duminică, iunie 24

LECTURA - UN MOD DE VIAȚĂ



     Sunt mulți cei care se întreabă de ce citesc, care este scopul cărților în viața mea și de ce încă mai dau o grămadă de bani pentru a cumpăra noi volume pentru biblioteca mea când am deja destule și, oricum, aș putea da bani pe cu totul altceva. Ce altceva, nu știu, pentru că nu există nimic mai sublim și mai folositor pentru mine decât sunt cărțile, suntem suma a tot ceea ce citim și cred cu tărie acest lucru. Sunt sigură de acest lucru încă de când am început să transform lectura într-un mod de viață și acest fapt s-a petrecut cu foarte mult timp în urmă, când abia reușeam să fac orice altceva de una singură și când călătoritul prin lumea asta mare nu era pentru mine o opțiune viabilă. 
      Citesc de când mă știu, căci am început să iubesc cititul undeva pe la șase ani, când am primit cel mai frumos dar din viața mea: un Abecedar pe care îl am și acum în mintea mea, cu toate acele imagini colorate și semne frumos caligrafiate, cu toate acele mistere ce se doreau descifrate. Îmi place să dezleg lucrurile mai puțin de înțeles și cred că tocmai acest fapt m-a determinat să îmi doresc atât de tare să descifrez acele semne din fața mea și, deși mi se citeau povești în mod frecvent, atât de către mama mea, cât și de bunica dinspre tată, îmi doream din suflet să fiu capabilă să îmi spun eu însămi povești, să mă cufund singură în lumea fascinantă a cărților și pot să spun cu mândrie că mi-a ieșit. Era forma de joacă pe care o adoram și nici măcar când mă aflam printre ceilalți copii nu o părăseam, căci ne imaginam povești, ne spuneam istorii unii altora, ceea ce era o adevărată încântare, mai ales când personajele din mințile noastre prindeau viață atât de ușor și rămâneau acolo, printre noi, parcă putând să le atingem cu degetele mici de copil. 
      Deși în acele momente nu conștientizam pe deplin acest lucru (am înțeles aceasta abia mai târziu, când am crescut), lectura a avut un rol hotărâtor în viața mea, devenind un adevărat mod de viață, căci nimic nu m-a putut face și nici nu o va putea face cu adevărat fericită în afară de un teanc mare de cărți, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Este singura modalitate prin care simțeam și simt că sunt vie, că am dreptul să visez, să mă metamorfozez, să devin mai bună decât am fost eu însămi ieri, să îmi deschid larg aripile pentru a îmi urma visurile, chiar și pe acelea cele mai tainice, adânc ascunse în cămăruțele inimii mele, să prind curaj, indiferent de situație, să îmi doresc să văd lumea asta mare, cu toate frumusețile ei, cu toate provocările ei, și să accept oamenii așa cum sunt, cu lumini și umbre, fără a judeca, fără a interveni în vreun fel în alegerile lor. Lectura mi-a lărgit foarte tare orizonturile, mi-a îmbunătățit calitatea vieții și m-a făcut să fiu mai cutezătoare, mai fericită cu mine și cu cei din jur, mai aproape de vitalitatea aceea atât de necesară pentru ca viața asta să merite trăită.
      Am spus-o și o voi spune întotdeauna că cititul cărților este mai mult decât o simplă activitate recreativă, este o parte din mine, un fel de prelungire a ființei mele, cred că singura infinită și cu perspective și resurse inepuizabile. Este modul meu de a fi și singurul pe care îl cunosc și pe care îl accept, singurul care are darul de a mă îmbogăți pe interior, adică acolo, unde îmi este cel mai drag să fiu. Este singurul care face chiar și urâtul să își diminueze capacitatea de a face rău.
      Prin lectură, evadez întotdeauna, îmi desenez hărți ale unor noi lumi în propria minte, mă înalț pe culmi tot mai înalte, devin mai bună cu fiecare carte citită. Poate tocmai de aceea viața mea socială a avut puțin de pierdut și acest fapt este cunoscut de toți prietenii mei, pentru că întotdeauna mi-am găsit prieteni buni în cărți, de multe ori mult mai de încredere decât cei reali. Îmi place să ascult și personajele din cărți mi-au oferit întotdeauna cele mai bune sfaturi, parcă exact atunci când aveam o mai mare nevoie de ele. Nu știu voi cum sunteți, dar eu sunt o norocoasă și citesc întotdeauna acele cărți de care aveam nevoie în acel moment. Poate tocmai din această cauză și consider că o carte ne atrage în mrejele sale la momentul potrivit, exact atunci când știa că trebuie să ajungem la mesajul ei. Nu mă îngrijorez când o carte nu îmi este pe plac, sunt de părere că nu există cărți proaste în lumea asta, ci doar momente prost alese pentru a le citi. Las acea carte deoparte și o citesc altă dată, cu alți ochi, cu alte experiențe în spate și aproape întotdeauna m-am surprins, pentru că multe cărți ce păreau indescifrabile în trecut îmi devin dragi în prezent. Cred că și acesta este unul dintre motivele pentru care nu prea mă despart de cărți, știu că, la un moment dat, le va veni rândul. 
      Închei cu un citat preferat al marelui cărturar Miron Costin, un citat care îmi vine mereu în minte când mă gândesc la citit:
     „Căci nu este alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cititul cărților.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter