marți, mai 15

LUCRURI CARE MĂ FAC FERICITĂ



Fericirea-i când iarba apare,
Fericirea-i când raza de soare 
Intră-n cort și îți mângăie fața,
Aeru-i sărat...

Vama Veche

     Iubesc aceste versuri de la Vama Veche, întreaga melodie de fapt, pentru că ne arată cât de fericiți putem fi cu lucruri mărunte, fapt pe care îl uităm adeseori în această lume a vitezei și a progresului continuu. Este o perioadă din viața mea extrem de pozitivă și de continuă transformare, am lucrat mult cu mine și am ajuns să realizez cât de tare contează pentru mine anumite chestiuni micuțe în fapt, dar mari în esență și ca însemnătate. Nu am nevoie de multe pentru a fi cu adevărat fericită, nici măcar nu am nevoie de lucruri materiale, despre care consider că oricum vin și pleacă, fără a avea un mare control asupra acestora, ci doar de oameni dragi, pe care am învățat relativ târziu să îi prețuiesc la adevărata valoare, de animăluțele iubite, o cafea sau un ceai și de o carte bună. Tocmai pentru că eu am ajuns să îmi cunosc mult mai bine bucuriile am decis să scriu acest articol, în speranța că voi oferi puțin din buna mea dispoziție și celor care mă citesc. Așadar, să purcedem...


     Unul dintre aspectele care transformă orice zi în una extraordinară este timpul petrecut dimineața alături de părinții mei. Nu ne regăsim foarte tare pe parcursul zilei, deși locuim în aceeași casă, fiecare este cu propriile activități, însă, dimineața, înainte de a începe orice, petrecem timp împreună, discutând, punând țara la cale și bând o cafea cu lapte împreună. Este timpul nostru și da, mă face să mă simt confortabil, extraordinar și să încep ziua cu dreptul. 


    Domnul acesta mititel, Lăbuș, care are doar zece luni, are darul de a transforma orice zi într-una extrem de fericită. Nu contează cât de supărată, de agitată sunt, el are întotdeauna darul de a îmi produce o explozie de zâmbete. Sunt extrem de calde momentele cu el. Oricum, Lăbuș este un fel de umbră a mea cum îi spun eu, pentru că mă urmează pretutindeni, oriunde sunt eu, e și el, nu se poate altfel. Are modul lui de a se răsfăța și de a îți arăta multă iubire încât nu cred că mi-aș vedea viața fără el.


    Pe Pisi nu îl scot atât de des în lume, însă el este cel de al doilea cățel al meu, cel care a fost bucurie încă de când a poposit la mine. Nu știu exact vârsta lui, a venit la mine deja mare acum vreo doisprezece ani și mi-e și groază să mă gândesc la vârsta lui. Este bătrâior și își poartă cicatricile cu mare mândrie și are destule. Însă, a sosit în momentul în care am pierdut o altă cățelușă, ce îi semăna extrem de tare și a rămas alături de mine. Nu acceptă foarte multe lucruri, a trecut prin multe și se poate observa, însă mă iubește necondiționat și este acolo, lângă mine, oriunde m-aș duce. 


    Iubesc să stau afară și să admir minunățiile naturii, să descopăr un petic de cer senin, să ascult păsările cântând în triluri... Îmi aduce multă fericire și o extrem de mare liniște sufletească să stau afară, în aer liber, să am doar timp cu mine și să ascult liniștea, de care am o atât de mare nevoie, mai ales în ultimul timp. Iau o pătură cu mine și merg în grădina mea mare, de unde se poate vedea și râul, sau, de multe ori, iau doar o carte și atât, stau direct pe iarbă și simt vibrațiile. Adun câteva flori pentru a aduce și în interior un pic din pacea de afară.


     Nu ies foarte des din casă, sunt un mic ursuleț în bârlog și v-am mai spus acest lucru. Însă, atunci când mă hotărăsc să întreprind o călătorie, o fac cu un extrem de mare entuziasm și mă bucur asemeni unui copil mic care a reușit să aibă o jucărie nouă. Îmi place să descopăr lumi și civilizații noi și diverse, mă încarc extrem de pozitiv călătorind și fiind activă în timpul acestora. 


    Una dintre marile mele bucurii este reprezentată de achiziționarea de noi cărți, chiar dacă nu mai am deloc spațiu în bibliotecă și chiar dacă nu apuc să apuc chiar tot ce achiziționez într-un timp record. Este o mare fericire să le văd în fața mea, să le ating, să le simt parfumul...

      Acestea sunt câteva dintre lucrurile care îmi aduc fericirea. Vouă ce anume vă provoacă fericirea aceea pură, neîngrădită?

4 comentarii:

  1. Copiii, o carte înduioșătoare, o melodie care mă poarta in vremea copilăriei... multe mă fac fericita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot lucruri mai puțin materiale... Te pupic Geo 💙💙

    RăspundețiȘtergere
  3. Anca Rucareanu16 mai 2018, 17:29

    Copiii mei, muzica, cerul de vară, cafeaua, muzica, soarele, cărțile, ploaia, prietenii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai lucruri simple, dar capabile de emoții puternice 💙💙

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter