joi, aprilie 12

ALINA COSMA: O SINGURĂ MINUNE - RECENZIE




     Iubirea are puterea de a schimba totul, de a transforma totul, transformând orice într-o variantă mult mai bună. Orice act de iubire are darul de a muta chiar și munții din loc, iar când aceasta se împletește cu credința și cu încrederea într-o predestinare divină, nu are cum să nu se nască minuni, din acelea care ating cele mai înalte culmi și sunt destinate veșniciei. 
     Acestea sunt doar câteva dintre sentimentele care îți acaparează sufletul în momentul în care citești „O singură minune” de Alina Cosma. Autoarea face o analiză a sentimentului cel mai înălțător care există în lume, dragostea, care trece prin toate stadiile în romanul său: apare ca din întâmplare, îi acaparează pe cei doi îndrăgostiți, devenindu-le prieten apropiat, este străbătut uneori de îndoială sau de gelozie, dar învinge într-un final, trecând chiar și dincolo de această lume fizică pe care o cunoaștem, ajungând în astral. 
     Alături de acest sentiment capabil să mute și munții din loc, scriitoarea aduce în prim-plan credința în divinitate și în lumea nevăzută, a îngerilor, care există în fiecare dintre noi în diferite proporții, numai că la unii este mult mai evidentă decât la alții, pentru că unii cred în divinitate și în miraculos în mod inerent, iar alții au nevoie de anumite imbolduri, care să îi aducă înapoi la acel sentiment înnăscut care să le arate că există o Forță mult mai mare decât a omului, care este în permanență Prezentă, protejându-l și oferindu-i speranță, miracole și un anumit destin, ce-și urmează cursul firesc.


     Despre autoarea Alina Cosma auzisem în mediul virtual, văzusem recenzii ale cărților sale și am fost atrasă de coperțile extraordinare pe care le au acestea (acum, pe bune, uitați-vă la coperta romanului de față și spuneți-mi voi că nu vorbește de la sine :) ), așa că atunci când mi-a propus să îi citesc romanele am fost mai mult decât încântată. Mi-am dorit în mod special „O singură dorință”, mai ales că știam din recenzii și mi-a spus chiar scriitoarea că acțiunea este plasată atât în România, cât și în Arabia Saudită. Cum a ajuns la mine, am și început citirea ei, pentru că, recunosc, eram extrem de curioasă sa descopăr povestea ascunsă între paginile ei. 
     M-a cucerit din prima stilul simplu în care aceasta este scrisă, care se potrivește de minune cu istoria celor două personaje principale și mai ales cu cel feminin, Alexandra, care denotă prin comportamentul și modul ei de a fi o extrem de mare simplitate. Acest fapt nu împiedică însă simțirea unor sentimente înălțătoare, ce se desprind din paginile cărții și ajung la fiecare dintre noi, cititorii, oferindu-ne o senzație de puritate, gingășie și diafan. Cu toate acestea, incipitul nu mi-a plăcut chiar atât de tare pe cât mi-aș fi dorit și am pornit la citirea cărții cu un anumit scepticism și cu o oarecare doză de neîncredere. Nu știam ce surprize îmi va oferi autoarea pe parcurs și cât de tare mă voi îndrăgosti apoi de povestea pe care am parcurs-o mai mult cu sufletul decât cu mintea. Am început-o cu scepticism și am terminat-o cu lacrimi în ochi și o stare de bine extraordinară, care m-a făcut să îmi analizez propriile trăiri și să îmi actualizez propria credință. 


     Romanul „O singură minune” aduce la un loc destinele a două persoane, un el și o ea, extrem de diferite atât ca mod de viață, cât și ca mod de construcție interior. Maria Dan Alexandru este un inginer constructor de succes, un bărbat extrem de frumos, la care visează toate femeile, dar care nu îi acordă vreo șansă niciuneia, considerând că toate sunt ușuratice și nu foarte profunde. Dan Alexandra Maria (și da, mi-a plăcut foarte tare această formă ludică de apropiere a celor două personaje prin prisma numelor) este o arhitectă cu perspective înalte, dar extrem de timidă și de sensibilă, care crede cu putere în divinitate și în destin, o apariție mult prea diafană pentru lumea rece și profund grăbită în care trăim. Tocmai modul ei de a fi reușește să îl cucerească pe Dan, care o cheamă alături de el în Arabia Saudită, pentru a lucra împreună la proiecte mărețe.
     Ajungem acum la motivul pentru care au apărut doza mea de neîncredere și senzația că romanul nu îmi va satisface nevoile de a lua parte la o poveste de iubire minunată. Pot înțelege faptul că Alexandra descoperă o cu totul altă lume decât cea cu care era obișnuită în Saudia, este la celălalt capăt de lume, e normal să fie așa. Însă, mi-ar fi plăcut o documentare mai temeinică privind lumea de acolo. Este adevărat că femeilor nu le este tocmai ușor acolo pe piața muncii, deși nu sunt neapărat obiectul curiozității masculine, privirea insistentă la o femeie ar putea conduce la pedepse severe acolo. Însă, după cum spune chiar autoarea și putem observa prin intermediul Corinei, nici în România nu este chiar ușor să fii femeie într-o lume dominată de bărbați. La fel, apar discrepanțe cu privire la cultura de acolo: Alexandra colindă străzile singură, neînsoțită, fără a fi acoperită, sau poartă decolteu la o petrecere unde sunt prezenți și bărbați arabi, sau fuste conice la biroul din Saudia, fapt care este imposibil din cauza existenței unui cod vestimentar, ce se aplică tuturor femeilor (ba chiar și bărbații au un anumit cod), indiferent de religie. Povestea de iubire dintre Dan și Alexandra se înfiripă aici și se dezvoltă frumos, însă nu ar fi putut să se sărute în public sau să se plimbe de mână pe străzile din Riad, fără a ajunge la închisoare, ca să nu mai spunem că Alexandra nu avea cum să conducă o mașină în Saudia, femeilor le este strict interzis acest lucru. La fel, nu au cum să meargă la o biserică, nu există, mai cu seamă în Saudia, iar convertirea unui musulman la creștinism într-o țară în care există pedepse stricte în acest sens, iar nu este posibilă. Dacă acțiunea ar fi fost plasată în cu totul alt loc decât acesta, ar fi fost mult mai credibilă și ar fi oferit acea doză necesară pentru a deveni una cu povestea în sine încă de la început. La fel, se strecoară o mică informație la un moment dat, cum că arabii ar fi reci, iar acest lucru este fals, noi, ca români, am moștenit mult din curtoazia acestora, mai ales față de musafiri. Nu poți să plasezi o întreagă nație în limitele unor stereotipii, pentru că oamenii, de felul lor, sunt diferiți. 
     După toate aceste informații, devenisem un pic sceptică și mi-a fost puțin mai greu să intru în atmosfera creată, și singurul motiv pentru care nu am lăsat cartea deoparte în acel moment a fost un detaliu pe care mi-l spusese autoarea inițial: acela că nu a vizitat niciodată Arabia Saudită, fapt pentru care am putut să trec peste lipsa unor informații corecte. Repet, dacă această primă parte ar fi fost plasată într-un alt loc, poate chiar Emirate, ar fi fost mult mai credibilă și mult mai în mediul potrivit încă de la primele pagini.
     Mă bucur acum că am trecut peste aceste detalii, mai ales că partea din Arabia Saudită nu durează foarte mult. Știind ceea ce știu acum, mi-ar fi părut extrem de rău să nu cunosc până la capăt povestea de iubire dintre Dan și Alexandra, să nu fiu părtașă la povestea lor de iubire, care este una dintre cele mai puternice și mai frumoase, trecând peste obstacole și peste vicisitudinile vieții, ba chiar și dincolo de timp, de viață și de moarte. 
     Alexandra și Dan se cunosc în România, unde lucrează împreună, însă sentimentele lor iau naștere departe de țară și de tot ceea ce este cunoscut, tocmai în Arabia Saudită, unde iubirea lor se înalță tot mai mult, ieșind la suprafață și devenind de nezdruncinat. Cei doi încep să se cunoască și să își împărtășească anumite crâmpeie de viață, ajungând, în cele din urmă, la dorința de a se logodi. 
     Autoarea este cameleonică și nu ne lasă să întrevedem mai deloc ceea ce se va petrece mai târziu, în carte. Are o doză mare de imprevizibilitate, ceea ce mi-a plăcut la nebunie. Își gradează cu minuțiozitate acțiunea din roman, iar nu de puține ori sunt momentele în care ajungi să plângi pentru personajele dragi. Este exact ca în viața reală, povestea de iubire dintre Alexandra și Dan are suișuri și coborâșuri, uneori, viața lor urmând un parcurs linear, iar alteori atingând cote maxime de adrenalină, când sentimentele le sunt puse la încercare. Cu toate acestea, povestea lor este departe de a fi comună sau banală, căci ceea ce trăiesc ei este extraordinar, fapt care le asigură eternul.
      Astfel, după logodna din Saudia, cei doi petrec sărbătorile în țară, la ferma pe care o are Dan. Mi-a devenit extrem de aproape de suflet acel loc, o fermă izolată, cu mulți cai și cu posibilitatea de ieșire din cotidian oricând cei doi și-ar fi dorit. Încă din acel moment, tinerei îi este clar că nu mai vrea străinătatea, iar încet, încet, cei doi în țară. Aici, vor trece prin toate stările posibile: iubire fără margini, tristețea provocată de implicarea altcuiva în povestea lor, lipsa copiilor, lupta pentru viață, totul întâmplându-se în mod gradual, oferindu-se momente de calm și de frumos, când iubirea atinge cele mai înalte acorduri. 
      Nu m-am așteptat la final, am plâns și am rămas cu gândul la carte mult timp după ce am închis ultima pagină. Mi-a plăcut la nebunie povestea lor, povestea Florentinei, sora Alexandrei, a doctoriței Diana și chiar a Corinei, chiar dacă acestea din urmă rămân într-un plan secundar. Romanul îți oferă o senzație de bine, de posibilități infinite, de înțelegere mai profundă asupra vieții. Povestea întreagă are un aer extrem de diafan, iar credința, miraculosul și apariția elementului extraordinar la spitalul din Germania, unde Alexandra lupta pentru viață ei, îi conferă un aer totalmente magic. Mi-a plăcut faptul că m-a determinat să mă analizez și pe mine prin prisma personajelor principale și să îmi pun propriile precepte și credințe în perspectivă. Este absolut uluitor modul în care iubirea are darul de a schimba totul, de a face oamenii mai buni, mai blânzi, mai toleranți, cum iertarea apare odată cu credința și cum chiar și cei mai sceptici devin credincioși. Este un sentiment de feerie cu care rămâi la final, chiar dacă ochii îți înoată în lacrimi, pentru că înțelegi că a dărui putere, înțelepciune și multă dragoste sunt elementele care ne fac să trecem dincolo de veșnicie și să rămânem vii chiar și dincolo de moarte.


     „O singură minune” este o poveste diafană, despre dragoste și speranță, despre credință și miracole și, nu în ultimul rând, despre viață, cu tot ce implică aceasta, cu toate sentimentele pe care un suflet le poate simți.


    DATE DESPRE CARTE:
    _________________

    Titlu: O singură minune
    Autor: Alina Cosma
    Editura: Primus
    Anul apariției: 2014
    Nr. de pagini: 187
    
    Romanul poate fi comandat de pe librarie.net sau direct de la autoare.


25 de comentarii:

  1. Ma bucur ca in final ti-a placut. Pe mine nu m-au deranjat detaliile respective, pentru ca eu nu cunosc cum e in realitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar fi plăcut puțin mai multă documentare la punctul acesta. Sunt foarte stricți, spre deosebire de alte țări islamice. Apoi, m-a surprins extrem de plăcut cu povestea și am sfârșit în lacrimi. La final, am stat mult timp cu gândul la mesaj și la ce aș putea eu îmbunătăți la mine.

      Ștergere
    2. Finalul m-a dat complet peste cap. A ramas si acum una dintre cartile mele de suflet si este, totodata, cartea mea preferata, dintre cele scrise de Alina.

      Ștergere
  2. Minunată recenzia ta!! Te felicit pentru sinceritate și îți mulțumesc pentru informațiile despre Saudita, informații pe care nu le știam. Abia aștept să descooăr și eu povestea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Cred că îți va plăcea, povestea în sine e extrem de diafană și de plină de sensibilitate.

      Ștergere
  3. Si eu am inceput sa citesc cartea si m-a descumpanit felul in care a descris Arabia Saudita. Eu am fost acolo de 5 ori pana acum, dar numai intr-o zona foarte frecventata de straini, unde politia de moravuri nu este prezenta, incat iti este greu sa gasesti localnici, si tot oamenii sunt curiosi cand vad o femeie straina (chiar si acoperita). Chiar si vorbind araba, ei detecteaza ca ai accent, ca faci greseli si devin curiosi. Deci nu ai avea cum in Arabia Saudita sa faci tot ceea ce face Alexandra si apoi sa spui ca arabii sunt reci. Dar recenzia ta este minunata si sunt curioasa sa o reiau cand ma intorc in tara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai dă-i o șansă, nu durează mult această parte. Cea din România este o poveste chiar frumoasă, una dintre poveștile acelea care trec peste orice din dragoste pură.

      Ștergere
  4. Minunată recenzie! M-ai tentat să citesc și eu cartea! Nu cred că pe mine o să mă deranjeze detaliile din Arabia Saudită, dacă mă convinge firul acțiunii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Firul acțiunii curge lin, dacă nu cunoști detaliul social nu deranjează.

      Ștergere
  5. Foarte frumoasă și sincera recenzie,felicitări Oana!Nu am citit nici o carte de-a autoarei, și chiar mi-ai atras atenția cu cele scrise de tine. Eu am o problema însă cu finalurile triste, asta mă face să fiu rezervată în privința ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Și eu am, dar aici nu e deranjant... Are o mare doză de optimism finalul, doar că e încărcat de foarte multe emoții. Se îmbină miraculosul cu realul și devine plin de sentimente...

      Ștergere
  6. Felicitări pentru recenzie,pare o carte interesantă și mă bucură sinceritatea ta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Povestea în sine e minunată, doar că pentru mine au fost un pic deranjante acele detalii.

      Ștergere
  7. O carte emoționantă, răscolitoare. Mi-a plăcut foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumoasă recenzia! Pare o carte 0e gustul meu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Chiar ma gandeam zilele aste ce carte de dragoste sa mai citesc. Voiam o carte in care iubirea sa fie pasul suprem si cred ca am si gasit-o. Multumesc pentru recomandare. Acum o trec in wishl ist

    RăspundețiȘtergere
  10. Acum cateva zile mama mi-a spus ca i-a placut foarte mult cartea Alinei Cosma si ca isi doreste sa citeasca mai mult de la autoare. Acum mi-am dat seama de ce! Transmite emotie si are o latura ideala pentru cei care inca mai cred in dragoste. Ma bucur ca am facut o alegere buna cand i-am daruit-o, acum trebuie sa o citesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Transmite emoție în stare pură, o recomand cu căldură.

      Ștergere
  11. Chiar iti asteptam parerea, de cum am vazut ca citesti cartea. Pare pe gustul meu.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter