marți, iunie 26

JURNAL DE BLOGGER: DE CE SCRIU PE BLOG?



     Pentru că blogul meu se apropie de doi ani, mi-am propus să mă analizez în mod profund și să observ dacă mi-am atins obiectivele și dacă ceea ce mi-am propus în momentul în care a apărut în viața mea căsuța mea de suflet a devenit realitate sau dacă am deviat puțintel de la ceea ce îmi doream în 2016.
     Am fost întotdeauna o fire timidă, deși, cu timpul, am învățat să mai ies puțin din carapacea mea și să scap puțin de toate emoțiile ce mă încearcă de fiecare dată când mă dezvălui pe mine în fața celorlalți. Mult timp, am avut doar o pagină de Facebook unde îmi postam uneori gândurile, iar mult timp nimeni nu a știut cine se află în spatele acelei pagini, nici măcar cei dragi mie, pentru că mi se părea că mă expun mult prea tare și pentru că îmi era teamă de reacții, de ceea ce ar putea crede sau înțelege cei care citeau gândurile mele acolo. Da, mult timp am fost prietenă cu anonimatul și nu pot spune că, uneori, nu îmi este dor de acest fapt și acum, pentru că era mult mai simplu și mai comod astfel.
      De ceva timp, lucrez cu mine, cu fricile și temerile mele și nu neapărat că mi-am dorit să ies din carapace, însă mi-am dorit să am curajul de a nu mă mai ascunde, de a scrie în mod asumat, de a fi eu, așa cum sunt, cu toate trăirile mele. În acel moment, a apărut blogul și da, am avut nenumărate emoții, nu neapărat constructive, și nu puține au fost momentele în care am vrut să îl închid pentru a fi iar doar eu cu mine, pentru a îmi nota din nou ideile în unul dintre multele mele caiete și carnețele cu care mă înconjor în mod obsesiv dintotdeauna și fără de care cred că nu aș fi eu.
      Mi-am notat întotdeauna ideile și impresiile de lectură pe un caiet, am multe astfel de caiete în casă, dar arareori le recitesc, pentru că m-am schimbat și parcă o intruziune în ceea ce am fost cândva ar fi un act mult prea intim, mult prea dureros, mult prea brutal. Nici ceea ce scriu pe blog nu prea recitesc, pentru că sunt o fire perfecționistă și sunt sigură că m-aș apuca să modific tot ceea ce am scris cândva, pentru că acum gândesc altfel, pentru că acum văd altfel lucrurile și, da, este un vechi obicei de-ale mele, elevii mei știau atunci când le dictam vreun comentariu că trebuia să scrie atunci, pe moment, pentru că altfel schimbam ideile din mers și le era un pic mai greu cu mine și cu firea mea dificilă... Nici lor nu le ceream să reproducă totul cuvânt cu cuvânt, era doar un model de la care să pornească, îmi plăcea întotdeauna să le aud ideile, filtrate prin propriile judecăți de valoare. Tocmai de aceea nu mă recitesc, pentru că îmi doresc ca postările de pe blog să rămână așa cum le-am simțit atunci, nefiltrate prin ochii mei de acum, să mă regăsesc peste timp așa cum eram atunci, să mă revăd cu ochii de atunci și nu cu cei din prezent.
     Scriu de când mă știu, v-am zis deja, însă pe blog a fost un impuls de moment, mi s-a părut că este mult mai ușor aici să am un jurnal de lectură, că pot observa mult mai ușor creșterile și descreșterile mele, la care se mai adaugă și intrarea în contact și discutarea cu alți iubitori de lectură, ceea ce e un mare plus. Am simțit și încă mai simt că m-am dezvăluit mult prea tare, îmi simt sufletul dezgolit în fața oamenilor, însă mi-am promis că nu o să mai mă deranjeze lucrul acesta și că, indiferent de ceea ce voi auzi sau vedea, eu voi continua în același mod și voi scrie aici până când voi ajunge să simt că nu mai este ceea ce trebuie, că scopul inițial, acela de a îmi așterne gândurile pe hârtie într-un mod sincer, s-a disipat în neant.
     Scriu cu bucurie și acum nu mai simt presiunile exterioare. Este doar fericirea aceea eliberatoare pe care doar scrisul ți-o poate împărtăși, este emoția mea cea mai dragă, este forma mea de terapie cea mai la îndemână, pentru că eu, prin scris, mă eliberez de forțele mele interioare și de angoase. Nu îmi mai pasă deloc de etichetele care mi se pun de către alții (și am fost numită superficială sau pseudointelectuală spre exemplu), însă am ajuns la acea maturitate de a înțelege că toate acestea nu au de a face cu mine deloc. Oamenii judecă și pun etichete mult prea repede, este modul lor de a abate privirile de la ei prin observarea altora, este mai simplu așa, pentru că a te întoarce spre tine însuți cere efort și uneori doare. Eu am ales să nu fiu așa, să mă văd doar pe mine și să nu mai mă supăr de fiecare dată când aud vorbe. Nu mă voi opri din ceea ce fac pentru aceasta, deși în trecut am fost tentată. Era mult mai ușor să fug pe Lună decât să îmi înfrunt propriii demoni interiori, acum, sunt sigură că nu mai e nevoie de aceasta. 
     Prin scris, pot fi cu adevărat eu însămi, v-am spus că timiditatea mă împiedică de multe ori să fiu eu cu adevărat, încă mai am fricile mele și temerile mele legate de oameni, dar promit că voi înfrunta și acest aspect, până când nu voi mai fi așa de temătoare. Până atunci, scrisul rămâne forma mea cea mai veridică și autentică, modul meu de exprimare cel mai la îndemână. Nu caut validarea acestuia de către alți oameni, like-uri pe rețelele de socializare azi sunt, mâine au dispărut. Am nevoie de scris la fel cum peștele are nevoie de apă, am nevoie de forma mea de terapie pentru suflet și voi scrie pentru mine, pentru persoanele care îmi sunt alături, pentru cei care vor dori să intre pe blog și să mă cunoască. Voi scrie pentru sufletul meu și mă voi dezvolta, voi înflori și voi lăsa fluturele ascuns sub crisalidă să iasă la suprafață cu aripile larg deschise...

2 comentarii:

  1. Apreciez oamenii care fac ceva cu sentiment, din suflet. <3 Eu scriu pe blog in egala masura pentru placerea mea cat si pentru cei din jur, cu care vreau sa impartasesc ceea ce consider eu ca este frumos. Mult succes in continuare, draga Oana, faci o treaba buna! Imi place sa vizitez blogul tau.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter