sâmbătă, iulie 7

THEO ANGHEL: DINCOLO (AM MURIT, DIN FERICIRE #3) - RECENZIE




     „Nu era adevărat că era meleagul nimănui. Era al terorii și al durerii fără de sfârșit, al decepției și al nefericirii.”
      Theo Anghel

      După lupte seculare, am reușit și eu să mă întorc la una dintre seriile mele de suflet - „Am murit, din fericire!” și încă nu știu ce m-a lovit la finalul acestui al treilea volum - „Dincolo”, pentru că a trecut clar un camion sau avion peste mine și încă sunt buimacă, încă mai am nevoie de noua lume creată de Theo Anghel și încă îmi vine să strig din toți rărunchii: „Fugi, pericolul e după colț!”, așa cum am strigat la Oriana, Ama și Abel pe tot parcursul citirii romanului. Oricum, finalul nu îmi dă voie să stau deoparte prea mult timp, am rămas cam în pom și pot în sfârșit să mă felicit că nu am început seria asta până când nu am avut toate cele cinci volume acasă, pentru că, după un asemenea sfârșit, sigur aș fi fost capabilă de orice doar să strâng cât mai repede în brațe volumul 4. 
       „Dincolo” este cu mult diferit de primele două volume ale seriei, „Întoarcerea” și „Chaos”, care te mai țineau oarecum ancorat într-o lume palpabilă, reală, cu care ești oarecum familiar, în ciuda tuturor chestiunilor legate de recuperatori, îngeri și demoni, de lumea de dincolo de ceea ce vedem. Cel de al treilea volum are darul de a te scoate total din zona ta de confort, aruncându-te direct într-o lume nouă, în care toate legile firii s-au evaporat și tot ceea ce contează este instinctul de supraviețuire. Este un Univers în care sălbăticia, primitivismul și forța brută primează, în care este nevoie de un caracter extrem de puternic pentru ca omul să rămână încă normal din punct de vedere psihic, în care cel mai puternic deține supremația. De la orice colț, din orice tufiș, pândește pericolul, care irumpe în realitatea imediată atunci când te aștepți mai puțin, chiar când credeai că te îndrepți spre civilizație sau când ți se părea că mai rău de atât nu poate fi. 
      Răul cunoaște multe forme în această nouă lume, fie că e vorba de o fiară sălbatică asemănătoare celor din Chaos, fie că este vorba de un demon cu chip de om (și ce demoni!), iar noi ne cutremurăm la fiecare nouă întâlnire cu urâtul în starea lui incipientă, pură, care te face să ai piele de găină și să îți ții toate simțurile treze de la prima și până la ultima pagină, pentru că, asemeni personajelor, habar nu ai ce urmează, ce te așteaptă, cu ce te confrunți. La un moment dat, te îndoiești de tot și de toate, ba chiar de propriile amintiri, ca și cum nu mai există nimic în afară de clipa prezentă, de ceea ce trăiești chiar acum. Înaintezi printr-un hățiș nesfârșit de cotloane, cu speranța că, la un moment dat, vei ajunge la acea zonă plină de pace, care să îți aducă și liniștea interioară, ceea ce pare să nu se întâmple deloc, pentru că, asemeni păpușilor Matrioșka, și jungla de aici apare una după alta, nu dispare bine una, că apare alta, cu și mai multe pericole de înfruntat.
      Personajele dragi, Oriana, Ama și Abel, s-au dezvoltat, iar „Dincolo” pare a fi un drum inițiatic pentru ei, menit să îi întărească, să scoată tot ceea ce au ei mai bun în interior doar pentru a supraviețui și pentru a îi ajuta și pe ceilalți să ajungă la liman. Nu este ușor, iar testele apar la orice pas, mai aprige, însă principalul este să nu se piardă undeva pe drum. 
      Acțiunea care ne este prezentată este extrem de vizuală, de vie, de parcă simți că totul va ieși dintre paginile cărții și va începe să mișune chiar în camera sau grădina ta, fapt pentru care, tu, cititorul, ajungi să trăiești totul la intensitate maximă, sărind direct în picioare când pericolul se arată la orizont, urlând cu tot sufletul când nedreptatea conduce la pierderea cuiva sau râzând la momentele de ironie fină, mai rare de această dată, dar încă prezente. „Dincolo” nu se citește, ci se trăiește la cote maxime. Autoarea nu ne menajează deloc și, nu știu dacă e bine să recunosc, dar mi-a plăcut la nebunie. Totul este asemeni unui carusel care se rotește la cea mai mare viteză în mod continuu, cu butonul de oprire stricat. Nu poți coborî din el și nici nu îți dorești, ci vrei să fii acolo, în interiorul lui, la nesfârșit.


     La finalul celui de al doilea volum, Oriana a ajuns la acel punct în care nu mai era posibil să rămână în Chaos și a trebuit să fie extrasă și aruncată Dincolo. Acest al treilea volum al seriei o prezintă pe tânără în Transeo, un fel de tărâm de mijloc, o graniță, unde ea, alături de mai mulți recuperatori, așteaptă nici ei nu știu exact ce, dar presupun că, la un moment dat, va urma judecată. Însă, aceasta nu apare deloc, ci doar anumiți îngeri ce le aduc un fel de băutură numită ima, singura pe care au nevoie să o ingereze. Aici, nimeni nu simte foame sau sete și nici nu se lovește de bariere ce țin de limbă, căci, deși cei prezenți aparțin unor zone extrem de diverse, Transeo le-a oferit un fel de limbă comună, ce le permite să comunice. Nimeni nu este însă foarte vorbăreț, fiecare fiind interesat doar de propriile amintiri și gânduri. Aici, până și îngerii își pierd super puterile și devin umani, iar Abel și Ama preferă să stea mai departe de Oriana, considerând-o vinovată pentru tot ceea ce li s-a întâmplat, ba, mai mult decât atât, în momentul în care se organizează o răzmeriță și toți cei din Transeo aleg să evadeze și să fugă spre ceea ce li s-a promis a fi Purgatoriu, lumea aflată la limita dintre Chaos, Rai și Iad, cei doi aleg să plece mai departe, fapt care o determină și pe Oriana să li se alăture, în ciuda faptului că fusese avertizată (nu vă spun de cine, dar este o surpriză uriașă, care ne ajută să cunoaștem un pic mai mult familia tinerei) să nu o facă.
      Bineînțeles că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg și, pe drum, Oriana, Abel, Ama, alături de africana Eshe, de trei persoane cu nume imposibil de ținut minte, denumiți simbolic Unu, Doi și Trei, și de tânăra Keeva se pierd undeva pe drum și, din acest moment, începe adevărata aventură, căci, odată cu ieșirea din locul de tranzit, orice regulă s-a disipat, iar haosul se instaurează în viețile tuturor, de multe ori reducându-i la simple ființe fără sentimente, fără milă, pregătite să se războiască la cel mai mic semn de pericol, să lupte cu demonii exteriori și interiori. Este o bătălie greu de dus pentru un muritor, mai ales că divinitatea pare să îi fi uitat aici, jos, lăsându-i să se comporte după cum îi taie capul, iar acest fapt face  ca mulți să se piardă pe drum, damnați la o moarte violentă sau la a fi ai nimănui.
     În drumul lor de căutare a Purgatoriului sau a ceva care să se asemene cu viața lor de dinainte, ei întâlnesc multe obstacole, căci totul este o junglă în jurul lor, indiferent de forma pe care universul nou descoperit o îmbracă. Ajung la un pustnic, a cărui peșteră le devine mult timp un loc de refugiu, dau peste fiare fel de fel, multe mari și cu colți sfâșietori, ba chiar și peste idigeni, a căror principală preocupare este reproducerea și procurarea hranei, precum și obținerea unei oarecare supremații ce se câștigă pe baza aptitudinilor fizice. Pentru eroii dragi, este o continuă luptă pentru supraviețuire, la care de multe ori sunt pe punctul de a renunța, căci nu au hrană, nu au apă, nu au un minim de confort.
       Mai mult de atât mă feresc să vă spun, pentru că acțiunea romanului trebuie să o descoperiți. Altfel, simt că vă voi strica plăcerea lecturii. Theo Anghel ne-a pregătit multe surprize, pregătiți-vă să aflați mai multe despre Oriana, precum și despre Ama și Abel, precum și să descoperiți un altfel de Abel, pe care o să îl stimați mult mai tare. Lipsește Marc, care apare doar în anumite vise ale Orianei, însă, recunosc, nu mi-a lipsit chiar atât de tare, Abel a compensat cu vârf și îndesat (și oricum e preferatul meu :) ). 
      „Dincolo” e un roman plin de adrenalină, care ne aruncă direct în junglă și într-o lume sălbatică, în care tot ce contează este să rămâi în viață, indiferent de mijloacele folosite. Este până acum preferatul meu din întreaga serie și, până când voi ajunge la celelalte două volume, mă duc să mai arunc câte un ochi la ăsta. 



     Citate: 
  •      „În anumite situații extreme, omul ființă dotată cu rațiune superioară, nu se deosebește prea mult de dobitoacele sălbatice. Instinctele de prădător, crezute atrofiate, stau pitite în colțuri obscure de unde sunt aduse în față, animate de înverșunarea altora.”

  •      „Oamenii nu pot trăi liberi. Au nevoie să se supună. Lasă-i de capul lor și vei vedea adevăratul chip al anarhiei.”

  •      „Omul poate să meargă pe Lună, să inventeze mașinării pentru orice, dar nu poate scăpa de natura lui bicisnică. Întotdeauna se va uita la ceea ce îl deosebește de aproapele lui, nu la ceea ce-l unește. Că e vorba de culoarea pielii, de credințe, de aspectul fizic... Dacă n-ar fi astea, ar inventa ei altceva.”

  •      „Dacă... Dacă... Ăsta-i un cuvânt inventat de diavol. Ce rost mai are să te întrebi dacă atunci când zarurile au fost aruncate? Oricum nu ne mai folosește la nimic reconstituirea pe altă rută a evenimentelor cu un anume final. Poate doar altora. Sau nici măcar atât. Este bine cunoscută natura de catâr a omului. De câte ori n-am auzit expresia: să te lovești de pragul de sus? Și dacă ți-ai spart capul de acel prag și creierii ți s-au împrăștiat pe cel de jos, ce lecție ar trebui să primești? Fiecare are pragul lui, pus deoparte. Se ferește vreunul?”

  •      „Oamenii pierd tot timpul câte ceva. Obiecte sau ființe. Timpul trece și ajung să facă pace cu asta. O sămânță de regret va rămâne tot timpul în sufletul lor, însă din ea nu va mai crește nimic, niciodată. Ăsta e un adevăr fundamental.”

  •       „Niciodată n-am putut să înțeleg cum de universul întreg rămânea neclintit în timp ce noi, oamenii, ne decimam între noi.”

      ******************


     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: „Dincolo”
     Autor: Theo Anghel
     Serie: „Am murit, din fericire!”
     Volum: 3
     Colecție: Fantasy Fanatic
     Editura: Quantum Publishers
     Anul apariției: 2016
     Număr de pagini: 330

     Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Quantum PublishersLibris sau Elefant.

16 comentarii:

  1. Interesanta recenzia si interesanta cartea. Imi plac sf-urile de genul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Este o serie a cărei esență și intensitate crește de la un volum la altul.

      Ștergere
  2. Anca Rucăreanu7 iulie 2018, 19:58

    Eu sunt în urmă cu seria asta, dar recunosc că sunt foarte tentată să o citesc mai rerder!���� Theo scrie minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar și când vei recupera... Volumul 3 a fost wow... Încă îmi revin :)

      Ștergere
  3. O recenzie captivanta, pe care am citit-o cu zambetul pe buze. Felicitari!
    Tare mult mi-a placut seria asta. Am citit "Dincolo" imediat cum a aparut, dar, dupa fulminantul final, am simtit nevoia de o pauza. Sa-mi revin cu inima :)) Abia luna trecuta am reusit sa citesc volumele 4 si 5.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Și eu încerc încă să îmi revin... A fost totul prea intens și dintr-odată, paf :)

      Ștergere
  4. O recenzie minunată! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Sper să ajungi la ea și tu, e minunată, volumul 3 e chiar wow.

      Ștergere
  6. Superba recenzie, felicitari! E una dintre seriile mele de suflet. Ador seria, ador cum scrie Theo. ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! <3 Și eu, este una dintre autoarele mele preferate.

      Ștergere
  7. Super recenzia ta! Foarte mult mi-a placut si mie cartea

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulțumesc pentru recenzia fabuloasă, Oana! Se spune că autorul nu poate fi obiectiv în judecarea propriilor cărți și, poate, chiar așa e. Însă la volumul 3, Dincolo, chiar și eu am stat cu inima în gât când am scris. Mi se părea că e totul la limită, dar nu avea cum să fie altfel. Era vorba de Dincolo, drumul spre Purgatorio. Încă o dată, reverențe! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! <3 Încă sunt Dincolo, încerc să îmi revin :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter