duminică, iunie 17

TOP 5 CĂRȚI CITITE ÎN PRIMĂVARĂ



     Știu, este vară, primăvara a trecut de ceva timp, dar parcă m-a apucat nostalgia după zilele senine, cu pomi în floare... Am avut trei luni primăvăratice extrem de productive din punct de vedere literar, am citit mai mult decât știam că pot, fapt care mă bucură nespus. Mai mult decât atât, am avut parte de călătorii literare minunate și de lecturi magice, multe dintre ele rămânându-mi adânc întipărite în minte, dar mai ales în suflet.
      În rândurile de mai jos, voi vorbi despre cele cinci cărți care mi-au plăcut cel mai tare în anotimpul încheiat.



     1. „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende
    Primăvara mea a început cum nu se poate mai bine din punct de vedere a lecturii: am descoperit o scriitoare nouă, al cărei stil mi-a plăcut extrem de tare, și am citit un roman foarte bun, ce mi-a animat imaginația și mi-a ajuns direct în inimă. Citisem povestea scriitoarei în Povești de seară pentru fete rebele și acest fapt m-a determinat să ajung mult mai tare la romanul ei.
     Rar s-a întâmplat ca un roman să se potrivească atât de tare atât cu vremea de afară, cât și cu interiorul sufletului meu. „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende este o operă care frizează absurdul prin situația care unește trei personaje într-un singur plan narativ, de un lirism extraordinar, o comedie romantică pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. Este un roman deopotrivă de dragoste, de aventură, psihologic și detectivist, cu puternice accente umoristice, care, în egală măsură, ne învață că iubirea este posibilă la orice vârstă, că oricine merită o a doua șansă, că destinul și-l mai face și omul cu mâna lui, chiar dacă a fost greu încercat de niște evenimente politice aflate dincolo de propria persoană. Autoarea prezintă totul cu o extrem de mare pasiune, cu un farmec aparte, determinându-ne să ne punem propriile vieți în perspectivă.
     Romanul are două planuri narative și este construit pe tehnica inserției, Isabel Allende sondând trăirile personajelor principale, trei la număr, prin întoarceri în trecut, evenimentele prezente făcându-i să își aducă aminte de trecutul dureros, de evenimentele tragice trăite parcă într-o altă viață, toate acestea având un puternic efect vindecător, determinând personajele să arunce una după alta carapacea care le înconjura sufletele, să se ierte ele însele și să își ofere o nouă șansă de a se bucura de viață. 


     2. „Grădina cu fluturi” de Dot Hutchinson
    „Grădina cu fluturi” este un roman care se citește în primul rând cu sufletul, mintea oricum ajunge să ți se blocheze la un moment dat, pe măsură ce afli faptele cutremurătoare și oribile pe care Grădinarul le comite, incapabilă să înțeleagă motivațiile din spatele actelor unui sociopat. Este o carte șocantă, dureroasă, autentică, un thriller psihologic care îți prezintă poveștile mai multor tinere supuse durerii răpirii și a amenințării care planează asupra lor zi de zi, clipă de clipă. Este un roman care atinge cele mai sensibile corzi ale inimii, îți este imposibil să nu empatizezi cu personajul principal și cu toate fetele din Grădina groazei.
   Mi-a plăcut foarte tare modul în care au fost construite personajele, cu lumini și umbre: Maya a avut un trecut dureros, iar prezentul o transformă în mama tuturor răniților, ajutându-le pe toate fetele din Grădină să fie bine mental, însă finalul ne va dovedi că știa mult mai multe decât spusese. Are un fel de duritate ușor de înțeles, date fiind toate atrocitățile la care luase parte. Desmond, fiul cel mic al Grădinarului, deși știe ceea ce face tatăl său în Grădină și este extrem de atașat de fete și, în principal, de Maya, nu se decide să sună la poliție pentru a anunța ororile care se petrec chiar sub ochii săi. 
       Sentimentul dominant pe toată durata lecturii este acela de neputință, de durere fără margini, căci nu poți citi cu inima împăcată toată povestea aflată în fața ta. Te frustrează răutatea umană, modul în care un bărbat întinează un sentiment atât de înălțător așa cum este dragostea, modul în care alege pur și simplu aleatoriu niște tinere doar pentru că ar da bine la colecția lui de Fluturi umani. Tocmai din această cauză, lectura pare atât de vie, de acolo în fața ta, te face să te simți ca într-o transă, în care pare că plutești pe deasupra tuturor și asiști la toate ororile ce se petrec în acest loc al groazei.
       Dacă vă plac thrillerele și aveți suficient sânge rece ca să parcurgeți acest roman, vi-l recomand cu căldură. Oricum, sigur vă va determina să ieșiți în afara zonei voastre de confort. Este o lectură tulburătoare, cutremurătoare, dureroasă, dar, în același timp, excepțională, minunată și antrenantă, captivându-vă până la final.


    3. „Belgravia” de Julian Fellowes
  Intrigi, povești de viață, parvenire, ascensiune socială, dragoste, eleganță, pasiune nebănuită, crinoline, copii nelegitimi, goana moșteniri și altele asemenea sunt ingredientele de bază ale unei cărți reușite, care te poartă înapoi în timp, în societatea londoneză a secolului al XIX-lea, când valorile se măsurau cu totul altfel decât o facem astăzi. Cu toate acestea, nu cred că astăzi suntem cu mult departe față de toate acele invidii și intrigi ce se țeseau în marile case ale epocii, căci, deși se presupune că evoluăm, tindem să împrumutăm de la străbuni și să repetăm istorii.
     Am văzut serialul Downton Abbey, care este unul dintre preferatele mele, de aceea, când am auzit că autorul acestuia a scris „Belgravia” mi-am dorit neapărat să o citesc. A fost dragoste la prima vedere pot spune (bine, are și coperta asta albastră, iar eu sunt mare iubitoare de tot ceea ce are legătură cu aceasta; plăcere vinovată, ce să-i facem?!), iar cartea mi-a plăcut mult mai mult decât serialul, care mi se pare puțin exagerat în unele puncte, în timp ce cartea transmite mult mai multă emoție în stare pură și îți aduce stări dintre cele mai contradictorii. Romanul lui Julian Fellowes este scris într-un stil extraordinar, care te transpune direct în  perioada imediată bătăliei de la Waterloo și în Anglia de după aceasta, cea a reconstrucției, în care relațiile sociale încep să se schimbe la un anumit nivel, oferind o mai mare libertate de accedere pe scara socială. El surprinde cu acuratețe culoarea locală, redând relațiile dintre oameni aparținând aceleiași clase sociale, pe cele dintre cei bogați și ariviști, dintre stăpâni și servitori; precum și toată fățărnicia de care dau dovadă oamenii pentru a își atinge propriul țel, toate gesturile extreme pe care le pot face când realizează că pot pierde tot, intrigile care se petrec la marile curți și căderea și decăderea umană. 
      Acțiunea romanului începe în Bruxells-ul anului 1815, în seara aflată chiar înainte de bătălia de la Waterloo, și se continuă peste douăzeci de ani de la aceasta, când oamenii au revenit în propriile case din Londra, aflată acum în reconstrucție. Atent la detaliu, autorul prezintă modul în care anumite persoane au profitat de această situație și au creat adevărate afaceri din dorința celor bogați de a avea cele mai frumoase și minunate case. Astfel, a luat naștere Belgravia (Belgrave Square), un cartier plin de farmec, de extraordinar, cu case construite asemeni marilor castele, cu locuri de promenadă, plin de duci și contese, loc în care mulți își doreau să ajungă. Oricum, lucrurile nu s-au schimbat prea tare nici acum, pentru că și astăzi cartierul este o zonă extrem de exclusivistă din Londra. Aici se desfășoară mare parte din firul narativ al romanului.
  De altfel, romanul „Belgravia” de Julian Fellowes surprinde cu acuratețe societatea londoneză din epoca victoriană, pe care o prezintă cu lumini și umbre, cu esențe și aparențe, ajutându-ne să ne transpunem în totalitate în acea perioadă, să ne plimbăm în trăsuri alături de personajele sale, să luăm parte la ceaiurile de la ora 5, să participăm la baluri și să visăm la coafuri și rochii de gală. Este un fel de saga de familie, din spatele căreia se deschide o întreagă lume.


     4. „Cuvinte în albastru intens” de Cath Crowley
   Dacă ar fi să îmi imaginez cum ar fi cuvintele, atunci, cu siguranță, acestea ar fi pictate în albastru intens în suflete. Albastru este culoarea mea preferată dintotdeauna, este culoarea cerului și a seninului, este culoarea ochilor mei și ai mamei mele, este culoarea care îmi vorbește cel mai tare. Poate tocmai din această cauză mi-am dorit atât de tare cartea lui Cath Crowley - „Cuvinte în albastru intens” (bine, aceasta și faptul că a fost tradusă de către Irina Stoica de la Irina Citește, permițându-ne să urmărim câteva fărâme din procesul de traducere). Coperta m-a surprins încă din prima clipă, atât cea exterioară, cât și cea interioară. Sunt ambele pur și simplu spectaculoase. Conținutul și povestea în sine nu sunt cu nimic mai prejos, totul la această carte este la intensitate maximă.
   „Cuvinte în albastru intens” este un roman care duce emoțiile pe cele mai înalte culmi, fapt care m-a făcut să trăiesc fiecare poveste în parte la intensitate maximă. Este o carte ce pare a fi o dedicație specială pentru fiecare iubitor de lectură în parte și o formă de terapie pentru cei aflați în suferință. Este un roman care poartă cu sine extrem de mult optimism, speranță și bucurie, toate acele elemente care ne ajută să avem o viață mai bună sau să trecem peste toate pierderile pe care viața le aduce. Nu poți uita tragediile vieții, însă poți învăța să supraviețuiești cu tot ceea ce te-a pus la pământ la un moment dat și poți să mergi mai departe, purtând cu tine bucăți din cei pe care i-ai pierdut, frânturi din trecutul ce ți-a oferit lacrimi și lecții, construindu-ți un viitor mai bun, mai luminos, mai frumos.
  Romanul aduce în prim-plan puterea vindecătoare a cuvintelor, mai ales a celor care sunt îmbrăcate cu foarte multă iubire, și este o antologie a durerii, care poate fi vindecată doar cu multă dragoste și răbdare. Lucrurile ne sunt prezentate din două perspective: cea a lui Rachel și cea a lui Henry, care se împletesc, pe alocuri, cu frânturi de viață, ascunse printre paginile cărților din anticariatul „Cărțile Urlătoare”, unde se găsesc sub forma unor scrisori ce cuprind toate cuvintele pe care, cel mai adesea, oamenii nu au curajul de a le rosti direct, atunci când se află față în față, când nu reușesc neapărat să își găsească toate cuvintele de dor, de dragoste, de încurajare, de durere, de melancolie... Mi-a plăcut foarte tare această idee: de a scrie o scrisoare către persoanele dragi, lucru pe care nu cred că mulți îl mai fac astăzi din păcate, mai ales că o epistolă mi se pare a fi o amprentă personală a fiecăruia dintre noi, o bucată din suflet pusă în cuvinte. Mi-am imaginat câtă emoție ar putea transmite un astfel de lucru dacă l-am întâlni în cărțile pe care le citim și cum ar fi să procedăm la fel de fiecare dată când ne este atât de greu să ne exprimăm sau când, loviți de durere sau dărâmați de trădare, ne-am pune cuvintele pe hârtie și nu le-am mai lăsa să curgă atât de rapid între noi, salvând prietenii și evitând adevărate drame. Cred că ar fi un gest extrem de diafan, dincolo de romantismul pe care orice scrisoare îl sugerează.


    5. „Scrisori din insula Guernsey” de Mary Ann Shaffer și Annie Barrows
  „Scrisori din insula Guersney” este o lectură care te sensibilizează, te binedispune și te face să vrei mai mult, să nu se mai termine. 
    Romanul are o structură atipică pentru o operă de ficțiune: este alcătuit în totalitate din epistole trimise între diferite personaje, având ca liant în prima parte pe scriitoarea Juliet Ashton, iar în cea de a doua pe Elizabeth MacKenna, cea cu care autoarea ajunge oarecum să se identifice și, mai apoi, să se contopească. Are un subiect pe care îl iubesc: realitatea existentă în timpul celui de al Doilea Război Mondial, cu tot ceea ce a însemnat aceasta pentru oamenii care au trăit-o, cu toate durerile și suferințele fără margini, care te fac să îți dorești să urli de durere chiar și acum, la atâta timp, care ți se întipăresc în suflet și te fac să îți dorești ca o astfel de istorie să nu se mai repete vreodată. Autoarele fac însă mai mult: arată și ce anume s-a petrecut după încheierea acestuia, după ce pacea s-a instaurat, când lumea distrusă de un război nedreptă începe să fie reconstruită, încet, dar cu pași siguri, pentru că omul simte nevoia să refacă toate acele lucruri cu care era obișnuit, să își aducă, atât cât mai este posibil, confortul înapoi în viața sa.
   Cu toate că subiectul prezentat este unul extrem de sensibil, nu vă așteptați la o carte tristă, pentru că nu este cazul. Nu este unul dintre acele romane care sensibilizează, smulgând lacrimi amare (bine, e posibil ca unele să apară la unele pasaje, dar cam atât), căci maniera în care este scris, cu o acțiune alertă, cu perspective multiple, cu mult umor și chiar sarcasm adeseori, cu personaje rupte parcă din literatura populară, ce devin cititori pasionați datorită purei întâmplări, nu va permite acest lucru. Autoarea a considerat că un lucru grav poate fi mai ușor prezentat prin prisma comicului de situație ce predomină. (Spun autoarea, pentru că romanul de față este scris de Mary Ann Shaffer, iar Annie Barrows este nepoata autoarei și cea care a corectat ulterior cartea, cu anumite adnotări.)
  Este un roman delicios, extrem de incisiv presărat, pe alocuri, cu fine analize psihologice sau observații cu privire la lumea înconjurătoare. Dincolo de război, autoarea aduce în discuție și puterea dragostei, care se găsește după îndelungi căutări și într-un spațiu și timp de la care chiar nu mai așteptai nimic, precum și cea a prieteniei reale, adevărate, palpabile, capabilă să treacă peste orice neajuns și să provoace o adevărată încântare și să ofere siguranță în timpuri tulburi și nesigure, când totul pare să se prăbușească, mai puțin alianța creată din oameni frumoși, cu pasiuni comune, capabili să mute chiar și munții din loc de dragul celui aflat lângă, pe cărarea vieții.

8 comentarii:

  1. Am citit si eu nr.3 si nr.5 si ma tenteaza nr.1.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie foarte tare mi-a plăcut cea a lui Allende. A fost prima întâlnire cu autoarea și sigur nu va fi și ultima.

      Ștergere
  2. Mulțumesc pentru recomandări! Nu am citit niciuna dintre ele, dar m-ai convins să le trec pe lista de lecturi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! <3 Mă bucur că reușesc și eu, tu mereu mă tentezi!

      Ștergere
  3. Nu am citit inca nicio carte dintre acestea, dar "Gradina cu fluturi" este pe lista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O recomand cu mare drag, e un thriller psihologic de excepiție.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Și mie mi-a plăcut modul lui Fellowes de a relata lucrurile. Mai am Snobii de la el, sunt curioasă dacă îmi va plăcea la fel de mult.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter