duminică, aprilie 1

CÂTE CĂRȚI CITESC ÎNTR-O LUNĂ? - RUTINA MEA DE CITIT



    În ultimul timp, la fiecare final de lună, când putem observa listele de lecturi ale celorlalți cititori, observ că, pe platformele de socializare, apare mult mai des o anumită întrebare: 
Câte cărți citești pe lună și 
cum anume faci să citești atât? 

     Nu mai mă deranjează această chestiune la fel de mult cum o făcea în trecut, pentru că am înțeles că nu este despre mine, ci despre omul care își pune o asemenea problemă. Cred că, mai degrabă, acesta are o problemă cu el însuși și cu cât citește el, un fel de pariu pe care persoana îl face cu ea însăși și i se pare ciudat că alții reușesc mai mult. Este același lucru cu book shaming-ul, când oamenii ajung să te judece pentru ceea ce citești în loc să se bucure că o faci într-o lume tot mai profund tehnologizată. 
        Oamenii în general au tendința de a se uita mai mult în curtea vecinului, de a analiza ce anume face celălalt și apoi să judece acțiunile acestuia, fără a își pune vreodată problema că, poate, tocmai aici pierde, pentru că recurge la acest proces, nu se raportează suficient la propriul sine și de aceea celălalt poate și el nu. Mi se pare normal să ne raportăm la cel de lângă noi pentru a deveni la rândul nostru mai buni, pentru a împrumuta ideile bune și a le aplica la rândul nostru, dar mi se pare o adevărată pierdere de energie să privim la ceilalți pentru a le analiza mișcările și pentru a îi judeca. Nu suntem la fel, fiecare avem propriile povești în spate și propriul ritm de a face lucrurile. Unii citesc o carte pe lună, alții zece și alții douăzeci. Ține foarte mult de determinare, de modul de organizare, de prioritizarea lucrurilor, de a pune lucrurile într-un anumit echilibru. Nu înseamnă că acela care citește mai mult ca mine nu are o viață proprie, că nu scoate deloc nasul din carte, ci doar că acesta a găsit o anumită balanță între lucruri și știe mai bine decât mine să își organizeze timpul. 
      În ceea ce mă privește, sunt un cititor cu vechime aș putea spune. Prima carte, un Abecedar, mi-a fost pus în mână undeva în jurul vârstei de șase ani. De acela îmi amintesc eu și am avut ambiția de a învăța să citesc de una singură acasă, întrebând mereu ce literă e aceasta, de ce se leagă așa cuvintele... Am fost mai curioasă din fire și încă sunt. În momentul în care am intrat la școală deja citeam cursiv. Nu eram singura din clasă, mai aveam o colegă, o altă fetiță care fusese la fel de curioasă ca și mine. Apoi, până am ajuns clasa a doua și am putut împrumuta cărți de la bibliotecă, primeam cărticele de la părinții mei și de la cunoscuți. Mi s-a părut cu adevărat fascinant să pot citi, să pot să evadez în alte lumi. Mintea mea a fost ca un vas ce trebuia umplut și cu cât era umplut mai mult cu atât avea mai mult nevoie.
      În momentul în care am ajuns la biblioteca școlii prima dată, a fost de parcă aș fi pășit în rai. Am terminat foarte repede cărțile destinate vârstei mele și ceream mereu mult mai mult. Îmi amintesc că, undeva pe la clasa a V-a, a VI-a citeam undeva la patru, cinci cărți pe săptămână :) Am terminat „Mizerabilii” în trei zile, tocmai pentru ca mi-a plăcut și chiar mă prindea noaptea târziu citind. Ai mei nu m-au oprit niciodată, m-au lăsat să fac așa cum consider, câtă vreme nu îmi afecta rezultatele școlare. Este amuzant faptul că și atunci, ca și acum, am fost întrebată de către doamna bibliotecară de atunci dacă eu chiar am citit cărțile sau le împrumut doar de dragul de a le împrumuta, de a avea cât mai multe cărți pe fișă. Doamna bibliotecară mă întreba adeseori despre cărțile citite, îmi cerea tot felul de detalii. Atunci îmi plăcea, aveam cu cine vorbi despre cărțile citite, abia mai apoi am înțeles că era un fel de verificare a mea și chiar ne-am amuzat amândouă în momentul în care am mai crescut. 
     Mi se pare totuși ciudat ca și astăzi să îmi fie pusă la îndoială cuvântul, adică am citit atât cât am citit, luna aceasta cinci cărți, luna viitoare zece și cealaltă cincisprezece. Eu nu sunt în competiție cu nimeni, poate doar cu mine însămi, dar nu când vine vorba de citit. Cititul este modul meu de viață și pasiunea mea eternă. V-am spus povestea de mai sus pentru a vedea că am ceva ani de când citesc, am un anumit antrenament, pot citi și pe diagonală dacă este cazul :) Nu am de ce să mă laud cu ceea ce am citit, listele mele de lectură sunt un fel al meu de a îmi contoriza acțiunile și le încarc pe blog în speranța că vor reprezenta la un moment dat o sursă de inspirație pentru alți cititori. Blogul este căsuța mea, unde intenționez să fiu sinceră și cred că se simte acest lucru. Pentru ce aș spune că am citit un anumit număr de cărți doar pentru a fi lăudată sau cum?! Din contră, cred că sunt mai huliți cei care citesc mai mult și nu înțeleg de ce, poate doar invidia vorbește. Uneori, parcă îmi vine să recurg iar la caietele mele de lectură și să îmi țin evidențele doar acolo, pentru mine, astfel încât să fiu mult mai puțin judecată; să fiu iar doar eu cu mine. Pentru liniștea mea sufletească, uneori chiar cred că ar fi mai bine, pe bune :)
      Revenind la rutina mea de citit și la viața mea socială, eu lucrez de acasă, îmi pot organiza singură timpul, deși cred că o făceam mai mult în trecut, când lucram în școală, pentru că eram mult mai atentă la modul în care îmi petreceam timpul și, neavând aproape deloc, obișnuiam să procratinez mai puțin decât în prezent. Nu am o problemă în a citi în orice condiție, pot citi și mergând pe stradă, dar, deși mă tentează uneori când am o carte bună în geantă, prefer să nu, să mă bucur de drum și de atmosfera din jur. Nu trăiesc doar cu nasul în cărți, deși unii așa mă văd, fapt care mă și bucură, mă și amuză în același timp. Citesc dimineața devreme, până se trezește lumea din casă, și seara târziu, după ce mi-am terminat treburile, deși seara mai puțin decât dimineața și aceasta pentru că stau toată ziua cu nasul în calculator lucrând ca traducător și revizor, iar seara prefer să mai odihnesc puțin ochii. Citesc între 50 și 100 de pagini pe oră, în funcție de stare și de carte. Nu am nevoie de pauză între cărți, mai fac eu pauze de la citit doar pentru că așa simt uneori, când sunt prea obosită. Citesc și două, trei cărți în paralel, uneori genuri diferite, alteori același gen. Am mereu o carte cu mine, pentru că pierdem mult timp pe la cozi. (V-am mai spus aici cum fac să citesc mai mult, nu mai insist pe acest subiect.) Nu mă încurc în cărți, am atenție distributivă, am făcut Litere și acolo citeam destul de mult pe săptămână pentru a trece examenele cu note mari, să păstrez bursa :) Plus, am lucrat ca profesor, cum puteam să citesc lucrările elevilor mei imediat și să îmi dau seama de lucruri, așa o fac și cu cărțile citite, mi-a intrat în sânge cum s-ar spune. Citesc numai din plăcere și numai cărțile care îmi fac o reală bucurie, nu am de ce să pierd timpul cu altceva.
      Mi-am câștigat dreptul de a îmi organiza timpul, de a îl petrece așa cum îmi doresc, de a citi până la epuizare, de a mă juca cu cei patru cățeluși și trei pisici, de a asculta muzică la maxim, de a mă plimba, de a sta doar eu cu mine. Nu mai am obiceiul de a sta toată ziua pe diverse grupuri pentru a vedea tot ceea ce se petrece în jurul meu cu alții, nu mai am nevoie să plec urechea la tot, fac ceea ce îmi face plăcere și atât. Dacă vreți să citiți mai mult, încercați să vă contorizați timpul: cât stați pe internet, cât stați degeaba, și veți observa cât timp se pierde. Și haideți să judecăm mai puțin și să iubim mai mult, să observăm lucrurile care ne leagă, iar nu cele care ne despart. Este mult mai ușor să vezi paiul din ochiul altuia, dar nu ar trebui să ne intereseze sau să ne raportăm la acea persoană în felul acesta, ci să vedem interesele comune și să ne iubim tocmai pentru că avem aceeași pasiune.
       

8 comentarii:

  1. Eu le admir pe cele care pot citi atat de mult. Am luni in care citesc 10-12 carti si luni in care abia citesc 4-5 usoare si subtiri. Desi imi place sa citesc, nu am intotdeauna starea necesara si vederea mi-a cam dat de furca in ultimele luni. Faptul ca citesc nu inseamna ca nu fac si altceva, nu inseamna ca nu ma ocup de fetita mea, de casa, de sot si mai si lucrez, contrar a ce cred multi. In schimb, nu urmaresc emisiuni si seriale la TV, ci folosesc timpul respectiv pentru a citi. Eu cred ca cine se plange ca nu are timp de citit, dar cunoaste toate emisiunile si serialele de pe la TV ar trebui sa regandeasca putin situatia, inainte de a intreba cum fac altii sa citeasca atat de mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact. Plus că fiecare citește în ritmul său, nu poți să îi spui acum ca nu are altă viață doar pentru că tu nu pricepi cum face :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate pentru unii orice in lume e dupa propria masura! In loc sa faca mai mult pentru ca si cei care nu au bunul obicei (eu il consider de fapt o delectare) al cititului sa castige dragoste pentru lectura, se leaga de cei care dupa parerea lor "citesc prea mult".Va doresc lecturi cat mai placute si scces

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, mulți uită să îsi analizeze doar propria gospodărie și trec la a altora. Lecturi plăcute!

      Ștergere
  4. Tendinta a aparut si datorita obiceiului care s-a raspandit, de a posta pe facebook si alte platforme de socializare cat a citit fiecare, la ce restaurant a mancat, de cate ori s-a dus la buda s. a. m. d. Imi place sa vad ce a mai citit lumea cu conditia sa existe si o mica prezentare/ impresie/ recomand sau nu recomand si de ce, acesta fiind probabil motivul pentru care mai degraba citesc o recomandare pe un blog. In rest, fiecare citeste atat cat poate si cat vrea, pentru ca alegerea ne apartine si, in plus, exista momente si momente, carti mai groase sau mai subtiri, mai usoare sau mai complicate. E gresit sa judecam superficial chestiunea. O zi superba si spor la lectura!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e posibil ca și din acest motiv să apară atât de multe judecăți de valoare... Pupici și o zi minunată!

      Ștergere
  5. Frumos articol!Și eu imi monotorizez cărțile de dinainte de a descoperi unele grupuri,cred ca de vreo 6-7 ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Cunosc sentimentul, deși, până la blog, era un act extrem de intim. Și acum aș vrea să rămână un obicei la fel de frumos...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter