miercuri, aprilie 25

MARY ANN SHAFFER ȘI ANNIE BARROWS: SCRISORI DIN INSULA GUERSNEY - RECENZIE



    „Știi că tocmai ai terminat de citit o carte bună dacă, după ce ai întors ultima pagină, te simți ca și cum ai fi pierdut un bun prieten.”
     Paul Sweeney

     Am terminat de citit „Scrisori din insula Guersney” de Mary Ann Shaffer și Annie Barrows acum câteva zile și pot să vă spun că este o carte absolut minunată, cu un farmec aparte, care te introduce într-o lume aflată în plină reconstrucție după cel de Al Doilea Război Mondial, și într-o atmosferă aparte, ce te face să fii cu totul cuprins de magia poveștilor din fața ta și să uiți de orice altceva. Devii una cu poveștile în sine, devii pe rând unul dintre personajele sale sau te plimbi pe malul mării, pe insula Guersney. Este clar unul dintre acele romane ale căror acțiune nu se termină în momentul în care ai ajuns la ultima pagină, ci se derulează în permanență, rămânându-ți în suflet și în gând pentru totdeauna. 
     Văzusem niște fragmente din acest roman înainte de apariția lui și am presimțit vraja ei. M-a atras către ea ca un magnet încă de la început fapt pentru care, atunci când am găsit-o la un preț foarte bun pe Libris, nu am mai stat pe gânduri și a mea a fost. Nu am lăsat-o să aștepte foarte mult, a ajuns direct pe noptiera mea și am și citit-o pe nerăsuflate, m-a însoțit peste tot, căci odată începută, nu mai poți să o lași deoparte. Vrei să te bucuri de momente mirifice alături de niște personaje extrem de vii și de marcante, care devin adevărați eroi chiar dacă nu au participat în mod direct în luptele purtate în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Sunt acei eroi din umbră, care fac diferența dintre învingători și învinși.
     Romanul are o structură atipică pentru o operă de ficțiune: este alcătuit în totalitate din epistole trimise între diferite personaje, având ca liant în prima parte pe scriitoarea Juliet Ashton, iar în cea de a doua pe Elizabeth MacKenna, cea cu care autoarea ajunge oarecum să se identifice și, mai apoi, să se contopească. Are un subiect pe care îl iubesc: realitatea existentă în timpul celui de al Doilea Război Mondial, cu tot ceea ce a însemnat aceasta pentru oamenii care au trăit-o, cu toate durerile și suferințele fără margini, care te fac să îți dorești să urli de durere chiar și acum, la atâta timp, care ți se întipăresc în suflet și te fac să îți dorești ca o astfel de istorie să nu se mai repete vreodată. Autoarele fac însă mai mult: arată și ce anume s-a petrecut după încheierea acestuia, după ce pacea s-a instaurat, când lumea distrusă de un război nedreptă începe să fie reconstruită, încet, dar cu pași siguri, pentru că omul simte nevoia să refacă toate acele lucruri cu care era obișnuit, să își aducă, atât cât mai este posibil, confortul înapoi în viața sa.
     Cu toate că subiectul prezentat este unul extrem de sensibil, nu vă așteptați la o carte tristă, pentru că nu este cazul. Nu este unul dintre acele romane care sensibilizează, smulgând lacrimi amare (bine, e posibil ca unele să apară la unele pasaje, dar cam atât), căci maniera în care este scris, cu o acțiune alertă, cu perspective multiple, cu mult umor și chiar sarcasm adeseori, cu personaje rupte parcă din literatura populară, ce devin cititori pasionați datorită purei întâmplări, nu va permite acest lucru. Autoarea a considerat că un lucru grav poate fi mai ușor prezentat prin prisma comicului de situație ce predomină. (Spun autoarea, pentru că romanul de față este scris de Mary Ann Shaffer, iar Annie Barrows este nepoata autoarei și cea care a corectat ulterior cartea, cu anumite adnotări.)
      Este un roman delicios, extrem de incisiv presărat, pe alocuri, cu fine analize psihologice sau observații cu privire la lumea înconjurătoare. Dincolo de război, autoarea aduce în discuție și puterea dragostei, care se găsește după îndelungi căutări și într-un spațiu și timp de la care chiar nu mai așteptai nimic, precum și cea a prieteniei reale, adevărate, palpabile, capabilă să treacă peste orice neajuns și să provoace o adevărată încântare și să ofere siguranță în timpuri tulburi și nesigure, când totul pare să se prăbușească, mai puțin alianța creată din oameni frumoși, cu pasiuni comune, capabili să mute chiar și munții din loc de dragul celui aflat lângă, pe cărarea vieții.




     Lectura este o terapie pentru trup și suflet, o călăuză în momentele grele, un far călăuzitor indiferent de situație

     „Scrisori din insula Guersney” mi-a adus aminte foarte tare de grupurile de lectură pe care le avem astăzi în mediul online, numai că, în cazul personajelor cărților, totul este mult mai poetic, în sensul că ele se ajută de cuvântul scris de mână pentru a se apropia unii de alții, fapt care îmi pare că păstrează mult mai mult din personalitatea celui care o scrie, din verva și autenticitatea acestuia. În plus, cartea aduce la un loc personaje diverse, unite de pasiunea pentru citit, devenind egali, prieteni și protectorii unii pentru ceilalți, indiferent de statutul social și de meseria pe care o aveau. Acesta cred că este singurul aspect pozitiv al unui război nedrept, al Ocupației Germane, căci altfel toate personajele de pe insula Guersney aproape sigur nu ar fi descoperit cât de mult le place să citească și nu și-ar fi vindecat rănile prin sfaturile primite din cărți. Oricum, cartea este un adevărat deliciu pentru cititorul din noi prin prisma lecturilor amintite, cărți ale unor autori diverși, precum Shakespeare, Charles Lamb, Keat, Marcus Antoniu, Jane Austen sau Emily Bronte.


     *****************

     Romanul este împărțit în două părți distincte, cu o acțiune amplasată în două locuri minunate, unul pe care l-am vizitat și care mi-a rămas în suflet și unul pe care îmi doresc la nebunie să îl descopăr în urma citirii acestui roman: prima parte este plasată la Londra și în câteva orășele limitrofe, iar cea de a doua parte este în totalitate pe insula Guersney. Acțiunea este plasată în anul 1946, imediat după război, iar scrisorile surprind viața lui Juliet Ashton, scriitoare de profesie, și a celor care îi devin o adevărată familie din ianuarie și până în septembrie. În ciuda faptului că sunt doar scrisorile cele care ne vorbesc, personajele sunt extrem de bine conturate, iar poveștile se leagă între ele, deși inițial păreau dispersate. 
     Astfel, ne aflăm în anul imediat de după încetarea celui de Al Doilea Război Mondial, în Anglia, țară care încearcă să își revină de pe urma acestuia, iar locuitorii încearcă să se întoarcă încet, încet la o normalitate, lăsând în urmă case bombardate, destine frânte prea curând și sentimentul de teamă permanență. Încă nu se găsesc de toate, iar detaliile cu privire la aceste aspecte ne sunt oferite sporadic și prin utilizarea umorului, însă încă nu există mâncare destulă și de calitate, haine și pantofi noi, oameni dragi încă sunt dispăruți.
      Juliet Ashton este scriitoare și a devenit celebră prin intermediul relatărilor ei din timpul războiului, când scria în ziare sub pseudonimul de Izzy. Acum, a strâns toate articolele într-o carte ce are succes la oameni și are curajul de a își asocia chipul cu cartea. Se află în același timp în căutarea unui nou subiect, ceva care să atragă și care să aibă acel impact năucitor asupra cititorilor ei, iar ocazia perfectă i se oferă pur întâmplător, când primește o scrisoare de la un anumit Dawsey Adams, care trăiește pe insula Guersney, un om fără prea multe studii, dar care intrase în posesia exemplarului ei din Charles Lamb. El îi povestește despre faptul că, aflați sub Ocupație Germană, după o cină copioasă luată în secret între vecini, au plecat mai târziu de la gazda lor, fix după ora de stingere. Pentru a scăpa de pedeapsa cotropitorilor, care trimiteau oamenii în lagăr pentru mult mai puțin, tânăra Elizabeth MacKenna a trebuit să inventeze o poveste, iar ceea ce i-a venit în minte a fost faptul că s-au întâlnit pentru un club de lectură, iar impresiile i-au făcut să uite de timp. După acest incident, temându-se că vor fi urmăriți, au fost nevoiți să înființeze de-adevăratelea clubul, pe care l-au numit Clubul de Literatură și Plăcinte din Coji de Cartofi. Numele este la fel de bizar și de inedit în același timp, asemeni membrilor săi, oameni simpli, fermieri, vraci, crescători de porc, pescari sau casnice. Aceste elemente îi stârnesc interesul lui Juliet, care, folosindu-și firea de scriitor, cere detalii. 
    Acesta este momentul declanșator al unui schimb de scrisori detaliate între autoare și locuitorii insulei, care va conduce la o strânsă prietenie, căci cuvântul scris are puterea de a îi uni pe toți, de a îi face părtași la dramele celorlalți, de a îi determina să le pese mai mult unii de ceilalți, să își dorească să fie la un loc și să afle vești unii despre ceilalți. Tocmai acesta este motivul pentru care Juliet lasă totul și ajunge pe insula Guersney, unde află mai multe despre oamenii dragi, la fel și despre Elizabeth, salvatoarea și izbăvitoarea lor, absentă acum, fiind deportată în lagăr din cauză că ajutase un prizonier. Singura rămasă în urma acesteia este Kit, fetița de numai patru ani pe care Juliet ajunge să o iubească asemeni propriului copil.
      Acesta este nucleul în jurul căruia se petrece întreaga acțiune, după care fiecare poveste în parte se ramifică, fiecare personaj în parte având propria poveste și amintire legată de perioada grea pe care o traversaseră. Singura care le-a rămas mereu alături a fost lectura, iar prin ea s-au avut și unul pe altul.


     Personaje puternice, povești de dragoste și de prietenie adevărată
      
     Autoarea a creat personaje extraordinar de puternice, capabile de extraordinar, și mai ales cele feminine sunt prototipul femeii care poate orice, indiferent de societatea în care trăiește, care își urmează cursul inimii în ciuda gurii lumii și a greutăților pe care le-ar putea întâmpina în societate. 
     Juliet este curtată de Mark Reynolds, un editor american extrem de influent și de bogat, însă care își dorește alături o femeie docilă, cu care să se etaleze în public. Ea are de ales între aparență și esență, între el și cel care încet, încet îi cucerește inima, Dawsey cel tăcut, cel despre care nu știi exact ce gândește, care nu este la fel de deschis precum o carte deschisă.
      Elizabeth se îndrăgostește de Christian, un german, cel care ar fi trebuit să fie un anti-erou, dușmanul, cel de care să te temi. Însă, soarta demonstrează că unii sunt soldați doar pentru că sunt nevoiți, dar poate în interior sunt la fel de goi și de triști ca și cei cuceriți. Mi-a plăcut acest personaj, care nu uită să fie om și îi ajuta pe cei din jur, negândindu-se la faptul că aparțin unor tabere diferite.
       Remy este un personaj aparte, una dintre fetele care au fost în lagăr alături de Elizabeth, extrem de fragilă din cauza dramei prin care trecuse, din cauză că prea mult fusese supusă torturii fizice și psihice, însă mult mai puternică decât ar fi crezut cineva atunci când vine vorba de luat viața de la zero.
     Chiar și micuța Kit îți devine foarte dragă, pentru că este un copil vioi și cu o personalitate foarte puternică.
      Oricum, autoarea aduce în fața noastră o serie întreagă de personaje, diverse, dar minunate, capabile de orice când vine vorba să își ajute prietenii: o să îi descoperiți pe Eben, pe Isola, Amelia, pe micuțul Eli, chiar și baba satului, cea care mereu bombăne, mereu e nemulțumită de cum se petrec lucrurile sub ochii ei.


     Războiul lasă urme adânci în suflete

     În ciuda faptului că nu este o ficțiune istorică tipică și a umorului care apare în fiecare scrisoare, autoarea prezintă aspecte tragice ale războiului ce tocmai se încheiase, care a lăsat urme adânci în interiorul celor care au fost nevoiți să îl trăiască. Insula Guersney este o mică fâșie de pământ de pe Canalul Mânecii, oamenii simpli sperau că vor fi feriți de adevăratul război. Resimțeau lipsa hranei, mai aveau bombardamente uneori, însă, la un moment dat, naziștii și-au creat centrul acolo, privându-i pe oameni de cele mai elementare drepturi. Animalele și propriile case nu le mai aparțineau, nu își puteau lucra pământul așa cum trebuie din cauza orei de stingere, nu aveau ce să planteze, nu aveau hrană sau lemne de foc. Cu toate acestea, nu și-au pierdut mândria și îi sfidau în diferite moduri pe cei care îi ocupaseră în mod abuziv.
      În roman, se desprind anumite imagini revoltătoare, unele capabile să te facă să te întrebi cât de jos se pot coborî unii pentru a își vedea interesele realizate. Este imaginea sfâșietoare în care părinții și rudele apropiate rămân undeva la poarta școlii de pe insulă, în timp ce copiii lor mici, de doar câțiva anișori, urmează să fie duși de pe insulă pe continent, în speranța că vor fi mai în siguranță acolo. Nu știe nimeni dacă se vor mai revedea, unde vor sta, sunt imagini care nu au cum să nu îți taie respirația. La fel, este imaginea unui copil polonez, prizonier pe insulă, obligat să muncească pentru germani, care este numai piele și os, plin de păduchi, o adevărată estetică a urâtului și una dintre cele mai degradante forme pe care le poate îmbrăca războiul. 

     „Scrisori din insula Guersney” este o lectură care te sensibilizează, te binedispune și te face să vrei mai mult, să nu se mai termine. Vi-o recomand cu tot sufletul.


     DATE DESPRE CARTE:
     ________________

    Titlu: Scrisori din insula Guersney
    Autor: Mary Ann Shaffer și Annie Barrows
    Editura: Nemira
    Colecția: Damen Tango
   Titlu original: The Guersney Literary and Potato Peel Pie Society (cred că îmi place mai mult cel original, e mai apropiat de spiritul insulei și de ceea ce au trăit oamenii)
     Traducător: Ruxandra Toma
    Anul apariției: 2018
    Număr de pagini: 303

10 comentarii:

  1. Minunată pare! Abia aștept să ai descopăr și eu. Mi-ai dat curaj, Mi-era puțin teama de ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru recomandare, Oana. Recunosc ca nu mă prea atrage momentan cartea asta...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc pentru recomandare! E pe lista de dorințe 💕

    RăspundețiȘtergere
  4. Superba recenzie! :) Te ademeneste sa citesti si tu cartea cat mai curand. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! Mi-a plăcut extrem de tare, parcă am văzut anumite grupuri de cărți adaptate anilor de imediat după război.

      Ștergere
  5. Îmi place recenzia, chiar si coperta este faina. Dar, momentan nu intra in planurile mele de citit. Mulțumesc pentru recomandare, Oana! 😘

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter