sâmbătă, august 4

DEZAMĂGIRE SAU AȘTEPTĂRI PREA MARI?



      Cred că fiecare dintre noi am simțit la un moment dat acel sentiment care are darul de a roade din suflet, de a tăia în carne vie, care ne frustrează și ne face să simțim o tristețe fără margini: dezamăgirea. O cunoaștem cu toții și avem impresia de cele mai multe ori că oamenii ne dezamăgesc, că situațiile nu sunt așa cum ne-am fi dorit, că planetele nu s-au aliniat așa cum trebuie pentru ca noi să ajungem la acea împlinire sufletească, pe care mai mereu o căutăm în alții, arareori în noi înșine. Avem tendința de a vedea oameni falși, pretenții, lipsă de ajutor atunci când avem mai mare nevoie, singurătate, lipsă de empatie și ajungem să ne întrebăm în ce lume nebună trăim.
       Nu de puține ori am trecut prin toate aceste sentimente, prin stări deloc onorabile, prin supărări ce păreau fără margini la momentul în care le-am simțit, de neputință în fața reacțiilor nemulțumitoare ale celor din jur și am dat vina, la rândul meu, pe cele amintite mai sus. Însă, de curând, de când am început să mă cunosc mai bine și să petrec mult mai mult timp cu mine, am început să mă întreb dacă nu cumva greșesc eu, dacă nu cumva îmi pun baza în oameni și situații și încerc prea tare să controlez reacțiile celor din jur, iar acest fapt mă face să fiu dezamăgită, să mă simt trădată de oameni sau situații. 
      Cred că am eu așteptări mult prea mari de la oameni, obișnuiesc să îi așez pe cei din jurul meu pe anumite piedestaluri, asemeni unor statui, după care simt neputință atunci când reacțiile sunt altele decât cele pe care le anticipasem eu. Sunt o perfecționistă de felul meu și cred că am ajuns să transfer nevoia de perfecțiune și asupra celor din jur, ceea ce nu este neapărat un lucru bun. Fiecare este unic, fiecare reacționează în funcție de propria construcție interioară, iar acest fapt nu ar trebui să mă conducă la procese de conștiință și la supărări, poate doar pe mine și pe naivitatea mea de a crede că totul se desfășoară după cum ajung să îmi imaginez eu.
     Am început să fiu mai realistă, să mă bazez mai mult pe mine și mai puțin pe cei din jurul meu, să mă înconjor de oameni apropiați din punct de vedere al construcției sufletești și parcă e mai bine. Încerc să am așteptări realiste de la cei din jur, să nu mai încerc să anticipez totul, să las totul să se desfășoare de la sine.
      Am înțeles că singura pe care o pot controla și pe care o cunosc sunt eu însămi, doar pe mine trebuie să mă bazez și doar la mine să apelez atunci când e nevoie. Iubesc oamenii, să vorbesc cu ei, însă am ajuns să mă iubesc mult mai mult și pe mine și parcă este muuult mai bine așa.

4 comentarii:

  1. Cel mai bine este sa ai asteptari doar de la tine, nu si de la cei din jur. Astfel, eviti dezamagirile. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te îmbrățișez și eu <3 Asta încerc și eu în ultimul timp, însă mai am de lucrat la acest capitol.

      Ștergere
  2. DARIA-MARIA ABDALLA5 august 2018, 13:49

    Tocmai v-am descoperit blogul,l-am "rasfoit" putin si am ajuns aici.Frumoasa postarea!cred ca fiecare ne regasim la un moment dat in ea.Cam greu sa te schimbi,cand te nasti asa...crezand ca toti oamenii sunt buni.De multe ori avem parte de dezamagiri chiar de la cei mai apropiati sufleteste si parca niciodata nu ne invatam minte,sa luam niste "masuri de precautie",sa nu mai fim raniti.E greu sa inveti un suflet bun sa fie nepasator cand toata viata a fost asa.Felicitari pentru frumoasele randuri si o zi frumoasa ca ele sa aveti!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase și sper să aveți poposire frumoasă pe acest blog! <3

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter