luni, iunie 11

FRANCOISE SAGAN: BONJOUR TRISTESSE - RECENZIE



     Care este prețul maturizării? Cum anume reacționezi în momentul în care pui la cale anumite planuri ce conduc la distrugerea altcuiva din preajma ta? Cum reușești să trăiești mai apoi cu faptele tale?     

     Mi-am dorit să citesc romanul lui Francoise Sagan - „Bonjour tristesse” extrem de mult timp și, pentru că nu citisem încă romanul, nu am văzut nici ecranizarea, în ciuda faptului că este considerată a fi o capodoperă a genului. Am primit cartea acum vreo două zile cred și deja am terminat-o. Este drept, nu are o dimensiune exacerbată, însă a ajutat și povestea în sine, care te prinde, te ține captiv acolo și nu îți mai permite să o lași din mână până când nu ajungi la sfârșit, să vezi care este finalitatea acțiunilor personajului principal. Este o carte care se citește cam într-o oră, maxim două, numai bună pentru zilele caniculare, pentru că amintește foarte tare de vacanță, bine-dispoziție și distracția de pe malul mării.
     „Bonjour tristesse” este un roman care mi-a amintit foarte tare de „De veghe în lanul de secară”, doar că, de data aceasta, perspectiva este una feminină, ca un fel de alter ego al autoarei, care era și foarte tânără și iubitoare de viață în momentul în care a scris această operă (sub douăzeci de ani, este un roman de debut), caracteristici pe care i le-am împrumutat și personajului său principal. Este un roman despre căutări de sine, despre forări în interiorul propriului eu chiar și atunci când este incomod, doare și nu îți place ce anume găsești în interior, este un roman despre pierderi, atât de necesare pentru desăvârșirea persoanei și pentru o anumită maturitate pe care doar durerea ți-o poate conferi. Este drept că aduce în prim-plan elemente de imoralitate, de desfrâu, o libertate excesivă de care se bucură o adolescentă de doar șaptesprezece ani, dar vorbim de oamenii care se învârt în așa numita lume bună, despre oamenii care își permit un anumit lux și este vorba despre o perspectivă adolescentină, care nu a cunoscut niciun fel de opreliște în cadrul propriilor dorințe. Dincolo de povestea în sine, se deschide o lume a depravării și a lipsei de decență care permite ca anumite fapte să nu mai pară atât de odioase sau atât de rele. Însă, orice faptă are consecințe și, de cele mai multe ori, primești ceea ce ai sădit în urma ta, indiferent cât e mult regreți ceea ce ai făcut din neștiință, din ambiție copilărească sau din cauza geloziei.
     Romanul are acțiunea relatată din perspectiva lui Cecile, o adolescentă orfană de mamă, pentru care frivolitățile, relațiile fără angajamente și distracția cu alcool în locuri selecte nu mai sunt un secret. Este o tânără fără aspirații înalte, care nici măcar nu a luat bacalaureatul, dar nici nu dorește, încurajată fiind și de tatăl ei. I se face întotdeauna pe plac, iar numeroasele iubite mai tinere ale părintelui său îi devin confidente, oarecum prietene și se bucură de faptul că nu trebuie să dea socoteală nimănui pentru timpul petrecut hai-hui, în compania unui băiat sau a prietenelor tatălui său. Pierde vremea la greu, iar plictiseala nu i se pare obositoare, ci, uneori, îi este sinonimă cu tristețea. 
      Cecile locuiește la Paris alături de tatăl ei, iar de cincisprezece ani de la moartea mamei ei, acesta tot își trăiește cea de a doua tinerețe, nu simte nevoia de a face un nou angajament pe viață, odată la câteva luni aduce acasă o nouă iubită, iar de data aceasta este Elsa MacKenbourg, o tânără de douăzeci și nouă de ani, dezinvoltă, care își dorește statut mai mult decât iubire. Cei trei aleg să petreacă vara pe malul Mediteranei, unde nu fac nimic care să le strice distracția. Se plimbă, stau la plajă și au de gând să facă aceasta toată vara. Acesta este și momentul în care Cecile îl cunoaște pe Cyrill, un tânăr student, mai mare decât ea, cu care îi place să își petreacă timpul.
      Toate acestea încep să se schimbe atunci când în viața lor reapare Anne Larsen, una dintre cele mai bune prietene ale mamei sale. Aceasta este o femeie matură, cu un trecut comun alături de Raymond, părintele fetei, o femeie de o înaltă ținută, care nu acceptă frivolitățile și pierderea de vreme. Pentru ea, totul trebuie să aibă eleganță, frumusețe, consistență, sens. Este cu totul deosebită de toate femeile cu care fusese până atunci Raymond, fapt care cred că îl intrigă și îl face să se apropie foarte tare de Anne, până într-acolo încât o părăsește pe Elsa pentru aceasta, hotărând că este momentul să renunțe la burlăcie și să devină soțul lui Anne.
       Inițial, vestea căsătoriei celor doi o încântă peste măsură pe Cecile, care o iubea pe Anne, femeia iubitoare care îi fusese alături de-a lungul timpului. Admiră modul acesteia de a fi și o plasează în mod clar într-un plan superior față de ea, Elsa sau tatăl ei. O suie oarecum pe un piedestal de unde nu vrea să o mai coboare, transformând-o într-un etalon feminin. Însă, prezența acesteia o determină pe tânără să se gândească la lucruri pe care prefera să le țină ascunse, alături de Anne nu își mai permite să fie doar o tânără oarecare, care ia viața în râs, ci este nevoită să se analizeze până în străfunduri, să vadă ce anume și-ar dori să facă pe viitor, să se gândească la examenul pierdut și să își dorească să ajungă la facultate doar pentru a o mulțumi pe Anne. Aceste chestiuni ajung să o sperie, iar tumultul adolescenței și lipsa de experiență în viață își spun cuvântul: Cecile ajunge la concluzia că Anne îi va fura toată distracția, fapt pentru care nu o vrea în viața ei. Din gelozie și din dorința de a fi liberă, așa cum credea că merită, Cecile pune la cale un plan alături de Elsa și de Cyrill, prin care Elsa să se reîntoarcă la tatăl ei și ea să fie din nou liberă, pentru a își consuma iubirea alături de cel pe care credea că îl iubește.
     Dacă planul tinerei va reuși sau nu va trebui să aflați singuri, citind romanul. 

      ****************

     Deși este un roman scurt ca întindere, „Bonjour tristesse” aduce în prim-plan o tematică de actualitate și plină de complexitate și substanță, care se întrevede dincolo de povestea în sine: întâlnim mai multe ipostaze ale eului feminin, trăim primii fiori ai dragostei și plecăm în căutarea acesteia și în încercarea de a înțelege ce este aceasta cu adevărat și ce anume ar trebui să acceptăm de la cel de lângă noi, observăm urâtul, frivolitățile și lipsa de moralitate care erau larg răspândite în societatea anilor '50 și învățăm cum anume să îl combatem, observăm eleganța și decența care sunt un răspuns la orice, chiar și în zilele noastre, când decadența este la fel de larg răspândită.
     Francoise Sagan închină o odă eternului feminin prin prezența celor trei femei aflate în diferite etape ale vieții lor: Cecile, Elsa și Anne. 
     Cecile se încadrează în tipologia adolescentului provenit dintr-o familie bogată, este egoistă la început, nu știe ce este aceea dragostea, mai ales că tatăl ei îi oferă un anti-exemplu prin toate peregrinările lui de la o femeie la alta, și are de pătimit de pe urma acestui fapt, devenind amanta unui băiat pe care nu îl iubea. Nu știe cine este și ce își dorește de la viață, ceea ce este tipic pentru vârsta ei, este geloasă pe oamenii din jurul ei, crede că știe totul și că i se cuvine totul, are impresia că se poate juca cu sentimentele oricui fără repercusiuni. Înțelege prea târziu că totul în viața asta are un preț, că trebuie să te autoanalizezi înainte de a te arunca cu capul înainte în necunoscut, că trebuie să ai aspirații mai înalte și să vrei mai mult de la tine, de la viață. Înțelege că procesul de maturitate nu este ușor și că este nevoie de multă suferință pentru a ajunge la o anumită desăvârșire și eleganță. 
      Elsa este prototipul femeii tinere, ușuratice, care a descoperit puterea seducției și efectul frumuseții trupești asupra bărbaților, profitând din plin de acestea. Nu este o femeie inteligentă, totul la ea trebuie să treacă prin prisma necesităților și a nevoilor pe care are impresia că doar bărbații i le pot îndeplini. Încă nu este suficient de stăpână pe sine pentru a se dezvolta de una singură, pentru a își fi de ajuns ei însăși și ajunge să se complacă în situația ei de femeie frumoasă întreținută. Ea este exuberantă, cochetă, îi place să se joace și să experimenteze, să ierte, să domine bărbatul de lângă ea prin intermediul tentațiilor trupești.
      Anne este femeia matură, care a ajuns la desăvârșire și la o eleganță greu de egalat de către celelalte două. Pare că este stăpână pe sine, că știe ce anume își dorește și are tendința de a își impune voința și asupra celor din jur, folosindu-se de înțelepciunea pe care vârsta i-a adus-o. Tocmai pentru că are o anumită ținută morală nici nu este gata să permită abateri de la reguli, nu concepe ca Cecile să nu își susțină examenele și nici nu acceptă cu ușurință greșelile partenerului de lângă ea. Este onestă și își dorește să își clădească o viață, este sătulă de jocuri de societate, pe care oricum o citește dintr-o singură privire. Are nevoie de stabilitate și de multă iubire.
     De asemenea, autoarea pune accentul pe cunoașterea de sine și pe drumul parcurs în întâmpinarea iubirii. Cecile își dorește iubirea, însă modelul patern îi arată că aceasta este doar plăcere carnală, trecătoare, că este permis orice, atât timp cât îți produce bucurie trecătoare. Tocmai de aceea simte că se îndrăgostește de Cyrill, un băiat mai mare decât ea, simțind că acesta îi poate oferi o anumită stabilitate emoțională, afectivă. Prezența lui Anne o determină însă să se analizeze, iar produsul final îi arată că iubirea este mult mai mult de atât, că este respect, stabilitate, putere pe care ți-o iei unul de la celălalt.
     Toate aceste subiecte și multe altele se regăsesc între paginile romanului. Se citește extrem de repede, luați-vă lângă voi o limonadă ceva și lăsați-vă purtați pe aripile poveștii!

      DATE DESPRE CARTE:
      ________________
      Titlu: Bonjour tristesse
      Autor: Francois Sagan
      Editura: Polirom
      Titlu original: Bonjour tristesse
      Traducător: Ana Antonescu
      Anul apariției: 2018
      Număr de pagini: 185

      Cartea poate fi comandată de LibrisElefant sau Diverta.

    

12 comentarii:

  1. Ce bine suna recenzia! Nici eu nu am citit cartea asta... Felicitări, Oana! ❤️😍

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare un roman complex. Cred ca mi-ar placea. Felicirari pentru recenzie

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar eram curioasa de parerea ta. Pare o carte interesanta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anca Rucăreanu12 iunie 2018, 12:24

    O recenzie minunata! Am admirat titlul mereu, dar nu am avut curaj să o citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! ❤️ Până la final, nu avem parte de așa de multă tristețe... Doar finalul e șocant.

      Ștergere
  5. Eu am citit aceasta carte si mi-a placut, desi "Va place Brahms?" mi-a placut si mai mult, am recomandat-o pe blog, daca vrei sa arunci o privire. Mi s-a parut foarte matur stilul de scriere, mai ales pentru o tanara debutanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit recenzia ta și apoi am dat fuga la bibliotecă. Dacă îmi amintesc bine, ar trebui să am „Vă place Brahms” acasă :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter