joi, mai 10

LEILA MEACHAM: SOMERSET - RECENZIE



    „Important pentru el era pământul, legătura indestructibilă a omului cu propria ființă. Fără propriul lui pământ, pe care să-l cultive și să-l lucreze, un bărbat nu înseamnă nimic, indiferent de familia pe care ar fi avut-o.”
    Leila Meacham

     Nu știu dacă ați citit „Trandafiri” de Leila Meacham până acum, eu am citit romanul în trecut și am fost profund impresionată de modul în care autoarea își construiește subiectul. Nu credeam că mai pot fi surprinsă de vreuna dintre scrierile sale, însă a făcut-o din plin cu „Somerset”, cartea care precedă acțiunea din „Trandafiri”, oferindu-ne detalii despre modul în care s-a format plantația Somerset, precum și date istorice cu privire la aboliționism, Războiul Civil American și formarea Texasului modern.
     „Somerset” este acel roman care rupe bucăți din sufletul tău, care te face să îl păstrezi acolo, undeva într-un cotlon apropiat de inima ta, care te fărâmițează în crâmpeie din tine, făcându-te să îți dorești să nu se termine niciodată, să mai fie, să mai dureze, să te mai poarte pe aripi de vânt către zeii bumbacului și ai cherestelei, să îți mai ofere bucăți de viață brută, simplă, cu bucurii și necazuri. Într-un fel, nici nu se termină vreodată, căci devine o prelungire a ființei tale și îți pătrunde în sânge, la fel cum dragostea de pământ curge prin sângele protagoniștilor. 
     Este un roman complex, a cărui acțiune este împărțită în patru părți distincte, cuprinzând decenii (din anul 1836 până în 1900) din viața a trei familii de seamă, temerare, care au curajul de a lăsa tot ceea ce le era familiar în urmă, de a se rupe de trecut pentru a își împlini destinul și a pune bazele unei noi societăți de plantatori într-un stat ce abia a luat ființă: Toliver, Warwick și Dumont, cu clare accente pe viața familiei Toliver, având-o ca liant permanent pe Jessica, femeia puternică datorită căreia o întreagă generație de oameni a putut vedea lumina zilei, iar o moșie s-a dezvoltat.
     „Somerset” este o poveste feerică, care are în centrul său omul, cu speranțele și visurile sale, care îl determină să meargă mai departe indiferent de furtunile pe care trebuie să le înfrunte și chiar dacă el este cel care trebuie să pună fundația pentru o nouă lume. Este o istorie a unor timpuri apuse, care au condus la societatea pe care o cunoaștem astăzi. Este o carte despre dragostea de pământ, de oameni, de viață, care mi-a amintit foarte tare de „Pe aripile vântului” poate din acest motiv mi-a plăcut și atât de tare, doar că un pic răsturnat, în sensul că iubirea față de pământ nu este deținută de către personajele feminine, ci de cele masculine, dragostea pentru plantație devenind țelul suprem în viață și devenind un fel de obsesie, pentru care orice fel de sacrificiu este prea mic. În plus, istoria trecerii de la sclavie, când negrii erau considerați de cele mai multe ori a fi o parte a moștenirii și devenind una cu plantația, secretul succesului, făcându-i să fie egali cu animalele folosite pe câmp, la lupta pentru eliberarea lor, prin toate actele aboliționiste și prin războiul Nordului dus contra Sudului, amintește foarte tare de „Coliba unchiului Tom”, documentul manifest amintit chiar și în romanul de față.








Nord contra Sud, o nouă lume, povești de iubire și istorii de viață, decenii de luptă pentru o viață mai bună







     Leila Meacham a scris întâi „Trandafiri”, romanul care a cucerit inimile a mii de cititori, fapt care a condus la o dorință extraordinară din partea celor din urmă de a exista o continuare a lui. Mă bucur că soțul ei i-a dat ideea de a scrie o istorie a Somerset-ului, de a prezenta modul în care familia Toliver a ajuns la ceea ce este în primul său roman. „Trandafiri” este terminat din punctul meu de vedere și se continuă în mintea fiecărui cititor, iar prezentarea modului în care a început totul m-a cucerit în totalitate.
      „Somerset” începe în anul 1836, când Silas Toliver, un tânăr cu ambiții mărețe și iubitor de pământ și de bumbac, dezmoștenit de tatăl său, care i-a lăsat moșia familiei moștenire fratelui său mai mare, Morris, decide că trebuie să facă un anumit lucru care să aducă din nou soarele în sufletul său și care să îl determine să rămână același el, cu personalitatea lui puternică, de lider: este hotărât să înceapă o nouă viață în Texas, un stat aflat la început de drum, considerat de mulți sudiști un fel de pământ al făgăduinței, unde ar fi putut primi suficient pământ pentru a își face o plantație a lui. Este logodit cu Lettie, o profesoară, fiică de preot, care îl iubește pe el mai presus de orice, îi devine o a doua mamă fiului său, Joshua, și îl înțelege mai presus de orice. Totul pare a fi pregătit, iar Silas și prietenul său cel mai bun, Jeremy Warwick, așteaptă doar primăvara pentru a purcede la drum, nefiind speriați nici măcar de revoltele continue existente în Texas sau de atacurile indienilor indigeni. Însă, destinul implacabil va avea grijă să schimbe totul și să transforme cu totul traiectoria vieții lui Silas, arătându-i că viața îți oferă uneori totul, alteori îți ia multe pentru a te determina să devii o versiune mai bună a ta sau pentru a ajunge la îndeplinirea celor mai tainice dorințe ale inimii.
      Jessica Wyndham, personajul meu feminin preferat din carte, este o femeie cu o voință extrem de puternică, genul acela de femeie gata de orice pentru a pune în aplicare ceea ce consideră că este just. Este fiica celui mai mare și înstărit plantator din Carolina de Sud, însă a studiat la Boston, în Nord, și s-a întors acasă cu idei revoluționare și aboliționiste, un păcat extrem de mare pentru acele timpuri, când stăpânii încercau să înăbușe orice fel de revoltă a sclavilor ce voiau mai multe drepturi sau chiar libertatea. Albii care se interesau mai mult decât era necesar de nevoile sclavilor lor negri erau aspru pedepsiți, putându-se ajunge până la oprobriul public, biciuire și chiar moarte. Jessica își încalcă mereu îndatoririle de viitoare soție de plantator, luând apărarea unui sclav lovit de stăpân, ba chiar ajutând la evadarea unui negru, ajutând-o pe prietena sa, Sarah. Toate acestea îl conduc pe tatăl său la disperare și îl determină să ia multe hotărâri pentru binele ei: îi dă de ales, fie va fi trimisă la o mănăstire cu reguli extrem de stricte, fie se va căsători cu Silas. În ciuda faptului că nu l-am iubit pe tatăl Jessicăi ca personaj, părându-mi-se mult prea arogant, nu pot să spun că nu i-am înțeles hotărârea de a își înstrăina fiica și de a sacrifica averea ei prin preajmă, din dorința de a o ști ferită de orice pericol. El a văzut dincolo de ceea ce vedea tânăra de optsprezece ani, care nu știa să fie cu băgare de seamă, și a ales să o știe în siguranță mai presus de orice.
     În ciuda faptului că o iubea pe Lettie, iubirea față de pământ este mult mai mare în sufletul lui Silas Toliver, fiind un mândru fiu al tatălui său și având în sânge dragostea pentru munca pe plantație. Spre deosebire de prietenul său, Jeremy, care are parte de o avere considerabilă, Silas nu are nimic, iar acceptarea banilor lui Carson Wyndham, alături de căsătoria cu Jessica, pe care se străduiește să o îndepărteze de un loc ce i-ar fi putut aduce pieirea. Chiar dacă nu se cunosc deloc, cei doi acceptă să se căsătorească de dragul compromisului și se pregătesc să întreprindă călătoria vieții lor, cea care avea să îi ducă departe de tot ceea ce cunoscuseră până în momentul respectiv. 
     Despărțirea de Lettie nu este ușoară nici pentru Silas, nici pentru familia sa, mai ales că mama lui, Elizabeth, o considera deja parte din familie, fiica pe care nu a avut-o niciodată. Poate tocmai acest fapt, alături de faptul că știe că își va pierde fiul mai mic pentru totdeauna, o determină pe această să profereze un fel de blestem, spunându-i fiului său că durerea din prezent îl va ajunge mai târziu, căci nimic bun nu poate ieși dintr-o asemenea căsătorie. Poate au fost cuvinte aruncate la disperare, însă, mai târziu, când moartea răpește rând pe rând copii ai familiei Toliver, Silas, și, mai apoi, fiul său, Thomas, și nepotul său, Vernon, par să creadă că există un adevăr în acesta și că acele cuvinte ale mamei se transformă în realitate, ca un fel de plată al sacrificării iubirii pe altarul pământului și al bumbacului. 

    Călătoria spre Texas este atât un fel de pelerinaj spre tărâmul mult promis, spre făgăduință, libertate și nou, cât și o călătorie inițiatică, prin intermediul căreia atât Silas, cât și Jessica, ajung să se descopere pe sine și să îl descopere pe cel cu care urmau să petreacă o viață, înțelegându-se, observând motivele din spatele gesturilor și devenind o singură persoană, în ciuda modului nu tocmai ușor în care viața lor a fost pecetluită pe vecie. Amândoi își permit să fie ei îșiși unul în prezența celuilalt, să își dezvăluie idealurile și temerile. Acum, Jessica poate să își susțină prietena din copilărie, care în Carolina de Sud îi era interzisă, din cauza faptului că este o negresă, o servitoare, Tippy, pe care o încurajează să își urmeze visurile și să devină o creatoare de modă recunoscută. Silas pune bazele plantației sale în alt loc decât hotărâse inițial, într-o zonă împădurită, care ajunge să devină acasă: orășelul Howbutker, cu un puternic impact asupra istoriei Texasului de mai târziu.
      Tot în Howbutker, Jeremy pune bazele unei altfel de afaceri, dând dovadă de spirit întreprinzător și inovator: el se ocupă cu comercializarea cherestelei, lăsând în urmă plantarea bumbacului. Spiritul acesta de fin observator al lumii din jur îl va determina să vadă mai apoi pericolul și să își salveze atât propria avere, cât și pe cea a prietenilor săi.
     Alături de cei doi prieteni, apare Henri DuMont, un francez care își dorește să reușească în lumea comerțului dincolo de aripa protectoare a tatălui său, ce deținea un magazin universal în New Orleans. El pune bazele unui magazin încă și mai mare și mai important în Howbutker. 
      Cei trei devin lideri ai noii lumi, iar cuvântul lor are valoare în ochii micii comunități fondate aici. Ei sunt cei care prevăd furtunile și anticipează evenimente viitoare, chiar dacă, uneori, nu sunt înțeleși de cei din jur.


     **********

     Leila Meacham scrie cu o extrem de mare sensibilitate, creionând chiar sub ochii noștri o întreagă lume, urmând destinele a trei generații aparținând celor trei familii fondatoare, Toliver, Warwick și DuMont. Prieteniile inițiale se perpetuează și în rândul copiilor, la fel și pasiunea pentru meseriile pe care le au părinții sau bunicii lor. Autoarea urmărește urcușurile și decăderile lor, pierderile de vieți, căci pare că destinul vitreg îi urmărește și copiii nu ajung cu toții să supraviețuiască. Însă, cu toții transmit mai departe valori și tradiții, iubirea de adevăr și de pământ, de familie și de locul în care au venit pe lume.
      Jessica se află în centrul acțiunii romanului, ca un fel de liant între toate personajele, care supraviețuiește de-a lungul deceniilor pentru a spune povestea lor mai departe. Ea îl vede pe fiul ei, Thomas, căsătorindu-se din același motiv din care o făcuse și tatăl lui, pentru a avea moștenitori pentru pământul iubit, însă el nu reușește să creeze aceeași atmosferă plină de dragoste și de înțelegere pe care o crease tatăl său, și aceasta și pentru că Priscilla nu este o femeie integră asemeni Jessicăi. Soția lui și-a dorit mai mult o poziție în societate și nu reușește să îl înțeleagă pe soțul ei, ba chiar îl acuză de pierderea a doi dintre copiii lor. Cred că este personajul care mi-a displăcut cel mai tare din întreg romanul, iar finalul ei o transformă într-un caracter cu puternice accente naturaliste, ajungând să piardă totul și chiar propria rațiune.
     Apoi, Jessica observă căsătoria nepotului ei, Vernon, cu tânăra Henley și, chiar dacă de data aceasta era vorba de o căsătorie din iubire, tânăra mireasă nu este chiar ceea ce ar fi dorit familia, având o măiestrie pentru a acapara totul în jur. 
       
     **********

      Dincolo de toate aceste povești de viață, romanul prezintă războiul existent între Nord și Sud, între valorile și tradițiile împământenite de ani buni. În fața noastră, se prăbușește întreg, dar sigur, o întreagă lume, un univers care poate părea injust privind din afară, dar construit cu dragoste de către albii acelor vremuri. Nu toți negrii erau norocoși, nu toți puteau să își păstreze soțiile sau copiii acasă, fapt care a și condus la dorința yankeilor din nord să elibereze masele de oameni din sclavagism, să îi apropie de calitatea lor de oameni, cu trăiri și sentimente proprii, astfel încât să iasă din noroiul în care erau obligați să stea la lumina unei noi lumi, în care să devină indivizi de sine stătători. Procesul de emancipare a sclavilor nu este ușor, mulți eșuează, mulți aleg să rămână alături de stăpânii lor care le-au oferit dreptate, însă procesul nu este ușor, iar războiul fură vieți. Sunt niște scene extrem de mișcătoare în roman, care arată că frica și nesiguranță pot conduce la adevărate drame.

      „Somerset” este un roman măreț, o saga de familie care trebuie neapărat descoperită și trăită, care trebuie transpusă în cuvintele sufletului și transformată într-o adevărată imagine a luptei pentru integritate, iubire, libertate și speranță. Eu am trăit fiecare eveniment din viața personajelor și îmi este extrem de greu să mă despart de ele. Vă invit și pe voi să le cunoașteți!





     DATE DESPRE CARTE:
     _________________
     Titlu: Somerset
     Autor: Leila Meacham
     Editura: Litera
     Anul apariției: 2017
     Titlu original: Somerset
     Traducător: Oana Celia Gheorghiu
     Număr de pagini: 608
     Colecție: Cele mai frumoase romane de dragoste
     Nota pe Goodreads:🌟🌟🌟🌟🌟

    Cartea poate fi achiziționată de pe LibrisElefantEmag sau Librarie.net.





14 comentarii:

  1. O recenzie minunată! Felicitări! Și mie mi-a plăcut foarte mult această carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Cred că la tine am văzut-o prima dată...

      Ștergere
  2. Foarte frumoasa si detaliata recenzie, felicitari Oana! Cartea se afla si pe lista mea de dorinte. "Trandafiri" mi-a placut mult, dar cred ca aceasta imi va placea si mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. O recenzie minunata, ca intotdeauna! Nu am citit nimic de autoare, dar m-ai tentat foarte tare cu recenzia ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Îți recomand cu mult drag, este o scriere profundă.

      Ștergere
  4. Nu am citit "Trandafiri" insa am citit "Somerset" si mi-a placut foarte mult. E o carte buna cu o eroina de exceptie - Jessica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, am iubit-o pe Jessica. „Trandafiri” mie îmi fusese recomandată în cancelarie și am avut impresia că va fi ceva ușurel. Am citit prima dată în formatul acela de la Cărți romantice. Nu îi face dreptate coperta, mă bucur că a fost reeditată de Litera.

      Ștergere
  5. Anca Rucareanu10 mai 2018, 16:56

    Minunata recenzie! Eram sigură că o să te vrajeasca romanul!

    RăspundețiȘtergere
  6. Uau! O minunatie de recenzie, care pune in valoare frumusetea cartii! Trebuie neaparat sa citesc si eu romanul asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! Recomand cu căldură, pentru poveste, pentru documentare, pentru faptele istorice...

      Ștergere
  7. O carte primită de la una din prietenele mele, din pacate nu am reușit sa o citesc. Am citit Trandafiri si mi-a plăcut foarte mult. Sper sa ii vina rândul curând si acesteia.
    Mulțumesc, Oana, pentru recomandare. Felicitări pentru frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 Poate în vară vei avea mai mult timp, este la fel de minunată ca „Trandafiri”, dacă nu chiar mai mult, pentru că reprezintă începutul...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter