luni, aprilie 9

NICK HORNBY: CUM SĂ FII BUN - RECENZIE



Bunătatea vieţii nu are limite. Creşte mai abundent cu fiecare nouă încercare. Cu cât experimentezi şi apreciezi mai mult bunătatea, cu atât este mai mult de trăit.

     Zilele acestea am citit un roman despre calitatea de a fi bun, de a te pune în pielea celor din jur și de a încerca să schimbi ceva în jurul tău, în speranța că fiecare dintre cei pe care îi cunoaștem vor proceda în același mod și că acest fapt va determina ca gesturile mici, dar semnificative, să se răspândească mai mult și mai mult, făcând ca bunătatea, toleranța și iertarea să se întindă peste tot în lumea largă, astfel încât un gest mic să devină mare mai apoi, prin amploarea sa. Recunosc, dacă nu ar fi fost carte călătoare la mine pe grup, nu aș fi citit prea curând „Cum să fii bun” de Nick Hornby. Nu știam nimic despre acest roman, deși aveam habar de existența lui și așa am vrut să rămână până în momentul în care am început să îl citesc. Nu este o lectură greoaie, ceea ce m-a bucurat pentru că a venit în sfârșit primăvara și am putut să scot cartea la soare și să mă bucur de o lectură savuroasă, în care comedia de moravuri s-a împletit cu adevărurile vieții și cu povestea unei familii aparținând clasei de mijloc a societății, o istorie ce poate fi a oricui a ajuns la o anumită monotonie în căsătorie și simte că s-a pierdut undeva, pe drum, asemeni tuturor visurilor avute odinioară. Este o carte a cărei acțiune se derulează pe un singur plan narativ, oferindu-ni-se doar punctul de vedere al lui Katie Carr, medic, soție și mamă, după cum singură se numește, o femeie trecută de patruzeci de ani, cu doi copii și un soț aflat în plină criză a vârstei de mijloc, care simte că nu mai poate să facă față la realitatea pe care o trăiește. „Cum să fii bun” este un fel de jurnal al acesteia, căci sentimentele personajului principal sunt redate cu maximum de acuratețe și cu o fidelitate extraordinară, și, în același timp, este o adevărată meditație asupra vieții și a calității de a încerca să fii mereu  mai bun și într-o continuă competiție cu tine însuți, în încercarea de a transforma locul în care trăiești într-o oază de liniște și de iubire față de aproape. Autorul încearcă să reitereze valorile fundamentale, cunoscute în orice religie a lumii, și să le facă vizibile într-o societate profund tehnologizată și modernizată, așa cum este Londra zilelor noastre, deși, pe alocuri, personajele sale frizează absurdul și duc toate gesturile lor la extrem.



Bunătatea: o calitate înnăscută sau dobândită de-a lungul vieții?




     „Cum să fii bun” aduce în prim-plan povestea unei familii din clasa de mijloc a societății, care trece prin criza specifică vârstei și care se confruntă cu anumite probleme existențiale specifice oricărei familii asemănătoare lor. Katie Carr este medic generalist și singura din familia ei care are un serviciu stabil, fapt care o masculinizează oarecum și o face să se transforme în capul familiei, rolurile fiind astfel oarecum inversate în familia lor. Soțul ei, David, este omul mereu supărat pe oricine și orice, cel care ironizează orice situație și alături de care viața nu este tocmai plăcută. Are un editorial la un ziar local, dar nu muncește foarte mult, fapt care îi permite să aibă grijă de cei doi copii ai familiei: Molly și Tom.
     Modul de viață pe care îl duce în prezent nu o mulțumește foarte tare pe Katie: are grijă de pacienții săi, dar nu i se pare că face prea multe pentru ei, că nu este acel om care salvează vieți care își imaginase că va fi în momentul în care a ales această cale; este într-o permanentă ceartă și competiție la dragostea copiilor cu soțul ei, fapt care o conduce la a avea o aventură cu Stephen; nu își iubește întotdeauna cei doi copii, pe care îi analizează până la cel mai mic detaliu, fapt pentru care nici nu are cea mai bună relație cu aceștia. Este o femeie obișnuită, cu douăzeci și ceva de ani de căsătorie, cu focul iubirii dintâi stins, cu doi copii și o slujbă ce nu mai reușește să o mulțumească. Încearcă să își găsească o cale în viață și simte că David o ține în loc, fapt pentru care îi propune să divorțeze, spunându-i acest fapt simplu și firesc la telefon. Însă, nu are curajul de a merge până la capăt cu acest gest și pendulează între confortul oferit de obișnuință și dorința de a fi mai mult ea cu ea, de a se cunoaște mai bine și de a face tot ceea ce îi trece prin cap, fără a cunoaște niciun fel de opreliște.
     Lucrurile se complică în momentul în care ceea ce își dorea cel mai tare se întâmplă: David se schimbă în mod total, devenind un om mai calm și mai bun. Însă, nu este acel om bun pe care și-l închipuise ea, ci devine un om bun exagerat, care își dorește să îi ajute pe toți cei din jurul său, cunoscuți și necunoscuți deopotrivă. El îl cunoaște pe GoodNews, un bărbat cu presupuse puteri supranaturale, capabil să vindece tristețea oamenilor, care se mută cu ei în aceeași casă. Din acest moment, începe un fel de disecție a societății londoneze și, prin corelare, a întregii omeniri. David își obligă copiii să își ofere computerul și jucăriile, considerând că au mult mai mult față de alți copii din lume; îi impune propriei familii și chiar vecinilor să ia în propriile case copii ai străzii; încearcă să ofere din mâncarea lor celor săraci, ba chiar își dorește să scrie un adevărat manual de bună purtare. David ar dori, astfel, să formeze o lume ideală care, speră el, să fie imitată de toți cei din jur, astfel încât să stopeze tot răul existent pe întreg mapamondul.
     Toate aceste schimbări de comportament ale soțului ei atacă și mai tare nervii întinși la maxim ai lui Katie, care, inițial, încearcă să fugă de tot și de toate. Însă, într-un final, toate aceste comportamente ale soțului ei o conduc la o analiză a propriilor acțiuni, la cât este bunătate în gesturile ei și cât este egoism. 
     Toate întrebările pe care această și le adresează ne conduc și pe noi, ca cititori, la o adevărată autoanaliză: suntem noi cu adevărat buni? Putem să îi privim pe toți cei din jur cu aceiași ochi, cu toleranță și cu iertare? Putem să îi acceptăm pe cei din jur așa cum sunt ei, cu bune, dar mai ales cu rele? Putem să oferim din puținul nostru și celor mai puțin norocoși decât noi? Oare chiar ne-am dori o lume ideală sau aceasta ar fi mult prea monotonă și ar conduce la un haos căruia nu am ști să îi facem față?
     „Cum să fii bun” este o carte bunicică, ce te determină să te vezi așa cum ești cu adevărat, care îți deschide ochii mult mai mult față de oamenii din jur și de societatea în care trăim. Subiectul ales este unul banal, dar stilul alert, uneori plin de umor și alteori de fină ironie și sarcasm îl transformă într-o lectură plăcută, numai bună pentru o zi călduță de primăvară.

     Voi l-ați citit? Cum vi s-a părut, ce impresie v-a lăsat?

     DATE DESPRE CARTE:
     ________________

    Titlu: Cum să fii bun
    Autor: Nick Hornby
    Titlu original: How to Be Good
    Traducător: Radu Paraschivescu
    Editura: Humanitas
    Anul apariției: 2005
    Nr. de pagini: 298




10 comentarii:

  1. Pare o carte interesanta, dar nu stiu daca mi-ar fi chiar pe plac. Totusi, recenzia ta e incitanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a luat puțin să intru în atmosfera cărții, este în afara zonei mele de confort. Apoi, mi-a plăcut ideea pe care o aduce în prim-plan, aceea de a fi mai buni și mai toleranți cu cei din jur. Totuși, nu cred că aș duce-o la extrem așa cum face David, pentru că, deși ne doare, nu putem să îi ajutăm chiar pe toți (David dă jucăriile propriilor copii, computerul lor, îi obligă să se împrietenească cu anumiți copii care au anumite deficiențe mentale. Atâta presiune parcă nu aș pune pe un copil, Molly are 8 ani. Adică, dacă vrei niște lucruri, fă-le cu ale tale). Dar așa, câte un gest micuț din când în când cred că ar aduce puțină bunătate în jur.

      Ștergere
  2. Pare interesantă. Felicitări pentru recenzia frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 A fost chiar drăguțică, m-au amuzat replicile personajului principal :D

      Ștergere
  3. Titlul suna bine. Recenzia ta îmi place. Cred ca ar fi pe placul meu cartea asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Este o carte care descrețește frunțile...

      Ștergere
  4. Poate ar trebui sa luam aminte la titlu măcar. :) îmi place mult receniza ta, nu am citit cartea, dar tu ai transmis multe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Și interiorul ne arată cum să fim super buni :D

      Ștergere
  5. Uite ca ma atrage foarte mult prezentarea ta. As citi cartea, sa vad cum gasesc (si daca gasesc) personajele o stare de echilibru referitor la subiect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Cred că mai degrabă prin anticariate, pe PrintreCarti o văzusem.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter