luni, mai 21

TATIANA ȚÎBULEAC: VARA ÎN CARE MAMA A AVUT OCHII VERZI - RECENZIE


    „Ochii mamei erau o greșeală. Ochii mamei erau resturile unei mame frumoase. Ochii mamei plângeau înăuntru. Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare. Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte. Ochii mamei erau poveștile mele nespuse. Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald. Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci. Ochii mamei erau cicatrice pe față verii. Ochii mamei erau muguri în așteptare.”
     Tatiana Țîbuleac

      Nu am citit foarte multe romane scrise de autorii basarabeni, însă cred că o voi face mai des, pentru că scriu foarte bine și au darul de a îți întoarce sufletul pe toate părțile. Cartea Tatianei Țîbuleac -„Vara în care mama a avut ochii verzi” mi-a fost recomandată pe pagina de Facebook și am zis să îi dau o șansă, deși nu știam multe detalii despre ea. Nu regret nici măcar o clipă că am făcut-o, pentru că acest roman, deși mic ca întindere, este extraordinar de puternic ca mesaj și ca trăiri transmise.
       „Vara în care mama a avut ochii verzi” este un roman cu tente suprarealiste, cu un început de o duritate extraordinară ca imagistică, care se transformă treptat în emoție pură și în scenariu lirico-epic. Este o carte care te supune unui adevărat test emoțional și care îți aduce multe lacrimi în ochi, oricât de mult te-ai strădui să nu o faci. Te consumă pe interior și te determină să privești lumea cu totul alți ochi decât o făcusei până în momentul citirii ei și, deși are doar 121 de pagini, nu ai cum să o citești dintr-o suflare, ai nevoie să îți tragi sufletul din când în când, să analizezi totul și să pui lucrurile în balanță. 
      Romanul, așa cum vom afla pe măsura citirii lui, este scris din prisma personajului principal, un bărbat acum, care a păstrat furia și nebunia ce l-au însoțit încă din copilărie, Aleksy. Scrie rândurile la recomandarea psihiatrului său, ca o formă de terapie, de lăsare a mâniei teribile să răbufnească pentru ca, mai apoi, să poată să își continue viața. A devenit un pictor extraordinar de excentric, cu un mare succes la public, însă un om terminat atât fizic (a rămas fără picioare în urma unui accident), cât mai ales psihic, fapt care nu îl lasă deloc să ajungă la o anumită stare de normalitate. 
      Cartea debutează cu prezentarea unui sfârșit de an școlar, nu de la o școală pentru copiii considerați normali, ci de la una pentru copii cu nevoi speciale. Aici învăța și Aleksy, un băiat cu grave dereglări de comportament, stare care nu i s-a ameliorat pe tot parcursul școlii, ci izbucnirile sale violente au devenit tot mai dese și mai multe. Imaginile de început au o duritate extrem de mare, care te face să te înfiorezi. Totul este relatat din perspectiva adolescentului cu probleme, care vede și percepe lucrurile cu totul altfel. Își dorește să plece la Amsterdam alături de doi prieteni pe timpul verii, astfel încât să încerce primele sale experiențe alături de fete și să încerce să se descurce de unul singur în lume. 
      Relația pe care Aleksy o are cu mama sa nu este una tipică, pe care o întâlnim, de regulă, în literatură, în acele cărți în care mama este divinizată și plasată undeva într-un plan superior, de unde își veghează copiii, pe care îi protejează de orice rău. Viața mamei lui Aleksy a fost distrusă în momentul în care a făcut o alegere nefericită și s-a căsătorit nu cu bărbatul pe care îl iubea, ci cu unul care este alcoolic și care nu îi oferă nimic, în afară de lipsa de iubire și de violență verbală și fizică. Lucrurile se deteriorează și mai mult în momentul în care fiica ei, Mika, se stinge din viață în urma unui accident. Din acel moment, viața sa și a fiului rămas în viață se află într-un declin continuu. Din acest moment, nimic din ceea ce își dorise Aleksy nu mai are sens și nici sorți de izbândă: el și-a dorit întotdeauna să fie iubit de mamă, să i se arate o fărâmă de dragoste, însă, după moartea fiicei, mama pare să se afle într-un fel de blocaj emoțional, iar tatăl îi părăsește, fugind la amantă. Aceasta este și clipa în care viața lui Aleksy începe să se deterioreze, să fie cuprinsă de ură, de violență și de lipsa oricăror urme de iubire față de mama sa. Începe să aibă parte de anumite episoade de violență, în care își face singur rău, mutilându-se, fapt care îl duce la școala pentru copii cu probleme. Nedragostea mamei, cum îi spune poetic autoarea, îl conduce pe o pantă descendentă, cufundându-l într-o apă neagră, a depresiei, din care îi este aproape imposibil să iasă. Gândurile sale la adresa mamei se metamorfozează, iar din cerșirea clipelor de iubire ajunge la cele mai negre gânduri cu privire la cea care i-a dat viață, văzând-o ca fiind urâtă, ștearsă, lipsită de voință, fapt pentru care nu i-ar lipsi foarte tare, ba chiar își dorește să fie moartă, pentru a îl scăpa de jena pe care o simte la adresa ei. Singurul lucru care îi place la ea este reprezentat de ochii excesiv de verzi ai mamei, o greșeală după părerea lui, iar aceștia devin un laitmotiv pe tot parcursul cărții.
      Lucrurile încep să se schimbe însă când mama îi propune ca, în loc de vacanța de vară pe care și-o dorea, Aleksy să meargă cu ea într-un sătuc din Franța. Acesta este momentul în care tânărul începe să se maturizeze și să o cunoască pe mama sa cu adevărat. Este fascinant de observat cum călătorește acesta spre propriul sine, cum începe să ofere alte valențe acțiunilor mamei sale, cum ajunge să își dorească să mai oprească puțin timpul pentru a rămâne încă mult timp alături de el, pentru că mama sa îi spune adevărul crunt al aducerii lui în Franța: suferă de cancer galopant, pentru care a mai primit doar vreo câteva luni de trăit și acest fapt se petrecuse în martie, iar acum este iunie.
      Cred că tocmai de aceea nu am parcurs cele 121 de pagini dintr-o suflare, pentru că nu voiam ca timpu să treacă, ci voiam, asemeni personajului prin prisma căruia aflăm totul, ca mama lui să mai primească niște clipe, să mai cerșesc pentru ea puțin timp. Am plâns observând transformările lui Aleksy, care o vede cu adevărat pentru prima dată pe mama sa, care începe să o înțeleagă, să o iubească. Ar face orice aceasta și-ar dori, ba chiar își ia pastilele care îl țin pe linia de plutire, face cumpărăturile, treburile din casă și tot ceea ce este nevoie, sperând că, astfel, va mai fura câteva clipe pentru cea care abia acum i se arată cu adevărat. Este momentul de aur spre care se întoarce întotdeauna în clipele lui grele de adult, este perioada de timp în care a fost și el, cu adevărat, fericit, în care a simțit puțin din liniștea unei familii normale. Cred că tocmai din aceste imagini din vacanța petrecută în Franța constituie întreaga frumusețe a romanului, căci, în ciuda faptului că aproape întreg romanul practică un fel de estetică a urâtului, el ne arată că oamenii stau doar puțin timp alături de noi și ar trebui să îi prețuim și să le arătăm iubirea la timp, când încă se mai poate face ceva. 
     „Vara în care mama a avut ochii verzi” este o introspecție, o meditație asupra vieții și a morții, o carte care te transpune în cu totul alt univers, o carte care îți dărâmă zidurile interioare și te determină să te apropii mai mult de cei dragi. Este un text lirico-epic, care arată încercările unui tânăr de a se împăca cu mama sa, de a o descoperi. Este o carte cu un stil destul de rece, agresiv și argotic, care culminează cu o liniște melancolică, însă nu vă împiedicați de acestea, este un roman pe care veți ajunge să vi-l întipăriți în memorie și să îl iubiți cu toată ființa.


     DATE DESPRE CARTE:
     _________________
     Titlu: Vara în care mama a avut ochii verzi
     Autor: Tatiana Țîbuleac
     Editura: Cartier
     Colecția: Cartier Rotonda
     Categorie: Literatură română
     Anul apariției: 2016
     Număr de pagini: 121

     Cartea poate fi comandată de pe Libris și Emag.


12 comentarii:

  1. Nu stiam despre carte, in schimb am fost curioasa cand am vazut-o la tine. Sunt sigura ca este o carte extraordinara, recenzia ta sigur este! M-am infiorat citindu-ti recenzia, sigur m-ar emotiona cartea peste masura.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare o carte extrem de emoționantă. Multumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anca Rucăreanu21 mai 2018, 15:24

    Felicitari pentru recenzie! Am auzit de carte, da am ezitat să o pun in cos. Am citit doar o carte semnata de un autor basarabean și nu a fost pe gustul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! 💕 Și eu mă tem de autorii basarabeni, însă aceasta este o carte bună.

      Ștergere
  4. Suna tare bine din câte îmi dau seama din recenzia ta. Pare o carte foarte interesată, bag seama ca ar fi pe placul meu. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am vazut cartea si am vrut sa o cumpar si eu, dar nu stiu de ce am ezitat. O am pe lista. Recenzia ta este minunata!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai surprins in mod sensibil lupta din mintea tanarului si cred ca este o carte care merita citita. Multumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag! 💕 Este un om cu probleme psihice, însă acțiunea este cu atât mai incitant de urmărit.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter