duminică, iulie 1

JURNAL DE CITITOR: CE AM CITIT ÎN LUNA IUNIE



    „O carte este mai mult decât o structură verbală sau o serie de structuri verbale, este un dialog stabilit cu cititorul său, şi este tonul pe care îl impune cititorului, şi este imaginea schimbătoare sau durabilă pe care i-o impune memoriei sale.”

--- Jorge Luis Borges ---

    Încă nu îmi vine să cred că prima lună de vară a trecut deja, iar asta înseamnă că suntem mai aproape de toamnă și de frig... Nu că luna aceasta nu am avut parte din plin de ploi tomnatice, că au fost multe și încă e rece, dar tot mai trag nădejdea că voi avea parte și de puțină căldură... Cred că tocmai vremea m-a făcut să fiu mult mai productivă acum decât am fost în luna mai, pentru că am reușit să citesc unsprezece cărți, toate minunate, toate vibrante și pe placul sufletului meu. Am reușit să citesc în egală măsură literatură română și străină, în majoritatea contemporană, pentru ca vara parcă e timp mai mult pentru ea și la fel, este starea necesară pentru a citi astfel de cărți. Am reușit și un clasic al literaturii franceze, ceea ce m-a încântat, pentru că mi-am propus să descopăr sau să redescopăr și literatura clasică, pe care am neglijat-o ceva timp. Mai am încă trei cărți începute („Dincolo” de Theo Anghel, „Până la sfârșitul timpului” de Raluca Alina Ignat și „Blestemul Vraciului” de Joseph Delaney, aceasta din urmă era pentru tema lunii de pe grup, însă, din păcate, nu am reușit să o și termin), despre care va voi povesti mai multe în viitoarele recenzii.


     Am început luna cu un young adult care m-a prins total în povestea sa - „Spune-mi tr3i lucruri despre tine” de Julie Buxbaum, o carte despre Jessie, o adolescentă care încearcă sa se refacă după moartea mamei sale și care încearcă să se împace cu noua viață și cu noua familie pe care tatăl ei a creat-o. Este un roman cu și despre adolescenți, despre problemele și temerile lor, dar cu un fir narativ extrem de plăcut, numai bun pentru zilele de vară.


    Am continuat lectura cu „Lacrimi de Îngeri” de Ioana Dumitrăchescu, un roman pe care îmi doream extrem de tare să îl descopăr și care a fost ca o revelație pentru mine. Nu mă așteptam să îmi placă atât de tare, să mă prindă în totalitate în mrejele sale. Povestea adusă în fața noastră este realistă și cu multe note de tristețe, însă iubirea este împletită cu elemente de misticism, iar acest fapt este ceea ce atrage cel mai tare la această carte.


     A urmat apoi clasicul literaturii franceze de care vă vorbeam la începutul articolului: „Bonjour tristesse!” de Francoise Sagan. Nu am citit încă „Vă place Brahms?”, dar va urma cu siguranță. „Bonjour tristesse!” este un roman de vacanță, care ne poartă pașii pe litoralul francez, un roman despre tinerii bogați, cu un final trist, care te face să meditezi asupra lucrurilor care contează cu adevărat în viața asta.


     Iubesc să citesc întotdeauna despre experiențele de viață ale altora, mai ales atunci când putem extrage învățăminte din acea carte. O astfel de operă este „Răpiți” de Betty Mahmoody, care ne spune povestea lui Patsy Heymans, o mamă nevoită să trăiască fără cei trei copii ai ei, răpiți chiar de propriul ei soț, un evreu cu multe tulburări psihice. Mi s-a părut șocant că sunt oameni care le fac rău celor pe care se presupune că îi iubesc și femei care nu reușesc să vadă mai departe de timpul prezent și merg pe urmele a ceea ce consideră ele că este iubire, ajungând să își nenorocească întreaga viață. Este o poveste cu un mare impact emoțional, care m-a trecut prin toate stările posibile.


     Am recitit „Ephialte. Începutul unui coșmar” și m-am transpus din nou în Lumea nouă creată cu atâta măiestrie de către autoare, m-am afundat în lumea Umbrelor și a Coșmarurilor și am revăzut situațiile de viață și de moarte în care sunt puse personajele principale.


  Încă de când am citit „Numai cu fiica mea” și am aflat perspectiva lui Betty, mi-am dorit să aflu și povestea din perspectiva lui Mahtob, tocmai pentru că, în ciuda vârstei fragede de numai șase ani, a fost un copil extrem de puternic și un adevărat sprijin pentru mama sa în momentul în care aceasta se afla în Iran. „Numele meu este Mahtob”este o istorie de viață la fel de șocantă, care arată impactul pe care l-a avut asupra vieții acesteia tatăl ei cu toate acțiunile lui, cu violența la care le-a supus și cu puterea lui de manipulator. Nu am putut înțelege de ce Moody nu a putut pune dragostea pentru copilul lui mai presus de propriile orgolii și am urmărit multe documentare cu el, nu m-a convins de sinceritatea sa, la fel cum nu a convins-o nici pe fiica lui, care nu a vrut să mai audă de el vreodată. Viața ei a fost mereu dată peste cap, căci se afla mereu în alertă, la școală, la joacă cu prietenele, iar frica aceasta continuă asupra ei și-a pus amprenta în mod definitiv, căci a condus la un lupus în forma lui violentă.


    „Ephialte. Trezirea unui coșmar” de Cristinne C. C. a continuat într-un mod magic povestea începută în primul volum. A adus o dezvoltare a acțiunii, personaje mai mature și mai asumate, primii fiori ai dragostei, pericole aduse atât de Umbre, cât și de Ephialte și ne-a lăsat cu sufletul la gură în așteptarea volumului trei.


     Uneori, simt nevoia de a fi din nou copil și mă întorc spre una dintre cărticelele dedicate celor mici. „Ploaia curcubeu” de Andreea Iatagan este asemeni ploii călduțe de vară și îți oferă extrem de multă bună dispoziție, făcându-te să fii mai bun și mai tolerant.



     „Dulcea mea răzbunare” de Jane Fallon a fost o adevărată încântare pentru suflet. Este povestea unei soții înșelate, care își dorește să se răzbune, să îl facă pe soțul ei, pentru care și-a sacrificat cariera și viața, să simtă aceeași durere pe care și ea a simțit-o din cauza trădării lui. Mi-aș fi dorit o prietenie cu Paula, este un personaj carismatic, cu o mare putere interioară.


     În luna iunie, am cunoscut o nouă autoare româncă, extrem de talentată, Ioana Duda, care, prin intermediul volumului de proză scurtă „Antidepresiv” m-a încântat, m-a luat prin surprindere și m-a făcut să mă bucur de o lectură minunată.


     Ultima carte terminată în luna iunie, dar nu ultima din punct de vedere al poveștii oferite, este „Fugi!” de Oana Arion. Oana m-a surprins prin puterea ei de a crea lumi noi, este o scriitoare cameleonică ce nu contenește în a mă uimi cu fiecare nouă scriere pe care o citesc de la ea. „Fugi!” aduce în prim-plan un scenariu apocaliptic, o lume dominată de cei atinși, oamenii afectați de un virus la nivel neurologic, în care puținii oameni normali rămași se chinuie să supraviețuiască, aflându-se într-o permanentă cursă pentru supraviețuire.

     Nu mi-a fost foarte ușor să aleg cartea lunii iunie, însă cred că mă voi opri la „Antidepresiv”, pentru că este volumul care m-a ajutat să mă întorc spre mine, să mă regăsesc și să devin mai puternică și mai atentă la nevoile sufletești ale celor din jurul meu.

10 comentarii:

  1. Ai o lista bogata si frumoasa. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Coman Iasmina1 iulie 2018, 19:35

    Faina lista ta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce de carti frumoase ai citit! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesante titluri! Ai imbinat genuri diferite :)
    Lecturi placute in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Am nevoie de genuri diferite, pentru a nu mă plictisi :D Am obiceiul de a citi și în paralel și atunci e nevoie să fie diferite :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter