duminică, mai 13

KRISTIN HANNAH: DINCOLO DE TĂCERE - RECENZIE


     „Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, Îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm în seamă nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde îl lăsăm să intre.”
     Paulo Coelho

     Zilele acestea aveam nevoie de o poveste frumoasă, plină de sensibilitate, care să mă țină strâns legată de acțiunea sa. Nu știam exact dacă am găsit acest lucru, nu am mai citit nimic până acum scris de Kristin Hannah, dar auzisem doar cuvinte de laudă cu privire la romanele ei așa că am zis să încerc cu „Dincolo de tăcere”. Nu mi-am imaginat că mă voi îndrăgosti în mod iremediabil de stilul ei și de forța incredibilă de a crea povești credibile, care te transpun întru totul acolo. Sunt sigură că va ajunge foarte curând pe lista autoarelor mele preferate.
      „Dincolo de tăcere” este o poveste captivantă despre miracole, destin, despre forța acestuia de a te atrage pe acele cărări ale vieții care ți-au fost dinainte creionate, făcându-te să nu te afli neapărat acolo unde îți doreai să fii, ci exact în locul care ți-a fost menit, despre care nici măcar nu știai că există sau că te așteaptă. Este un roman despre puterea iubirii de a trece peste orice, chiar și peste trădarea supremă pe care ți-o aduc oamenii cei mai dragi, despre puterea eliberatoare a iertării și despre regăsirea de sine. 
     Este o poveste desprinsă parcă din cărțile de povești de atunci când eram mici sau o copie fidelă a unuia dintre filmele marca Hallmark, cu acele locuri idilice și oameni gata să acorde o șansă tuturor, fără ca măcar să întrebe despre trecut sau despre motivele care te-au dus în acel punct. Cartea te învață doar să fii, acum și aici, vindecându-ți pe parcurs rănile sufletești, pansând cicatricile și mergând mai departe, pentru un alt început. Este un roman despre iubirea de sine, despre iubirea de cei din jur, care te face să te întorci spre tine, astfel încât să vezi totul cu alți ochi și să fii capabil să depășești orice, pentru că mereu există putere în noi, mereu este ceva acolo gata să ne primească, trebuie doar să observăm, să ne dăm seama de acest fapt.
     Romanul este împărțit în două părți distincte, unite prin prezența vocii narative, care este și eroina principală: Joy Faith Candelarro, un nume parcă predestinat, în ciuda a ceea ce am putea crede citind partea de a început a poveștii. Fiecare dintre acestea urmărește soarta lui Joy, care trebuie să treacă peste vicisitudinile vieții și nu știe exact cum să o facă, însă se aventurează în necunoscut dintr-un impuls de moment. Este acel fir al Ariadnei care parcă o trage spre acel loc. Prima parte este aventura ei, a persoanei care dorește să uite totul, să se piardă parcă până și pe sine, pentru ca partea a doua să aducă în prim-plan regăsirea de sine și magia pe care nu o anticipai nicidecum la început. Din acest motiv, plus acțiunea plasată în preajma Crăciunului, poate romanul ar fi fost mai potrivit în decembrie, însă nu regret că l-am citit nici acum, mi-a oferit o stare de bine și multă speranță. 
   

     Crăciunul ar trebui să fie cea mai frumoasă perioadă a anului pentru oricine, ar trebui să aducă uniune cu familia, bucurie, armonie, înțelegere și frumusețe. Ar trebui să fie cea mai bună perioadă din an pentru oricine. Ei bine, acest lucru nu este valabil și pentru Joy Candelarro, bibliotecară în micuțul și liniștitul orășel Baskerville. Ea nu se mai poate bucura de momente liniștite, nu în acest an, primul de după divorțul de soțul ei, Thom. Durerea este cu atât mai mare cu cât acesta a trădat iubirea lor și nu oricum, ci având o relație cu sora lui Joy, Stacey. Astfel, acesta nu i-a răpit doar încrederea că au o viață frumoasă împreună, ci i-a luat și umărul pe care ar fi putut să plângă, sprijinul său, sora cu care mereu avusese o relație extrem de apropiată. Poate nu e de mirare astfel că, în apropierea sărbătorilor de iarnă, când serviciul nu o mai ține ocupată pentru că este vacanță, iar sora ei îi dă vestea și mai șocantă a faptului că este însărcinată cu Thom și că va urma o nuntă, Joy alege să fugă, să plece departe de toți și de toate și să își dorească să evadeze din cotidianul mult prea dur și dureros.
     Joy alege să plece spre o destinație necunoscută, dar care promite multe: Hope (speranță), un orășel dintr-un alt stat american. Nu face aceasta oricum, ci alături de un grup de vânători, printre care ea este singura femeie. Este tot un gest de a ieși din cotidian și, poate, un semn al spiritului ei aventurier, pe care îl avea în tinerețe și pe care îl pierduse în momentul căsătoriei, când toate visurile ei par înăbușite. Însă, nici călătoria nu merge așa cum își dorește, pentru că o defecțiune a avionului face ca acesta să se prăbușească undeva în mijlocul lui nicăieri. Tot ce își mai amintește din acest moment este mama sa, moartă, pe care a visat-o și care îi cerea să se trezească și avionul explodând. Ea se află mai departe de restul celor prezenți în avion și, deși aude sunetul mașinilor de pompieri și de poliție, precum și pe cel al salvărilor, decide că nu prea își dorește să fie salvată, că nu e sigură că vrea să fie găsită.
     Prăbușirea avionului i-a oferit lui Joy tot ceea ce și-a dorit: modalitatea perfectă de a o face pe sora ei să sufere, pentru că are de gând să dispară o perioadă, și evadarea perfectă pentru ea, cea care are de gând să se afunde în necunoscut, să uite de tot și de toate, să fie doar ea cu ea însăși pentru o perioadă. Cu toate acestea în gând, pleacă la drum, ajungând la o cabană pescărească aflată pe malul unui lac. Decide să intre, chiar și neinvitată, iar înăuntru găsește un băiețel, ce îi spune că o va caza la pensiunea lor, așa cum făcea mama lui, care acum nu mai trăiește. Pentru că are nevoie, Joy alege să se lase împresurată de straniul întâmplării și rămâne la cabană. Află că pe tată îl cheamă Daniel, pe băiețel Bobby, iar traiul alături de ei o face să se apropie tot mai mult sufletește de ei. Nimeni nu o întreabă nimic despre trecut, fapt care nu poate decât să o bucure. 
 Cabana este situată într-un loc idilic, aproape suprapământean, Bobby pare a fi copilul pe care nu l-a avut niciodată, iar sufletul lui, fragil în urma pierderii mamei sale, se cere alinat, Daniel pare a fi bărbatul minunat, tăcut ca și ea, care a traversat multe necazuri, divorțat la rându-i și cu un copil pe care abia îl cunoaște. Totul este perfect, iar Joy ajunge să se îndrăgostească de acest loc, unde începe să trăiască timp de o săptămână o realitate cât se poate de casnică, cu brad împodobit, cadouri din suflet și oameni dragi alături. 
      Însă, totul este prea bun pentru a fi adevărat. La un moment dat, Joy se trezește într-un spital din orășelul ei, unde Stacey îi este alături, iar mulți doctori se străduiesc să o păstreze în viață. Sora ei îi spune că nu a ajuns în niciun orășel, că a fost în comă imediat după accident, că un picior îl are rănit. Cu toate acestea, sufletul pare a îi spune cu totul altceva. 

Oare cât din ceea ce a trăit a fost vis și cât realitate? Oare de ce totul pare atât de tangibil, și locul, și oamenii? Oare de ce doare atât de tare totul? Oare cât te poți atașă de ceva cu totul necunoscut și despre care nu știi dacă există sau este aievea?


     „Dincolo de tăcere” este o carte construită pe forța sentimentelor și pe emoții în stare pură. Trebuie citită cu sufletul deschis și cu credința că destinul te va duce unde este mai bine, că miraculosul și extraordinarul chiar se petrec, sub nasul nostru, trebuie doar să ne permitem să observăm micile semne care ni se trimit de undeva de sus, sub orice formă ar veni acestea. Modul în care Kristin Hannah își construiește povestea este cuceritor, iar finalul te ia în totalitate prin surprindere, prin forța de care dă dovadă. Îți conferă o mare doză de optimism, te face să vrei să îți deschizi aripile și să zbori în întâmpinarea visurilor tale, căci ce suntem noi fără de ele? Este o carte care te ajută și pe tine, ca cititor, să te analizezi și să te redescoperi, punându-ți viața în ordine, asemeni personajului său principal.

     Voi credeți în miracole și în posibilitatea ca imposibilul să devină realitate? Dacă nu, ar fi cazul să vă reanalizați opțiunile citind acest roman încântător.

     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: „Dincolo de tăcere”
     Autor: Kristin Hannah
     Titlu original: Comfort and Joy
     Traducător: Dinu Ileana
     Editura: Lider
     Anul apariției: 2008
     Număr de pagini: 321

Cartea poate fi găsită pe Târgul Cărții.   


      


8 comentarii:

  1. Pare foarte interesanta cartea, iar recenzia ta este minunata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc! Este o carte despre minuni și vindecare prin iubire.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anca Rucareanu13 mai 2018, 20:50

    Eram sigura ca o sa iti placa! Eu am plâns muuuuult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu, este o carte extrem de încărcată de emoții. Mai am 3 cărți de-ale autoarei acasă și abia aștept să le descopăr poveștile.

      Ștergere
  4. Da, miracolele exista! ma bucur sa vad cat ti-a placut cartea, eu nu am citit-o, insa am citit de autoare "A doua sansa", o alta poveste minunata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte tare mi-a plăcut! Am și A doua șansă acasă, curând sper să ajung la ea.

      Ștergere
  5. Superbă recenzie! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter