duminică, iunie 3

GEORGIANA VÂJU: DOI LA PĂTRAT, UN SINGUR PAT - RECENZIE



     „Prin sufletul meu am umblat ~ O lume de întrebări am cutreierat ~ Doar un răspuns am aflat ~ Să privesc înainte mereu ~ Și totuși...” 
     Gabriel Cotabiță - „Mi-e dor de mine”

      Așezați-vă comod, luați alături de voi o cafea, puneți pe fundal melodia lui Gabriel Cotabiță amintită mai sus și doar apoi deschideți noul roman al Georgianei Vâju - „Doi la pătrat, un singur pat”, o carte din noua colecție lansată de către editura Quantum, Hot - 18+. Aceasta este dispoziția pe care ar trebui să o aveți atunci când citiți acest roman: trebuie să fiți relaxați, dacă nu, vă va ajuta și cartea oricum, pentru că are o acțiune presărată cu mult umor, picanterii și ironii fine. Însă, să nu vă lăsați înșelați, chiar dacă „Doi la pătrat, un singur pat” este o carte fresh, numai bună pentru vară și stat la un cocktail pe marginea unei piscine, ea se caracterizează prin complexitate și elementul psihologic puternic impregnat în paginile sale, așa cum ne-a învățat autoarea până acum.
      Mi-am dorit foarte tare să o cunosc pe autoare și dincolo de seria „Nu te împiedica de mine, te implor!”, să citesc și altceva, fapt pentru care, în momentul în care am primit acest nou volum semnat de ea nu m-am putut abține și am trecut direct la citit. Vă sfătuiesc să vă lăsați timpul necesar pentru citirea ei, pentru că, odată începută, nu veți mai putea să o lăsați din mână deloc, veți da pagină după pagină pentru a afla povestea celor patru protagoniști și da, ați citit bine, sunt prezente patru perspective narative, fapt care ne ajută mult mai tare să ne apropiem de personaje, să le cunoaștem mult mai bine și să le înțelegem faptele. 
      „Doi la pătrat, un singur pat” aduce în prim-plan viețile a patru personaje diferite, legate unele de altele printr-un trecut comun sau prin intermediul împrejurărilor favorabile. Este un roman despre realitatea de zi cu zi, în care timpul tot mai absent ne obligă de cele mai multe ori să acționăm pe repede înainte sau să ne cufundăm în problemele zilnice, fără a mai observa nimic în jur în afară de propriile sentimente, fără a ne gândi că poate și cel de lângă noi este în aceeași situație. Georgiana Vâju aduce în prim-plan povești reale, creionate cu măiestrie, ce devin extrem de vii, de parcă am asista la o piesă de teatru modern, în care caracterele se învârt printre noi și ne iau de mână, făcându-ne părtași la ceea ce li se întâmplă. Poate tocmai din această, întâlnim pe tot parcursul comicul de situație combinat cu cel de limbaj, care transformă acțiunea în ceva spumos, alert și plin de autenticitate și credibilitate. 


     Ceea ce atrage încă de la început la această carte este prospețimea stilului. Să nu vă lăsați păcăliți de limbajul presărat pe alocuri de „margarete”, este adevărat că, uneori, acesta este un pic mai colorat, însă este exact de acolo, din context, făcând personajele să pară mult mai reale și mai credibile. Apoi, sunt poveștile, care îți declanșează o adevărată introspecție, căci nu ai cum să nu te întrebi în sinea ta, citind istorii de viață, cum ar fi fost dacă ai fi procedat altfel, dacă oameni din trecut nu ți-ar fi trădat încrederea, dacă supărarea nu te-ar fi împins să faci acte la care nu ai cugetat foarte tare, ci doar ai mers înainte, cu speranța în suflet că totul va trece de la sine, că va fi mai bine, că toate durerile se diminuează în timp. La fel, nu ai cum să nu te întrebi cum ar fi dacă ți s-ar mai da o șansă să fii alături de oameni dragi din trecut, dacă ai putea, cumva, să reiei totul de unde ai lăsat atunci și să faci totul posibil acum, în prezent, cu toate lecțiile învățate până acum. Apoi, ajungi să te întrebi dacă nu cumva, atunci când viața ta devine mult prea monotonă și statică, nu ar fi mai bine să încerci și altceva și cât ar putea aceasta să te ajute sau cât ai ajunge să regreți acea liniște și liniaritate de care aveai parte mai înainte. Toate acestea și multe alte gânduri îți trec prin minte citind acest roman.
       Firul narativ aduce în prim-plan o familie formată din tată, Dorian, mamă, Monica, și trei fetițe în vârstă de patru ani, Amalia, Adela și Alina. Cei doi s-au cunoscut prin intermediul mamei lui Dorian, care i-a ajutat să aibă o relație, însă ajung să devină ani mai târziu o familie tipică, în care tatăl, avocat, se afundă în muncă, mama devine o casnică prin convingere, deși este artist și mai lucrează din când în când de acasă, fiind de multe ori mult prea mult timp mamă și fiind mult prea obosită pentru a mai fi o soție dedicată. Nu își mai găsesc timp pentru ei, nu mai găsesc momente prielnice pentru a comunica unul cu altul în mod real, pentru a își împărtăși visuri, pentru a își transforma idealurile în realități concrete, palpabile. Tocmai această absență a unuia din viața celuilalt conduce la posibilitatea apariției de noi persoane, care se interpun între ei, conducându-i la o ruptură extrem de dureroasă pentru amândoi. 


     Tocmai în aceste momente în care totul pare a nu mai avea sens, în viețile celor doi își fac simțită prezența alte două persoane, una din prezent și cea de a doua din trecut. Nu poți da vina doar pe factorii exteriori în momentul în care altcineva intervine într-un cuplu, însă și cei doi intruși în viața conjugală, Florin și Camelia, joacă un rol esențial în pierderea și încercarea de regăsire a celor doi soți. 
      Florin este iubirea din adolescență a Monicăi, cel care a rănit-o în mod profund, care i-a spulberat toate visurile pentru viitorul comun prin faptul că a înșelat-o. Astfel, nu a mai fost posibilă munca la un loc, nu a mai fost posibil nimic și tocmai acest fapt a deschis ușa pentru căsătoria de mai târziu cu Dorian. Florin este încă îndrăgostit de Monica și, oarecum, pare că s-a întors în România pentru a o recuceri, fără a lua în calcul factorul trecerii timpului și al refacerii vieții pe care ființa iubită ar fi putut să o facă în anii care au trecut de la despărțirea lor. Mi se pare un tip extrem de idealist și, poate oarecum, ținând cont de traiectoria pe care o ia relația cu Dorian, pare mult mai aproape de Monica și de nevoile ei. V-am spus deja că Monica s-a dedicat în totalitate creșterii tripletelor și casei sale, fapt pentru care nu mai avea deloc timp pentru ea și nevoile sale, nu mai avea timp pentru soțul ei. Pe de altă parte, Dorian este multe prea angajat în slujba sa de avocat, cu dorința fiecărui om de a asigura un trai decent pentru familia sa, astfel încât viețile celor doi nu se mai intersectează atât de tare. Este un moment extrem de vulnerabil pentru mama celor trei fetițe, vulnerabilitate de care Florin profită din plin, oferindu-și mereu ajutorul în îngrijirea acestora, ajutând-o la treburile casnice, implicându-se tot mai activ în viața de familie, fiind oarecum un supleant pentru Dorian. Tocmai această apropiere a lui de ea și de fetele ei o face pe Monica să nu mai știe exact ce anume își dorește și cum anume trebuie să procedeze pe mai departe. Ea ajunge să se comporte nefiresc și să gândească mult mai mult la cum ar fi dacă iubitul din trecut ar reapărea în viața ei.
     Nici Dorian nu este foarte mulțumit de relația sa, deși își iubește fetele și nu își dorește o altă relație în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o relație pur fizică, să compenseze lipsurile din propriul cămin. La hotărârea lui de a avea o relație extraconjugală intervine cu convingere factorul feminin, Camelia, o femeie pentru care scrupulele nu există și nici bariere atunci când își dorește ceva anume, cu atât mai puțin când vine vorba de un bărbat însurat. Ea este în ochii lui Dorian acea femme fatale, femeia lipsită de griji și de obligații familiale, gata oricând să fie cu el. 

     Vor reuși Dorian și Monica să își rezolve problemele și să formeze din nou o familie? Vor trece cei doi peste poveștile infidelităților și vor mai reuși să își găsească liniștea și fericirea conjugală?

       „Doi la pătrat, un singur pat” de Georgiana Vâju este o carte minunată, cu mult umor, cu doza necesară de romantism pentru o lectură de suflet, cu multe valențe psihologice, cu o acțiune alertă și un ritm fresh, o lectură numai bună pentru zilele toride ce se anunță la orizont.


    DATE DESPRE CARTE:
    ________________
    Titlu: Doi la pătrat, un singur pat
    Autor: Georgiana Vâju
    Editura: Quantum Publishers
    Anul apariției: 2018
    Număr de pagini: 224

     Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii, iar zilele acestea vă puteți bucura de o reducere de 10%.

8 comentarii:

  1. O recenzie minunata, exact cum ne-ai obisnuit! Ma bucur ca ti-a placut si tie cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Foarte tare mi-a plăcut, mai ales cu perspectivele multiple.

      Ștergere
  2. Anca Rucăreanu3 iunie 2018, 21:03

    Îți așteptam cu drag părerea! Sunt atât de curioasă in peivinta ei. Te felicit pentru recenzia atât de frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Recomand cu drag romanul. Să nu sperie încadrarea, are o poveste extraordinară în spate.

      Ștergere
  3. Waw! Ai si terminat cartea... Super! Urmează si la mine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Încă o recenzie extrem de convingătoare! Mulțumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter