sâmbătă, martie 10

TOP 5 GREȘELI FĂCUTE PÂNĂ LA 30 DE ANI




     Am început genul acesta de articole mai mult în glumă și am observat că sunt foarte tare pe placul vostru, ceea ce m-a surprins oarecum, pentru că nu am fost sigură că mulți se vor regăsi în cuvintele mele. Recunosc, pe mine mă ajută foarte tare, este un fel de introspecție foarte fină pe care am învățat să o efectuez asupra mea de ceva timp și care mă face să cresc din punct de vedere spiritual. Sunt chestiuni extrem de comune, dar, în același timp, foarte intime, care sper să vă ajute pe voi mai apoi să nu repetați aceleași greșeli pe care le-am făcut eu însămi. Știu, se spune că a greși e omenește, dar unele lucruri le-am făcut absolut prostește și am pierdut astfel extrem de mult timp și energie. Mi-ar fi plăcut să citesc undeva aceste lucruri, așa, poate m-aș fi gândit de două ori înainte de a mă arunca cu capul înainte. Dacă mi s-ar fi spus ceva, sigur nu aș fi ascultat, ba chiar aș fi făcut exact inversul decât ceea ce mi s-a spus, dar scris cred că mi-ar fi dat puțin de gândit.


     ➳ În primul rând, îmi pare rău pentru toate acele clipe de impulsivitate care m-au însoțit extrem de mult timp, prea mult aș spune eu. Nu eram foarte diplomată, nici acum nu sunt întotdeauna, însă am reușit să mă educ un pic, să nu mai mă las chiar așa dusă de val. În prezent, reușesc să nu mai reacționez chiar la primul impuls și aceasta pentru a nu avea parte de multe chestiuni neplăcute mai apoi. Așa de tare evit acum anumite atitudini și atât de mult salvez anumite lacrimi încât îmi pare rău că nu am învățat acest fapt mult mai repede.

    Una dintre cele mai mari greșeli de-ale mele a fost aceea de a ține cu dinții de anumite relații de prietenie, când știam dinainte că nu ne potrivim și că mă încarc foarte tare negativ din cauza aceasta. Credeam și încă obișnuiesc să cred cu o naivitate caracteristică în oameni. Consider că nu există oameni răi, ci doar persoane care au avut anumite experiențe de viață ce i-au determinat să devină frustrați sau invidioși. Însă, deși știam că acele prietenii nu îmi sunt potrivite, că au darul de a mă ține pe loc sau, chiar mai rău, să mă tragă în jos, am considerat că este de datoria mea să mai ofer o șansă, și încă una, și încă una și tot așa, tinzând spre o infinitate de șanse. Cu greu am înțeles că unele relații sunt toxice, că unii oameni nu sunt pregătiți să îți fie prieteni, că unii nu s-au dezvoltat în plan spiritual la fel ca tine și că, prin urmare, nu pot sta în preajma mea fără a îmi face efectiv rău. Nu știu dacă au făcut-o în mod conștient sau nu, unii tind să cred că da, dar au reușit să îmi dărâme unele idealuri și să îmi facă rău, mult rău. Abia acum am înțeles că într-o prietenie trebuie neapărat să existe reciprocitate, că te ajuți și înțelegi unul pe altul și că acest fapt nu este unul unidirecțional. Am înțeles greu, dar măcar acum știu să prețuiesc persoanele minunate pe care le am alături și pe care, de cele mai multe ori, le-am ignorat pentru cei care nu meritau atenția mea.

     ➳ Am greșit spunând „Da” atunci când știam din start că un anumit lucru nu mi se potrivește, nu este construit pe placul personalității și a sufletului meu. Am știut încă de la început când anumite proiecte nu mi s-au potrivit sau când a sosit momentul să nu mai fac parte dintr-un anumit proiect, însă, cu încăpățânarea specifică, am rămas acolo, deși ar fi trebuit să plec demult, să îmi construiesc propriul drum. Poate tocmai din acest motiv am învățat acum să spun „Nu” atunci când este cazul, să cântăresc lucrurile mai mult și să nu mă mai arunc cu capul înainte. Îmi ofer propriul timp și propriul drum, mi-am câștigat dreptul acesta deja și, oricum, viața aceasta este mult prea scurtă pentru a o pierde cu lucruri despre care știu din start că nu sunt ceea ce caut. Totul ține de prioritizare și, dacă nu vreau, nu fac un anumit lucru. 

     ➳ Am greșit alocând timp și energie în primul rând altora și abia apoi mie însămi. Am avut perioade lungi când întotdeauna nevoile și dorințele altora îmi erau prioritare și abia apoi, dacă mai rămânea timp, mă întorceam spre mine. Însă, de cele mai multe ori, eram deja atât de obosită încât aproape niciodată nu era timp pentru ceea ce doream eu. Am învățat să mă pun pe mine pe primul loc, să văd ce anume mi-aș dori eu. Nu mai sar prima dată pe mesaje și pe rezolvarea problemelor altora. Dimineață, îmi beau liniștită cafeaua, citesc câteva pagini dintr-o carte dragă, abia apoi îmi stabilesc lista cu activitățile din ziua respectivă. Eu singură sunt stăpână pe timpul meu și doar eu hotărăsc când este momentul sau dacă trebuie să fac un anumit lucru. 

   Una dintre cele mai mari greșeli ale mele este reprezentată de faptul că mult timp nu am avut grijă de mine, atât în ceea ce privește trupul, cât și sufletul. Foarte mult timp am evitat sportul, mă feream de el atât cât se putea. În liceu, am avut scutire la sport și mă temeam să fac ceva în acest sens. Abia de anul trecut, am început să înțeleg beneficiile mișcării și încerc să mă mobilizez zilnic (puțină alergare, puțin fitness, puțină plimbare în ritm alert, orice mă poate aduce mai aproape de o viață sănătoasă). La fel, am luat proporții uriașe (am 75 de kg la 1 metru 60) pentru că am mâncat haotic, am mâncat prostioare și, cu lipsa sportului, s-a observat. Încă mă educ acum în acest sens și încerc să mențin un stil de viață cât mai sănătos cu putință.
     De asemenea, cu greu am înțeles că numai atunci când te pui pe tine pe primul plan, atât tu, cât și cei din jur, deveniți mai fericiți și mai împliniți. Acum, încerc să meditez mai tare, să îmi fac mici bucurii fără a mă simți vinovată. Merit, e dreptul meu. Nu mai lucrez haotic, am un anumit program, care îmi permite să am timp și pentru mine însămi, pentru plăcerile mele. La fel, nu mai stau toată ziua în pijamale, chiar dacă stau acasă. Încerc să mă aranjez puțin și să mă îmbrac cu ceva drăguț. Mă face să mă simt mult mai bine din punct de vedere mental. Nici nu mai stau toată ziua în casă, ies măcar 10 minute să iau aer, să mă joc cu cățelușii, totul pentru a lăsa mediul interior și pentru a mă bucura de natură. Încă mă descopăr, dar, recunosc, sunt mult mai bine cu mine decât eram anul trecut pe vremea aceasta. Am devenit  mult mai puternică și mai conștientă de mine însămi datorită acestui fapt.

Care sunt greșelile pe care voi le regretați? Ce anume nu ați mai face gândind cu mintea din prezent?

4 comentarii:

  1. Frumos articol. Ce regret? Pf, o gramada de chestii. Dar imi spun ca tot raul spre bine, pentru ca din fiecare greseala am invatat ceva (cel putin asa sper).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, multe au fost lecții care ne-au transformat în persoanele de astăzi.

      Ștergere
  2. Cred că cele 5 greșeli enumerate de tine,toți le facem destul de frecvent.Eu le-am făcut pe toate,cel puțin odata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred că face parte din procesul de maturizare. Eu am și o încăpățânare destul de mare, așa că, și dacă m-ar fi sfătuit ceva să nu, tot le-aș fi făcut...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter