vineri, iulie 13

ANCA ZAHARIA: JURNAL DE LIBRAR - RECENZIE



     Pe Anca Zaharia și ale ei „Jurnal de librar” o urmăream pe când scria pe Serial Readers și m-am bucurat când toate constatările, gândurile și întâmplările de care a avut parte ca librar au prins forma unei cărți. Mi-am dorit-o din tot sufletul și eram sigură că va fi o lectură relaxantă, care îmi va oferi doza de sarcasm și de amuzament necesare supraviețuirii unei zile și, nu orice fel de zi, ci una petrecută lucrând la magazin, pentru că, da, avem un magazin în curte încă de pe când aveam doisprezece ani. De aceea, „Jurnal de librar” mi-a ajuns direct în suflet, a fost exact ceea ce aveam nevoie și parcă ți se luminează puțin ziua când realizezi că nu ești singur, că și alții s-au confruntat cu aceleași probleme pe care le întâmpini și tu zi de zi cu anumiți clienți (și Dumnezeu mi-e martor că, atunci când lucrezi cu omul, ai parte de tot felul de ciudățenii, de nici nu știi ce anume te-a lovit), numai că, în naivitatea mea, speram că acest fapt se datorează faptului că este un magazin alimentar și, na, vin oameni din toate categoriile sociale. Nu știu de ce tot am impresia că în lumea cărților totul este pașnic și se petrece într-un mod cu totul angelic, pentru că, atunci când vine vorba de citirea unor opere literare, te aștepți ca persoanele să fie mai cultivate. Nu înțeleg încă de ce am această imagine idealizată și idilică în ceea ce privește lumea literară, de cred că aici ar trebui să discuți cu alți iubitori de cărți și să uiți de oboseala inerentă unei zile de muncă (și da, a vinde lucruri este tot un serviciu, pentru că eu mi-am auzit de multe ori că aceasta nu e o muncă propriu-zisă, unora li se pare că vânzătorul stă degeaba toată ziua și nu îl înțelege pe el, clientul, care vine după o zi de muncă; deși, el a terminat, se relaxează, eu încă mai muncesc...). Anca Zaharia demonstrează că nu este deloc așa și că toată această imagine creionată doar în culori de roz este doar un mit, o utopie greu de realizat. 
      „Jurnal de librar” este o carte de citit la cafeaua de dimineață sau seara înainte de culcare. Am doar o singură precizare de făcut: încercați să citiți doar când sunteți singuri, pentru că, altfel, cei din jur nu ar înțelege de ce izbucniți în râs sau de ce vă vine să vă dați palme citind despre unii clienți ai unei librării și fie vă vor considera a fi nebuni de legat, fie va trebui să le citiți și lor (a doua variantă nu este chiar așa de rea, s-ar putea să îi prindă și pe cei din jur). Volumul este scris din perspectiva librarului și a luat naștere din experiențele autoarei de-a lungul a trei ani de lucru în librării. Ea ne arată că oamenii, de multe ori, nu au o perspectivă obiectivă asupra muncii depuse de celălalt, că, de multe ori, nu ne punem în papucii celuilalt și atunci ajungem să facem multe inadecvențe, să comitem grosolănii, să îi facem pe ceilalți să se simtă prost. Uităm că omul de dincolo de tejghea nu este sclavul nostru, că nu e vorba de o relație stăpân-sclav și că ar fi bine să oferim un zâmbet și un cuvânt bun chiar și atunci când cumpărăm ceva.
      „Jurnal de librar” prezintă o analiză brutală, extraordinar de sinceră cu privire la lumea pestriță a librarilor, în particular, și a librăriilor în general. Autoarea privește totul cu un ochi de vultur, trece totul prin prisma propriilor trăiri, prezintă situații care de care mai penibile, care ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, ca să folosim un clișeu binecunoscut, oferă anumite etichete de conduită la intrarea într-o librărie (și eu, la rândul meu, urăsc momentul în care oamenii intră în magazin și tind să nu te vadă, să te transforme în omul invizibil al lui Wells, nespunând nici măcar un salut, nici un te rog, nici un mulțumesc, de multe ori vorbind la telefon și indicându-ți cu degetul ce anume doresc de la tine, de parcă ai fi și tu un robot pus acolo pentru ei), înfierează cu fierul roșu acele persoane lipsite de un comportament civilizat și te face să conștientizezi pe deplin că lumea aceasta a cărților nu este pe atât de divină pe cât ar părea pentru un iubitor de carte.
     Se spune așa: clientul nostru e stăpânul nostru, însă nu știu dacă această afirmație nu ar trebui schimbată cumva, pentru că, peste tot, ar trebui să nu uităm să fim oameni între oameni, să ne punem în pielea celuilalt și să încercăm să arătăm puțin mai multă înțelegere. Librarul Anca Zaharia a avut parte de tot felul de experiențe, unele neplăcute, altele bizare, care te fac să te întrebi în ce lume nebună trăim, oare de ce nu ar putea fiecare să se folosească de politețe în relațiile cu ceilalți, să renunțe la aerele de superioritate, pentru că banii nu pot cumpăra chiar orice, să renunțe la falsele pretenții de intelectualitate, care nu fac nimic altceva decât să conducă la snobism. Anca Zaharia reușește să aducă în față o întreagă suită de personaje ce par desprinse parcă din teatrul lui Caragiale, cu exact acele tipologii. 
        „Jurnal de librar” trebuie testat neapărat, citit, fiecare întâmplare în parte luată la rând (sunt o sută douăzeci și șase în total) sau pe sărite. Vă asigur că veți reuși să vă destindenți și să vă amuzați copios.

      Vă las în continuare câteva pasaje pentru a vă face o idee:
  
  • „- Nu, nu, mulțumesc, vreau o sacoșă mică.
     - 30 de bani.
     - Ah, credeam că e gratis. La revedere!”
    (PS: Pe asta cu sacoșele o au toți, nu știu de ce au impresia că vânzătorul are o mașinărie magică ce aduce la suprafață sacoșe. Să vedeți când vin să cumpere cartofi și nu aduc sacoșă cu ei - că tot zicea autoarea că la cartofi ar putea fi mai simplu - și se uită ciudat la tine când îi întrebi dacă să le pui cartofii în poală sau să le dai o sacoșă de 30 de bănuți)
  • „- Cum adică nu aveți Fluturi? La ce mai țineți librăria dacă nu aveți? Nu, nu mă interesează că tocmai s-a dat ultimul exemplar, să mai aduceți.”

  • „- Mulțumesc, mulțumesc, n-o iau. Credeam că n-o am, dar am răsfoit-o și mi-am dat seama că o am, numai că a mea are alt titlu și alt autor. La revedere!”


     
     DATE DESPRE CARTE:
     _________________
     Titlu: Jurnal de librar
     Autor: Anca Zaharia
     Editura: Herg Benet
     Colecție: Blog'n roll
     Anul apariției: 2017
     Număr de pagini: 176

     Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Herg BenetLibris sau Elefant.

8 comentarii:

  1. Anca Rucăreanu13 iulie 2018, 18:17

    Și eu sunt tare curioasa în privința acestei cărți! Pare o pastila dulce amăruie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cam așa este, plus că e bună la cafea dimineața... Parcă intri în viața librarilor puțin. La mine, cu magazinul în curte, a fost mai apropiată, recunoșteam tipare :D Mă bucur că în sfârșit cineva le-a pus pe hârtie :D

      Ștergere
  2. Ma bucur tare mult ca ti-a placut si tie cartea. Tin minte cum am fost eu, cand mi-a venit comanda cu cartea aceasta si am asezat-o, frumos, langa mine, dar apoi nu am mai putut lucra si am zis hai ca citesc doar putin, sa imi fac o idee. Din putin, s-a facut ca am citit toata cartea, ca nu m-am mai putut opri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact așa și la mine, am zis că o să citesc două, trei întâmplări și m-am trezit că am și terminat-o :)

      Ștergere
  3. Frumoasa recenzie. Interesanta ideea de a da e un jurnal "de la muncă".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Cred că ajută foarte tare, mai îți trec supărările :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter