joi, iunie 7

JULIE BUXBAUM: SPUNE-MI TR3I LUCRURI DESPRE TINE - RECENZIE



     „Spune-mi trei lucruri pe care nu le știu despre tine. Știi tu, în afară de nume și... tot restul.”

     Adolescenții au tendința de a exagera evenimentele la care iau parte, de a transforma în adevărate drame chiar și cele mai simple chestiuni, iar din propria experiență, știu că tinerii aflați în clasa a XI-a au un soi de insolență și de atitudine gen știu tot din care cu greu reușești să îi scoți, pentru că aceasta este granița dintre viața de copil și cea de adult și mulți au tendința de a se crede deja mari. Jessie Holmes, personajul principal al cărții „Spune-mi tr3i lucruri despre tine” de Julie Buxbaum, se află tocmai în această perioadă a vieții sale, iar existența ei este mult îngreunată și de faptul că mama ei a murit în urmă cu fix șapte sute treizeci și trei de zile, iar tatăl s-a recăsătorit cu o femeie mai bogată, văduvă la rândul ei și mama unui băiat de vârsta ei. Toate acestea, mutarea ei într-un alt colț de lume, ruperea de tot ceea ce cunoscuse până la acea vârstă, lipsa părintelui drag și absența tot mai stringentă a celui rămas în viață conduc la toate căderile lui Jessie, care simte că nu își mai găsește locul în tot acest univers schimbător.
     „Spune-mi tr3i lucruri despre tine” este o carte cu și despre adolescenți, însă, prin tematica aleasă, se trece puțin pragul acestei lumi, prin prisma tristeții pe care personajul principal o simte. Este un roman despre pierderi și regăsiri de sine, despre supraviețuirea după ce unul dintre oamenii de bază și dragi nu se mai află aproape, o carte despre adaptare și desprindere de un trecut mult prea dureros, o carte plină de cele mai adânci și trainice emoții, care îți ajunge direct în suflet și refuză să mai plece de acolo. 
     Romanul mi-a atins cele mai sensibile corzi ale sufletului și aceasta datorită subiectului abordat, care te face să îți aduci aminte de faptul că o nenorocire nu ocolește pe nimeni, la fel și moartea, care lovește în cele mai neașteptate momente. Acesta aduce în prim-plan povestea de viață a lui Jessie Holmes, o adolescentă aflată în clasa a XI-a, care, în ciuda faptului că locuiește în Los Angeles și are acces la o educație aleasă într-unul dintre liceele de top ale orașului, nu are o viață magică, de vis, așa cum ne-am putea aștepta la această vârstă. Ea a suferit multiple pierderi și ruperi de tot ceea ce îi era cunoscut și drag, mergând până într-acolo încât simte că nimic nu mai are sens, că nimic nu mai este în acea ordine perfectă și ca întreg Universul completează la nefericirea ei. Am iubit și iubesc acest personaj și nu doar pentru că întreaga poveste este relatată la persoana I, din perspectiva ei, ci pentru că mi-a amintit de elevii mei din clasa a IX-a, care mi-au rămas în minte din cauza faptului că, atunci când am început un nou capitol - Familia - nu au știut să definească ce este aceasta, pentru că treceau prin diverse traume, fie ele cauzate de divorțul părinților, fie de pierderea unuia dintre aceștia. Aceea a fost cred cea mai grea lecție pe care a trebuit să o țin, iar Jessie Holmes nu se lasă mai prejos, am avut tendința pe tot parcursul citirii romanului să o iau sub aripa mea, să o protejez și să nu o las deloc să treacă prin toate acele probleme, să nu o las să mai sufere în vreun fel, pentru că niciun copil nu ar trebui să aibă parte de atât de multe dezamăgiri și tristeți, copilăria și adolescența ar trebui să fie cele mai minunate perioade din viața oricărei persoane și timpurile spre care oricine ar trebui să se întoarcă cu melancolie, pentru a își lua puterea de acolo. Cum vă spuneam, Jessie nu are parte de așa ceva, nici pe departe, și poate că nici ea nu este capabilă să treacă singură prin toate, poate că ar fi avut multă nevoie de sprijin, de un umăr pe care să poată să își transfere puțin din durere.

      
   „Spune-mi tr3i lucruri despre tine” debutează cu numărătorile lui Jessie cu privire la toate lucrurile rele care s-au petrecut în viața ei: sunt șapte sute treizeci și trei de zile de când a murit mama ei, prietena sa ea mai bună, răpusă de un cancer ovarian galopant, patruzeci și cinci de zile de la căsătoria tatălui său cu Rachel, o femeie văduvă cunoscută pe un grup de sprijin de pe internet, treizeci de zile de la lăsarea în urmă a orașului natal, Chicago, și mutarea în însorita Californie și șapte zile de la începerea noii ei vieți de liceeană, la liceul privat Wood Valley. Da, nimic nu merge așa cum trebuie în viața ei și totul pare a fi răsturnat cu susul în jos, nimic nu mai este așa cum îl cunoștea, iar adaptarea ei nu este deloc lentă sau ușoară. Se simte singură și pierdută în spațiu, neînțeleasă și neiubită. Locuiește în casa uriașă a mamei sale vitrege, care este mult mai bogată decât tatăl său, și nu se simte deloc acasă aici, pentru că totul pare a fi doar un muzeu și îi este teamă să se atingă de ceva, să schimbe ceva, să își pună amprenta personală asupra lucrurilor din jur. Aceasta are la rândul ei un fiu, Theo, care nu o place deloc și care refuză să îi vorbească atunci când se află în public, alături de prietenii lui. Tatăl ei este mai mereu absent, preocupat de noua sa soție și de noua sa slujbă. Este forțată să meargă la o școală privată, plătită de Rachel, iar aici simte că nu este locul ei, pentru că elevii fac cu toții lucruri mărețe, sunt îmbrăcați la modă, au tot felul de lucruri minunate, iar ea pare a fi un fel de extraterestru picat între ei. Cele două colege ale ei, Gem și Crystal, nu fac deloc lucrurile mai ușoare, pentru că ele sunt construite după tiparul acelor scorpii existente în liceu, pe care fiecare dintre noi le-a întâlnit, fetele populare care au toată lumea la picioare și au impresia că pot spune orice, fără niciun fel de consecință. Aceasta este realitatea ei în momentul sosirii în noul loc, iar toate gândurile sale se întorc spre Chicago, spre prietena sa de acasă, Scarlett, căreia îi și scrie adeseori, plângându-se de tot ceea ce i se întâmplă. Ea resimte din plin lipsa sprijinului matern:
„Îmi reamintește că, atunci când ajung acasă, voi fi de fapt în casa lui Rachel. Mama nu va fi acolo ca să mă ajute să trec peste ce mi s-a întâmplat. Nu mai există niciun om în lume care să fie interesat de tot ce am de spus doar pentru că eu sunt cea care vorbește. Scar încearcă, dar nu e același lucru.”
     În aceste momente, își face apariția în viața ei Cineva Nimeni, care îi trimite diverse emailuri, povestindu-i despre viața la Wood Valley, trasându-i un fel de hartă a acestui loc, cu liste cu ceea ce trebuie făcut și ce nu trebuie făcut. Treptat, persoana din spatele monitorului îi devin un bun prieten, căruia i se destăinuie fără opreliști, mai ales că este sub protecția anonimatului. Nu știe exact cine este, băiat sau fată, dar speră să fie băiat, iar pe măsură ce ia contact cu băieții din școala ei, începe să își facă tot felul de scenarii pe baza cui ar putea fi acea persoană misterioasă: fie Liam, solistul unei trupe celebre din liceu și fiul patroanei de la librăria unde lucrează, fie Ethan Marks, persoana alături de care lucrează în pereche la literatură și de care simte cum se îndrăgostește, fie Caleb, un tânăr mereu în contact cu telefonul. Mi-a plăcut acest joc al lui Jessie cu Cineva Nimeni (CN), pentru că trăim într-o lume profund tehnologizată și este lumea în care ne formăm cel mai adesea relațiile astăzi, iar o prietenie dincolo de virtual, chiar și cu o persoană complet necunoscută, pare chiar drăguță, iar puzzle-ul pe care mi-l construiam mental alături de personajul principal cu privire la cine este acest CN m-a ținut în priză până la final, trebuia neapărat să aflu cine este, iar autoarea are un dar aparte de a ne lăsa în suspans până la ultima pagină, dându-ți peste cap toate cele pe care ți le imaginaseși.
      Inițial, pare că doar CN o înțelege așa cum trebuie, însă, real, Jessie nu are pe nimeni alături, totul pare a fi împotriva ei, în timp ce ea își dorește doar iubire, afecțiune, măcar un strop, că va fi acceptată așa cum este, fără a mai fi judecată că este diferită:
„Îmi imaginez, sau, mai degrabă, sper că voi fi descoperită într-o zi, că voi fi văzută cu adevărat, nu doar ca prietenă, ca partener de studiu sau ca piesă de mobilier care se pierde pe fundal, ci drept cineva care ar putea fi plăcută, poate chiar iubită.”
      Ați spune că este visul fiecărei ființe umane în parte și în principal al unui tânăr, însă, ținând cont de dramele prin care a trecut și de maturitatea de care dă dovadă, dorința lui Jessie pare cu atât mai mult îndreptățită și dorită.
      Timpul are darul de a mai repara din durerile sufletului și de a mai face lucrurile să se așeze într-o anumită ordine, chiar dacă nu face ca totul să dispară total, să se evapore. Așa se petrece și în cazul lui Jessie, care ajunge să se împrietenească cu două fete din școală, Dri și Agnes, să aibă un partener de studiu în persoana lui Ethan Marks, să discute cu Liam, ba chiar și Theo ajunge să se transforme în aliat. Cu toate acestea și că are parte de o anumită susținere, Jessie tot nu se simte în totalitate în largul ei și acasă. Tot pare că i-ar lipsi ceva, iar acest fapt conduce la nenumărate explozii verbale, adresate mai ales tatălui ei, cel pe care îl consideră vinovat de tot ceea ce i s-a întâmplat. Tocmai din această cauză el și mama vitregă îi oferă un bilet de întoarcere acasă, în Chicago, pentru a își revedea prietenii. Ajunsă în Chicago se va regăsi Jessie pe ea sau fiecare clipă care trece ne îndepărtează de ceea ce odată ne era aproape și intim? Cât la sută din ceea ce era odată va rămâne întreg și cât se va schimba iremediabil? Cât timp durează doliul după o ființă dragă și cât din durere trece de-a lungul timpului?
      „Spune-mi tr3i lucruri despre tine” de Julie Buxbaum este un roman extrem de actual, care aduce în prim-plan relația dintre părintele rămas în viață și copil, dintre părintele vitreg și copilul celuilalt. De asemenea, este un young adul extrem de reușit, cu o poveste suavă, o poveste despre o tânără ce are de înfruntat de timpuriu încercările vieții, care trebuie să se recompună bucată cu bucată. Este un roman despre adolescenți nevoiți să treacă prin anumite dureri în procesul de maturizare, scris într-un stil simplu, dar extrem de grăitor, determinându-te să trăiești fiecare întâmplare alături de personajele sale.

     Citate:

    


      „Zilele perfecte sunt pentru oameni cu visuri mici, realizabile. Sau pentru noi toți, doar că ne dăm seama prea târziu. Acele zile ne par perfecte abia acum, pentru că ele conțin ceva ce am pierdut în mod irevocabil și nu vom mai putea să recuperăm vreodată.”

      DATE DESPRE CARTE:
      _________________
     Titlu: „Spune-mi tr3i lucruri despre tine”
     Autor: Julie Buxbaum
     Editură: Storia Books
     Categorie: Young Adult
     Colecție: Young Adult
     Anul apariției: 2016
     Titlu original: Tell Me Three Things
     Traducător: Cosmin Maricari
     Număr de pagini: 365 

    Cartea poate fi comandată de aici.



8 comentarii:

  1. O recenzie plina de sensibilitate, chiar se simte cat ti-a placut cartea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea este magică, dar emoționantă și plină de sensibilitate, cred că și de asta mi-a plăcut atât de tare.

      Ștergere
  2. Suna foarte bine! Imi plac poveștile astea pline de sendsensibili și emoții.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mă mai joc 😂😂😂
    Pai ce faci? Mă tentezi cu fiecare recenzie? Creste lista mea la infinit....
    Superba recenzia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Lasă că și tu mă tentezi mereu :)

      Ștergere
  4. Ce frumoasă e recenzia, se vede ca ti-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter