luni, iunie 25

IOANA DUDA: ANTIDEPRESIV - RECENZIE



   „Judecăm ușor, iertăm greu și iubim tot mai puțin. Nu. Nu suntem singuri. Ne-am însingurat.”
     Ioana Duda

     De câte ori nu am simțit că suntem singuri pe acest Pământ, că nu suntem înțeleși, că s-a lovit în noi din prea multe părți și de prea multe ori? De câte ori nu am simțit că umblăm pe nisipuri mișcătoare în care ne scufundăm adânc, ajungând aproape în imposibilitatea de a mai ieși la suprafață? De câte ori nu ne-am înclinat până aproape de pământ în urma furtunilor vieții, chinuindu-ne apoi să devenim din nou drepți, verticali? De câte ori nu am simțit că urlăm pe interior, în ciuda zâmbetelor afișate exterior? De câte ori nu am simțit că rămânem fără aer, că ne sufocăm de prea multă nepăsare și urâciune ce ne înconjoară? 
      Cred că de extrem de multe ori și, în această lume nebună, în care parcă niciodată timpul nu este de ajuns și suntem mereu pe fugă, cred că sunt extrem de puține persoanele care reușesc să fie complet fericite, mulțumite de viața pe care o duc, asumate, care să își trăiască viața conform propriilor dorințe, lăsând în urmă frica de necunoscut, de reacțiile celor din jur, temeri care fac ca viața să fie mai mereu nefericită și lipsită de sens. Însă, mai cred că sunt puțini cei care își aștern neputințele și fricile pe hârtie, prea puțin cei curajoși, cei care se dezgolesc cu totul, pentru a își dezvălui mai mult interiorul decât exteriorul. Ioana Duda o face în schimb prin volumul de față, se prezintă pe sine cu o extrem de multă sinceritate, cu o extrem de multă forță a scriiturii. Ea are curajul de a se face cunoscută lumii așa cum este, cu lumini și umbre, cu căderi și urcări, cu sensibilități excesive, cu trăiri intense, fără a apela la cuvinte mari, fără a spune totul pe ocolite. 
     „Antidepresiv” este primul roman scris de Ioana Duda pe care l-am citit, dar vă pot spune cu toată sinceritatea că mi-a intrat direct în suflet, unde sunt sigură că va rămâne pentru totdeauna. Este acel tip de carte care poartă cu sine o încărcătură emoțională extrem de mare, ale cărei cuvinte taie în carne vie, îți dau senzația de piele de găină pe tot parcursul citirii lor și te lasă la final cu un sentiment de dorință de autoanaliză, de observare fină a propriei ființe, pentru a fi în acord cu căutările autoarei, ce se identifică ușor cu vocea narativă din fiecare poveste în parte pe care o întâlnim în interiorul romanului. 
    Romanul este o colecție de proză scurtă, care îți schimbă perspectivele asupra vieții, te face să îți reorganizezi lista de priorități și să te recompui tu, ca persoană, realizând că toată goana asta nebună după lucruri materiale nu te duce nicăieri și că e mai important să te bucuri de fiecare clipă, cu toate lucrurile ei mărunte, simple, dar mari în esență.


   Încă de la primele pagini mi-am dat seama că „Antidepresiv” mi se va lipi de suflet în mod total și iremediabil. Am rezonat cu gândurile așternute pe hârtie de autoare, cu toate poveștile spuse de ea cu atât de multă dedicare și sinceritate, cu atât de multă patimă și asumare a celor scrise. M-a surprins în primul rând forța scrierii, puterea cuvântului scris care reușește să ajungă direct în sufletul cititorului, după care m-au șocat istoriile de viață pe care le regăsim între paginile cărții, căci poveștile Ioanei sunt poveștile fiecăruia dintre noi la un moment dat, fie că o recunoaștem sau nu.
      Temele abordate sunt diverse, autoarea aducând în discuție relațiile existente în sânul familiei, cele dintre un el și o ea, cele dintre părinți și copii, extrapolând apoi și ajungând la relațiile existente la nivel general, între membrii societății. De asemenea, sunt aduse în discuție sentimente precum cele de iubire, de indiferență, de tristețe, de bucurie, de fericire, de iertare, toleranța, ba chiar și acceptare. Însă, totul este expus într-un mod de o vitalitate și sinceritate debordante, căci se află sub auspiciul bolii specifice secolului XXI: depresia, care este însoțită de diferite angoase, frici și temeri, ce conduc ființa umană în pragul dorinței de a se ascunde de tot și de toate, de a se refugia în muncă, în alcool, droguri sau altele asemenea, doar pentru a uita de toată durerea interioară și a se îndepărta de o societate mult prea indiferentă.
       Prin intermediul volumului de față, autoarea trage un semnal de alarmă cu privire la lumea în care trăim, la societatea mult prea grăbită, mult prea interesată de propriile probleme, mereu pe fugă și refugiată într-o lume profund tehnologizată, în spatele unui id de pe un anumit site, însingurându-se, izolându-se ca într-o fel de bulă și refuzând de cele mai multe ori să îi observe pe cei din jur, fiind mult prea oarbă și prea insensibilă când vine vorba de cei din jur, pe care de multe ori nu îi mai vede. Observă acțiunile oamenilor din jur, de multe ori marcate de o anumită violență verbală, și se grăbește să judece fără milă, neștiind că, poate, în spatele faptelor ciudate, răutăcioase, se află de cele mai multe ori o poveste tristă, o pierdere, o lipsă de iubire. 
     Tema neiubirii apare în mod frecvent în paginile cărții, fie că e vorba de lipsa iubirii părintești, de cea a partenerului de viață, de cea a mamei față de copiii ei sau de cea a copiilor față de părinții lor. Mulți oameni nu realizează lucrul acesta decât atunci când este mult prea greu să mai schimbe ceva și mult prea târziu, decât atunci când cel iubit nu mai este prezent sau este pe punctul de a deveni o parte a acestui Univers infinit. Tocmai de aceea, Ioana Duda adună la un loc povești de viață, viața pură, nedisimulată, neprefăcută, pentru a ne face mult mai atenți la nevoile celor din jurul nostru, pentru a iubi mai mult, a fi mai toleranți, mai buni, mai empatici, pentru a învăța să îmbrățișăm mai mult, să ascultăm mai mult, să fim alături de cei dragi nouă și de oamenii cu care intrăm în contact, căci nu se știe niciodată cât de tare am putea influență, cât de măreț poate fi un gest simplu în aparență. 


     Dincolo de aceasta, din fiecare pagină a cărții sale ni se dezvăluie o lecție, izvorâtă din dorința de a ne salva din ghearele unor cutume sociale ce au ca scop înstrăinarea de noi înșine și de cele mai tainice dorințe ale sufletelor noastre. Deși vocea narativă este cea a unei persoane care a trecut prin mari traume sufletești, nota dominantă este una optimistă, căci numai cel suferind ne poate arăta cum anume ne putem domina durerea sufletească, angoasele, pentru a renaște asemeni păsării Phoenix din propria cenușă. Este un exercițiu pe care ar trebui să îl facem în permanență cu noi înșine, pentru că, indiferent de cei care ne sunt alături, suntem singurii care avem putere asupra gândurilor noastre, asupra fricilor noastre și doar noi înșine suntem cei care ne putem recompune, care putem forma din nou puzzle-ul întreg, avem piesele, trebuie doar să ne reamintim cum anume putem face acest lucru. Suntem singurii în măsură să ne vindecăm de tot urâtul strâns în suflet de-a lungul timpului, de toate temerile care ne amărăsc viața, pentru a trăi apoi frumos, în armonie cu noi înșine și cu cei din jur. Abia apoi putem începe să vedem din nou soarele strălucind deasupra noastră, putem să ne bucurăm de lucrurile simple, putem să ne dăruim și să oferim altora din noi înșine. Și dacă tot ne vindecăm, nu ar strica să învățăm să ne apropiem din nou de cei din jurul nostru, în mod real, fără a fi condiționați de un mijloc de comunicare modern, care are darul de a ne înrăi, de a ne face mai singuratici și mai triști. Ar trebui să renunțăm la acuzele fără fond, la emiterea de judecăți de valoare fără a ne afla în pielea celui de lângă noi și fără a încerca să vedem lucrurile și din perspectiva celuilalt. Nu ar strica să fim mai empatici, mai deschiși la nevoile celor din jur, mai puțin temători față de comunicarea cu oamenii pe care soarta ni-i scoate în cale.
     „Antidepresiv” este un cumul de emoții, emoția aceea în starea ei incipientă, pură, un îndreptar al firii umane, o formă de terapie la domiciliu, o notă de optimism în marea de incertitudini și de urât care ne înconjoară. Am simțit fiecare cuvânt al acestei cărți, care a fost pentru mine asemeni adierii ușoare de vânt, capabile să ofere răcoarea într-o zi caniculară. 


     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: „Antidepresiv”
     Autor: Ioana Duda
     Editura: Herg Benet
     Anul apariției: 2018
     Număr de pagini: 160
     Colecție: Radical din 5

     Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Herg Benet.

10 comentarii:

  1. Anca Rucăreanu25 iunie 2018, 20:19

    Minunata Mi sensibilă recenzie! Eu am citit prima pagina și am știut că voi adora cartea asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! <3 Și eu tot de la prima pagină m-am prins. Nu am citit-o pe nerăsuflate, am ținut-o pe noptieră, pentru că romanul ăsta îmi dă curaj și mă ajută să înfloresc și am vrut să prelungesc cât mai mult starea de bine pe care o primeam când înțelegeam că nu sunt singură.

      Ștergere
  2. Foarte frumoasa si de efect recenzia, si pe mine ma atrage romanul si simt destule note artistice. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! <3 Sunt destule note artistice... Am pus doar câteva mostre :D

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Cartea pentru mine a fost exact ce aveam eu nevoie în acest moment. Mulțumesc pentru apreciere! <3

      Ștergere
  4. Minunată recenzie, îți merge direct la inimă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am citit nimic de aceasta autoare, nu stiu de ce am ocolit cartile ei. Insa recenzia ta imi da de inteles ca trebuie sa iau masuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu am făcut-o până acum, deși știam de Jurnalul primei tale morți. Acum, am pe lista de priorități cărțile autoarei, îmi place stilul ei extrem de sincer.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter