sâmbătă, august 4

SUZĂNICA TĂNASE: O MIE DE IMPRESII DIVIZATE - RECENZIE



     „Timpul să fiu furios a trecut. Pentru orice lucru, există un timp. Pentru mine, acum este timpul să jelesc, să mă vindec şi să-mi transfer amintirile generaţiei următoare, pentru ca ei să-şi amintească.”
     - David Stoliar, singurul supraviețuitor 
de pe nava Sturma -

     Am terminat de citit „O mie de impresii divizate” de Suzănica Tănase acum câteva zile și încă încerc să îmi adun gândurile pentru a putea scrie despre ea așa cum se cuvine și cum ar trebui pentru a vă putea transmite toate sentimentele pe care aceasta a reușit să mi le trimită. Este un roman cu o scriitură extrem de puternică, ce ne poartă pașii prin clepsidra timpului, ducându-ne înapoi în perioada interbelică și prezentându-ne evenimente triste din istoria românilor evrei, pe care poate prea puțini le cunosc astăzi, căci timpul sau omul a avut grijă să șteargă puțin câte puțin din paginile de istorie pură și să ne lase fără conștiința tragediilor pe care aceștia le-au avut de suportat în perioada de început a celui de Al Doilea Război Mondial. 
       „O mie de impresii divizate” nu este însă, o carte despre istorie sau despre cel de Al Doilea Război Mondial, ci o pagină din istoria personală a două personaje pe care viața le-a încercat din greu: Hanna și Lorian, două caractere cărora ajungi să le simți fiecare extensie a sufletului, două caractere chinuite de simțăminte, de soartă, de neputința de a își urma inima, de nedreptatea care le cuprinde lumea încet, dar sigur. Autoarea a reușit să ajungă la sufletul meu prin această carte, plantând în inima mea mai mult de o mie de impresii divizate de cioburile de suflet pe care încă încerc să le adun pentru a îl face din nou întreg, chiar și așa peticit, pentru a își reveni după ce a fost martorul la atât de multă durere, la atât de multă emoție pură, nedisimulată.
      Iubesc stilul acestui roman, care ne transpune cu totul în perioada interbelică, autoarea redând în totalitate culoarea locală, cu bărbații care se adună la un loc pentru a discuta cărți și elemente de cultură, cu copii pierduți printre picioarele adulților, cu oameni săraci, dar cu visuri mărețe de evadare din mediul care nu le este pe plac, cu tineri dornici de aventuri nebănuite, cu oameni bogați, capabili să aibă alături doici și institutoare. Este acea perioadă minunată în care cred că mi-ar fi plăcut să trăiesc, iar durerea ce izvorăște apoi, odată cu venirea războiului, este atât de palpabilă încât o simți și tu, ca cititor, prin fiecare por. Acea empatie afectivă de care se vorbește în roman ți se aplică și ție, pentru că trăirile sunt redate la o intensitate atât de mare încât ajungi să te identifici cu fiecare în parte, să o înțelegi și pe Hanna, tânăra naivă, care încă mai crede în puritatea oamenilor, și pe Lorian, tânărul orfan care simte că și-a găsit într-un final busola, și pe Ilinca, adolescenta care are totul la picioare, mai puțin iubirea după care tânjea de mică. Sunt personaje extrem de puternice, extrem de bine conturate, pe care le îndrăgești fără niciun fel de efort. Au acel grad de autenticitate și de originalitate pe care le caut la personajele unui roman de suflet, au acea putere de a își asuma destinul, de a merge mai departe cu durerea în suflet, de a își transforma tristețea în dragoste de viață, de a renaște asemeni păsării Phoenix din propria cenușă, de a își purta cu mândrie durerile și cicatricile sufletești, de a înainta pe cărarea vieții chiar dacă aveau nevoie din când în când de timp singuri, cu tumultul din propriul suflet.
     Stilul Suzănicăi Tănase mi-a amintit foarte tare de scrierile lui Ionel Teodoreanu, prin prisma dulceții limbii și a poveștilor aduse în fața noastră, iar Hanna mi-a părut a fi o Jane Eyre a literaturii autohtone, căci, asemeni ei, are visuri mărețe și dorința de a ajuta copiii cu mari carențe afective. Mă bucură nespus când descopăr la noi autori talentați, care scriu cu o mare forță narativă, care transpun cele mai nobile și înalte simțăminte în paginile lor, care ne determină să devenim martori activi la acțiunea pe care o parcurgem nu cu ochii, ci cu sufletul, cu dorința nebună de a nu se termina deloc, de a fi acolo cât mai mult timp, de a simți iar povestea desprinsă parcă din iernile de povești ale bunicii. Romanul are un parfum al său, o mireasmă cu iz de trecut, în care viața normală se amestecă cu durerea pierderea celor dragi, cu durerea unui eveniment nedemn, cel al vasului Sturma, un fel de omagiu adus pasagerilor acestei nave, chiar dacă povestea lor o aflăm doar spre final, ca un fel de revelație a adevărului crud sau ca și cum durerea este prea mare și greu poate să fie transpusă în cuvinte, în ciuda faptului că aceasta răzbate încă de la început, ca acel mister ce se dorește descifrat, ca acea durere care nu a dispărut nici măcar la șaizeci de ani de la momentul fatal.

      O mie de impresii divizate, neputință, durere și nedreptate supremă, secrete adânc îngropate

      Romanul ne poartă pașii printre tenebrele trecutului, ne duce din prezent în anul 1942, prezentându-ne două perspective: pe cea a Hannei, o tânără la început de drum în viața de adult, și pe cea a lui Lorian, un copil părăsit, crescut la căminul de copii, fapt care l-a marcat, l-a măcinat pe interior, transformându-l într-un tânăr care își dorea un suflet alături, care avea conștiința situației sale sociale într-un mod extrem de lucid, care nu îi permitea să mai spere sau să se mai roage pentru familia pierdută. Poveștile lor se împletesc la un moment dat, căci soarta îi aduce la un loc, iar ceea ce urmează este dureros și dă senzația de neputință. 
   Lorian este un copil abandonat, care are conștiința părăsirii, a golului rămas în suflet. El nu caută dragostea mămicilor temporare și trecătoare din căminul în care este crescut, ci se refugiază în singurătatea locurilor pustii sau a scrisului în caietul său bine păzit și ascuns de ochii celorlalți, căci obiectivitatea cu care se raportează la tot în jurul său, minuțiozitatea cu care despică totul în mii de fire îl determină să înțeleagă că acesta ar reprezenta un punct slab în ochii celor din jur și ar fi asemeni călcâiului lui Ahile pentru copiii de la cămin, pentru care el era imaginea unui semizeu. El ajunge să se îndrăgostească de cea care le este profesor în ultimul an petrecut în instituția de stat, iar acest fapt îi afectează în totalitate deciziile și traiectoria vieții de mai târziu. Prin fiecare cuvânt al acestuia, poți simți durerea lui Lorian și îți dorești să îi oferi măcar o îmbrățișare, pentru a îl face să simtă că pierderea familiei nu este totală. Este un personaj fără nume de familie, asemeni multora dintre copiii părăsiți în orfelinatele țării și devine, astfel, o figură reprezentativă pentru durerea și nedreptatea ce li s-a făcut miilor de copii fără părinți.
      Pe Hanna o observăm în două etape diferite ale vieții ei, fapt pentru care cred că am și iubit atât de tare acest personaj, ce a devenit viu în mintea mea. Are acea înțelepciune și vorbește chiar și prin tăceri pe care le ador la un bătrân, are iubirea de copii și a îmbrățișat meseria pe care o ador, aceea de profesor de limba și literatura română, de scrijelitor în sufletele copiilor, ce cioplitor de suflete, iar amprenta ei a rămas acolo, în acel orfelinat unde pașii i-au fost purtați de soartă, în egală măsură ca în conacul în care a descoperit un copil cu sufletul chinuit de lipsa afecțiunii materne. 
      Hanna din prezent are optzeci și unu de ani, este o bunică mândră și o mamă iubitoare pentru fiica ei, Teodora. Poartă însă în suflet cicatrici, căci a pierdut un soț și un copil în mod prematur, fapt care îi întărește senzația că viața ei este oarecum damnată, că nenorocul a urmărit-o încă din tinerețe, când avea visuri mărețe și și-a părăsit casa copilăriei, mama și surorile pentru a înfrunta singură lumea cea mare, în conformitate cu dorința tatălui ei, intelectual, stins prea devreme din viață. Era evreică și trăi timpuri în care fata trebuia să devină soție devotată și inima căminului ei, însă ea a ales să ducă mai departe meseria tatălui ei, să devină profesor, să discute idei și literatură, așa cum făcea părintele ei în căsuța lor modestă de la mare, unde aduna în jurul său nume ale intelectualității. Și-a dezamăgit mama, însă a sperat că, la un moment dat, îi va aduce bucurie și mândria de a fi devenit un om frumos, fapt pe care mama ei, ucisă de războiul crud, nu a mai apucat să îl remarce, la fel cum nu i-a cunoscut niciodată familia și copiii. Însă, în momentul plecării ei la Facultatea de Litere din Iași, Hanna s-a hrănit cu această speranță. 
      În ultimul ei an de facultate, a devenit profesor în casa lui Dumitru Popescu, unde a descoperit-o pe fiica acestuia, Ilinca, o copilă ce pare în aparență cea mai fericită, căci are tot ce și-ar putea dori o persoană din punct de vedere material, însă carențele afective pot fi observate în mod clar, mai ales că mama a murit la scurt timp după venirea ei pe lume, iar tatăl era mai mereu plecat. Alături de ea, Hanna îi cunoaște și pe copiii din orfelinat, de care se atașează sufletește. Poate tocmai de aceea nu simte nici dragostea lui Lorian pentru ea și nici nu observă dragostea Ilincăi pentru Lorian. Devine membră a unui triunghi amoros și nu e sigură cum să rezolve totul, deși speră că finalitatea va fi una firească. Însă, lucrurile nu merg așa cum și-ar fi dorit și speranțele ei nu renasc. Începe cel de Al Doilea Război Mondial, evreii sunt prigoniți, uciși, obligați să devină proscriși în propria țară și exilați în Gaza sau America. Evenimentele de atunci își pun amprenta asupra Hannei din prezent, o urmăresc ca o umbră stăruitoare și îi aduc sentimente puternice chiar și în prezent. Care este secretul Hannei, ce s-a întâmplat cu Lorian sau cu Ilinca vă invit să aflați singuri. Pregătiți-vă să fiți surprinși, eu sigur am fost!
     „O mie de impresii divizate” este un roman de suflet și pentru suflet, plin de emoții puternice care te vrăjesc și te țin captiv între paginile sale până la sfârșit. Recomand romanul cu drag!



     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Ttilu: „O mie de impresii divizate”
     Autor: Suzănica Tănase
     Editura: Berg
     Anul apariției: 2018
     Număr de pagini: 212

     Cartea poate fi achiziționată de pe Libris.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   



    




8 comentarii:

  1. Minunata recenzie! Tare mi-a placut si mie cartea asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Este un roman care m-a surprins extrem de plăcut și care mi-a transmis o infinitate de stări.

      Ștergere
  2. ANCA Rucăreanu4 august 2018, 16:17

    Sunt sigura ca este o carte frumoasă! Se simte din recenzia ta impactul pe care l-a avut asupra sufletului tau. Îți mulțumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa recenzia! O carte sensibila. Si mie mi-a placut enorm. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 M-a surprins la modul cel mai plăcut.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter