sâmbătă, mai 12

THEO ANGHEL: PĂCATELE FIULUI - CARTEA ÎNTÂI - RECENZIE



„Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.”
Mihai Eminescu

     Încă nu am terminat de citit seria „Am murit, din fericire!”, sunt la volumul trei, însă nu am putut rezista în fața noii tentații pe care autoarea, Theo Anghel, o aduce în fața noastră și am citit zilele acestea primul volum din noua ei serie, ce se anunță a fi una de excepție: „Păcatele fiului - Cartea întâi”. Țin să menționez încă de la început că iubesc această titulatură, de „Cartea întâi”, care amintește foarte tare de poveștile de altă dată, acelea care se spuneau la gura sobei și animau sufletele oamenilor. Este exact ca povestea celor doi protagoniști ai romanului, a căror dragoste vine din negura timpului, asemeni sufletelor lor, care „se caută cu ardoare unul pe altul” prin spații și timpuri, ajungând din timpuri imemoriale, când oamenii mai credeau în lupta dintre bine și rău, când demonii urcau pe pământ cu ale lor armate, în prezent, când oamenii sunt mult prea grăbiți să mai observe lucrurile din jur, iar niște ochi cu irizări ciudate nu mai sunt chiar atât de observabili. 
     „Păcatele fiului” nu este o carte pe care să o citești, ci este una pe care să o parcurgi cu sufletul, contopindu-te în totalitate cu acțiunea care îți este revelată în fața ochilor. Are darul de a te prinde cu totul în mrejele sale, prinzându-te cu totul în interiorul paginilor sale, țesând apoi pânza de păianjen în jurul tău fără ca măcar să o simți. Te trezești cu totul în mijlocul acțiunii și vrei să afli mai mult, mereu mai mult, să capeți nu doar crâmpeie de poveste, ci totul, pentru a putea pune piesele cap la cap și a obține imaginea de ansamblu. Bine, nu aflăm totul acum, este primul volum al seriei, ni se oferă doar bucăți dintr-un întreg ce se anunță colosal, pentru că, asemeni eroinei sale, nu suntem pregătiți încă să știm totul, trebuie să ne obișnuim întâi cu adevărurile revelate și abia apoi să primim încă un pic. 
      Romanul pendulează între două lumi, una reală, prezentă, a Bucureștiului, și una trecută, a Elazardului, care își face întâi simțită prezența prin intermediul visului, pentru ca, mai apoi, să absoarbă totul și să acapareze timpul, mergând până într-acolo încât cele două se contopesc într-una singură, în care protagonistele își împletesc destinele, devenind una și aceeași.
      Theo Anghel ne oferă un basm modern, cu valorile un pic răsturnate, pentru că noțiunile de bine și rău, de frumos și urât, de demonic și angelic, păcat și ispășire, puritate și gingășie sunt un pic inversate și nu tot ceea ce e rău este în esență astfel, bunătatea și iubirea conducând la schimbarea cruzimii în blândețe și toleranță. Este reiterată ideea mai multor fațete ale personalității, care se perpetuează de-a lungul veacurilor, cizelându-se, transformându-se, devenind mai puternică:
     „Cu toții suntem compuși din mai multe fațete ale aceluiași eu.”
   Personajele sunt diverse, compuse din demoni, arhidemoni, djinni, un fel de Iad ajuns pe Pământ, dând peste cap viețile muritorilor de rând, implicându-i în adevărate bătălii exterioare și interioare. Este o luptă ce se află la început, încă mocnită, încă în stare latentă, iar protagoniștii par a nu ține cont de toate acestea, ci doar de dragostea lor, de sentimentele lor puternice care trec dincolo de orice, care nu țin cont de condiția lor: el, un prinț al tărâmului de jos, iar ea o muritoare cu calități excepționale. Tocmai aceste fapte conduc la un ritm alert al acțiunii, căci regele Iadului își dorește doar ca fiul său să plătească anumite păcate trecute, nu și să devină mai uman, mai tolerant, mai iubitor de frumos, căci are nevoie de el pentru a conduce împărăția cruzimii.
     „Păcatele fiului” păstrează stilul unic și inconfundabil al autoarei, care, dincolo de povestea în sine, ne oferă crâmpeie ale vieții de zi cu zi, surprinzând fie descrierea unui loc idilic de la munte, așa cum este Fundata, alături de modul aprig de a fi al muntencelor, fie un colț de stradă dintr-un cartier mărginaș al capitalei, în care este ușor să te pierzi, fie situația azilelor de bătrâni sau a copiilor din orfelinatele groazei de dinainte de 1989, imagini care te copleșesc și îți compun o panoplie de emoții în suflet. În plus, sunt prezentate secrete din culisele unei redacții, permițându-ne să asistăm un pic la spectacolul oferit de scena unui ziar de scandal. La toate acestea, se adaugă umorul și ironia fine, care fac acțiunea alertă mult mai ușor de parcurs.


     Am parcurs pagină cu pagină romanul, cu sufletul la gură și mult prea absorbită de ceea ce citeam pentru a îmi mai păsa de orice altceva în jur. Este una dintre puținele cărți care m-au ținut trează noaptea, pentru că fiecare nou rând citit mai dezvăluia câteva informații și mă împingea și mai mult în hățișul nesfârșit al misterelor și al legendelor pe care și personajul principal, Lia, o jurnalistă de doar douăzeci și patru de ani, le descoperă pas cu pas.
     Lia nu are tocmai ceea ce s-ar putea numi o viață fericită: stă cu chirie, iar banii nu sunt tocmai punctul ei forte, lucrează la tabloidul Gura lumii, unde, de multe ori, i se cere să mai adauge câteva elemente picante la știrile prezentate. Are grija tatălui ei, singura rudă ce i-a mai rămas pe lume, acum internată la un azil pentru bătrâni, unde poate primi o mai bună îngrijire din moment ce nu își mai amintește nimic din ceea ce a fost și nu mai sălășluiește nimic în el din profesorul de altă dată și din tatăl puternic, capabil să își susțină singur fiica, după moartea soției sale.
      Însă, întreaga viață a tinerei este dată peste cap în momentul în care șeful ei, Andrei, o trimite la închisoare pentru a îl intervieva pe unul dintre cei mai periculoși criminali, Luca. Ceea ce ar fi trebuit să fie articolul anului se dovedește a fi, de fapt, aventura vieții Liei și destinul său implacabil, care aștepta să intervină din moment în moment. 
     Luca îi creează Liei reacții contradictorii, își dorește și nu își dorește să fie alături de el, în aceeași încăpere, dar parcă acesta o atrage ca un magnet. Totul ia alte proporții în momentul în care acesta îi oferă un inel albastru, cerându-i să nu îl scoată de pe deget și să îl ridice spre frunte, ca un fel de ritual, de fiecare dată când el o înspăimântă. Acesta îi oferă și avertismente, spunându-i încă de la început că „numele nu este tot ce-i mai șocant la mine”. Pentru că ea insistă, el începe să îi dezvăluie încet încet amănunte din viața lui, inițiind-o oarecum în lumea lui:
     „Unele lucruri nu pot fi dezvăluite acum, nu le-ai putea înțelege.”
     Odată cu primirea inelului, lucruri stranii încep să se petreacă în viața Liei: are senzații ciudate, simte sentimentele la un nivel mult mai puternic, fapt care o conduce în brațele celui care îi este aproape iubit, Dima, cu care avea până în acel moment o relație aproape platonică, și, cireașa de pe tort, ajunge să se cufunde prin intermediul visului într-o lume cu totul nouă, Elazard, o cetate cucerită de demoni, aflată în pragul colapsului, unde o cunoaște pe Lheya, cea care i se pare extrem de apropiată și de cunoscută și care are un inel asemeni ei, tânăra ce devine prizoniera noilor cuceritori, în frunte cu Beleth, pe care, recunosc, l-am căutat pe Google asemeni Liei.
      Din acest moment, acțiunea pendulează între planul prezent, unde Luca reușește să se teleporteze dincolo de zidurile închisorii și se va dovedi a fi ceva mai mult decât un muritor de rând, alesul așteptat atât de mult de Lia, cea care, oarecum, reiterează povestea Lheyei în realitatea imediată, și planul trecut, în care Lheya încearcă să arunce un strop de speranță în jurul ei, chiar și în sufletul temnicerului ei. 

Oare cât din Lia este Lheya și cât din Lheya este Lia? Oare cât de multe poate pătimi un suflet și cât de tare se poate metamorfoza pentru a își îndeplini destinul? Cât de mult timp poate supraviețui iubirea și cât din cruzimea lumii reale poate fi modificată prin intermediul dragostei?

     „Păcatele fiului” este o carte de excepție, o deschizătoare de drum pentru o viitoare serie fantasy minunată, pe care o aștept cu nerăbdare. Vă invit cu căldură să citiți acest prim volum, sunt sigură că vă va cuceri prin împletirea unei povești de iubire neobișnuite cu o legendă despre cei care împărățesc lumea de dincolo, prin contopirea sentimentelor cele mai pure cu cele păcătoase, prin aducerea la viață a unei noi lumi fantastice și, nu în ultimul rând, prin personaje puternice, extrem de bine conturate.
     Închei cu o frază minunată, care ascunde extrem de multe sentimente în interior și pe care o veți înțelege pe deplin doar citind romanul:
     „Unei flori rare, nevăzute, sărutată doar de soarele durerii, trebuie să-i smulgi toate petalele.”

      


     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: „Păcatele fiului. Cartea întâi”
     Autor: Theo Anghel
     Editura: Quantum Publishers
     Anul apariției: 2018
     Categorie: Fantasy
     Număr de pagini: 294

   Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Quantum Publishers.

14 comentarii:

  1. O recenzie minunata si complexa! Abia asteptam parerea ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anca Rucareanu12 mai 2018, 18:54

    Doamne, ce mă mai tentați cu cartea asta! Felicitari pentru o recenzie minunata!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Deci, nu știi cât de minunată este... Nu pot să spun prea multe în recenzie, că e din cărțile acelea ce trebuie descoperite bucată cu bucată, ca într-un puzzle... Dar e excepțională, abia aștept mai mult.

      Ștergere
  3. Wow, Oana, cât de mult îmi place recenzia ta! M-a mișcat de parcă n-aș fi avut habar de subiectul cărții și l-am descoperit prin ochii tăi. Wow! Ești incredibilă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Cartea m-a făcut să simt astfel, deci îți mulțumesc pentru o călătorie literară de excepție! <3

      Ștergere
  4. Foarte frumoasă recenzia ta, îmi place mult! Felicitări !

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar pare faina tare cartea. Nu ca m-as fi indoit vreo clipa. Frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Super recenzia! Îmi place ca mi-ai stârnit interesul in privința cărții.

    RăspundețiȘtergere
  7. Super faina recenzia ta! Ai surprins tot ce nu am putut eu transpune in cuvinte. Foarte tare! Felicitari, Oana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Și a ta surprinde multe, îmi place extrem de tare.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter