa. 
        Perspectiva este una câinească și, de aceea, unele lucruri nu sunt spuse într-un mod direct, însă înțelegem dincolo de cuvinte tot ceea ce se petrece în viața șoferului de curse și întrevedem luminița de la capătul tunelului prin prisma faptului că el este un campion, iar acest fapt îi dă puterea de a strânge din dinți atunci când este nevoie și de a avea răbdare înainte de a lua unele decizii majore și de a acționa. Oricum, el se bucură de sprijinul prietenilor și al lui Enzo, care nu îi permit să cadă, nici măcar atunci când adevărata lui bătălie a început după moartea soției sale. 
       Denny nu și-a putut jeli soția, pentru că socrii i-au intentat proces prin care cereau custodia totală și permanentă a lui Zoe. Lupta este dură, sunt mulți ași care se scot din mânecă, însă tatăl nu renunță la visul său de a își aduce fetița acasă. Dacă va reuși sau nu, vă invit să aflați citind această carte.
          Garth Stein ne arată prin intermediul acestui roman că nimic nu este imposibil în această lume, că totul devine posibil dacă profiți de orice șansă pe care viața ți-o oferă. La fel, este important să avem alături oameni care să creadă în noi, care să nu ne lase să cădem nici măcar atunci când noi înșine ne îndoim de forța noastră.
        „Arta de a goni prin ploaie” este o poveste sensibilă despre destin și îndeplinirea viselor tainice ale sufletului, o istorie de viață dominată de demnitate și iubire față de tot ceea ce este frumos. Autorul ne arată că viața este frumoasă și că aceasta trebuie trăită la intensitate maximă.


      DATE DESPRE CARTE:
      _________________
      Titlu: „Arta de a goni prin ploaie”
      Titlu original: „The Art of Racing in the Rain”
      Autor: Garth Stein
      Colecție: Reader`s Digest
      Anul apariției: 2011
      Număr de pagini: 105

      Cartea poate fi achiziționată de aici.


6 comentarii:


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter