duminică, martie 4

ISABEL ALLENDE: DINCOLO DE IARNĂ - RECENZIE



     Primăvara mea a început cum nu se poate mai bine din punct de vedere a lecturii: am descoperit o scriitoare nouă, al cărei stil mi-a plăcut extrem de tare, și am citit un roman foarte bun, ce mi-a animat imaginația și mi-a ajuns direct în inimă. Citisem povestea scriitoarei în Povești de seară pentru fete rebele și acest fapt m-a determinat să ajung mult mai tare la romanul ei.
     Rar s-a întâmplat ca un roman să se potrivească atât de tare atât cu vremea de afară, cât și cu interiorul sufletului meu. „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende este o operă care frizează absurdul prin situația care unește trei personaje într-un singur plan narativ, de un lirism extraordinar, o comedie romantică pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. Este un roman deopotrivă de dragoste, de aventură, psihologic și detectivist, cu puternice accente umoristice, care, în egală măsură, ne învață că iubirea este posibilă la orice vârstă, că oricine merită o a doua șansă, că destinul și-l mai face și omul cu mâna lui, chiar dacă a fost greu încercat de niște evenimente politice aflate dincolo de propria persoană. Autoarea prezintă totul cu o extrem de mare pasiune, cu un farmec aparte, determinându-ne să ne punem propriile vieți în perspectivă.
     Romanul are două planuri narative și este construit pe tehnica inserției, Isabel Allende sondând trăirile personajelor principale, trei la număr, prin întoarceri în trecut, evenimentele prezente făcându-i să își aducă aminte de trecutul dureros, de evenimentele tragice trăite parcă într-o altă viață, toate acestea având un puternic efect vindecător, determinând personajele să arunce una după alta carapacea care le înconjura sufletele, să se ierte ele însele și să își ofere o nouă șansă de a se bucura de viață. 






Impresii 
de lectură







     Acțiunea romanului se desfășoară în New York, în Brooklyn,  într-o iarnă târzie, când totul pare paralizat, șoselele sunt închise, la fel și școlile și universitățile. Poate tocmai acest amănunt m-a făcut să simt mult mai tare toate evenimentele la care iau parte din întâmplare personajele principale, prea se asemăna cu vreme noastră din această perioadă. Asemeni personajelor principale, sper ca și noi să scăpăm de iarna din suflet și de cea de afară, pentru a aduce din nou suflul nou al primăverii în inimile noastre.
     Stilul autoarei are puternice accente lirico-epice și dezvăluie bucăți din trecutul zbuciumat al personajelor sale, care se împletesc în mod dramatic cu evenimentele tragice care s-au abătut asupra Guatemalei și a statului Chile. Pe lângă poveștile individuale prezentate, Isabel Allende face și o cronică a pierderii inocenței unor copii nevinovați, a pierderii de sine cauzate de istoria mult prea vitregă, de jocurile politice care îi fac pe oameni părtași la orori inimaginabile, fapt care conduce la o temă extrem de actuală pentru secolul în care trăim, aceea a emigrării.
     Citirea întregului roman este o experiență extrem de intimă, foarte greu de exprimat în cuvinte, tocmai pentru că forța cu care ești aruncat în mijlocul acțiunii te face să devii părtaș la cele prezentate și te face să îți fie mult mai greu să transpui în cuvinte toate acele evenimente tragice, ascunse în spatele umorului și al absurdului situației. Parcă ai parte de un teatru al absurdului pe toată perioada întâmplărilor din prezent, iar, chiar dacă evenimentele sunt tragice, acest lucru nu te face să te înfiori, ci iei totul ca atare, asemeni celor trei personaje principale. Abia trecutul te face să te cutremuri cu toată forța ființei tale, căci fiecare trecut, fiecare poveste în parte te doboară puțin câte puțin. Autoarea îți oferă șoc după șoc și te mai lovește cu putere chiar și atunci când crezi că nimic nu o va mai putea face. 
      „Dincolo de iarnă” prezintă povestea a trei personaje, diferite ca mod de abordare a vieții și ca formație sufletească, provenind din zone diferite ale lumii, unite de un eveniment nefericit, care îi schimbă pentru totdeauna și îi leagă unii de alții într-o prietenie cu început atipic, dar puternică în ceea ce privește trăirile. Fiecare dintre cele trei personaje - Richard, un profesor universitar ipohondru și temător de lumea din jur, cu o ușoară tulburare compulsivă; Lucia, o jurnalistă chiliană cu o mare poftă de viață, care învinsese cancerul; și Evelyn, o guatemaleză venită ilegal în Statele Unite, cu o traumă cumplită - poartă iarna în suflet, totul la ei este înghețat, amorțit de tot ceea ce au trăit de-a lungul vieții, de toate evenimentele cumplite care i-au făcut să lase în urmă bucăți din sufletul lor, bucăți din ei, care i-au făcut să o ia de la zero într-o țară străină și care i-a determinat să se acopere într-o crustă asemeni coconului de fluture, astfel încât să nu mai lase loc dezamăgirilor și durerilor fără margini. Oarecum, cu toții își reprimă trăirile și au tendința de a nu se mai bucura de viață, de a lăsa prezentul să treacă pe lângă ei tocmai pentru a nu mai suferi.  Însă, un eveniment aparent nefericit, îi aduce pe toți trei la un loc, deschizându-le noi căi de urmat în viață, noi destine și îi face să privească dincolo de iarnă, pentru a ajunge la primăvara sufletelor lor, făcându-i să înflorească și să se deschidă mult  mai mult spre extraordinarul și miraculosul din fiecare moment pe care viața ni-l oferă. Povestea lor este o lecție de viață pentru noi toți, căci ne arată că, și după cele mai mari furtuni ale vieții, soarele tot răsare, dacă lăsăm puțin așteptările mărețe și armurile cu care ne înconjurăm inimile și îi permitem sorții să ne surprindă.




Trei povești de viață, trei lecții de învățat pentru fiecare dintre noi








     Cele trei personaje principale, Richard, Lucia și Evelyn, sunt extrem de bine construite, au lumini și umbre, așa cum se întâmplă și în viața de zi cu zi, căci nimeni nu e perfect, dar se străduiesc să învețe din trecutul lor și să transforme prezentul în ceva mult mai bun, mai plin de pasiune, să aducă alături de ei tocmai ceea ce nu au fost în stare să păstreze în trecut. Putem spune că este vorba de o maturizare târzie a lor, pentru care au avut de plătit un preț extrem de scump. Trecutul i-a făcut să fugă de lume, prezentul le aduce o prietenie pe viață. Le aflăm poveștile pe bucăți, pe măsură ce le dezvăluie ei, fapt care ne face să punem cap la cap piesele acestui puzzle numit viață și să reconstituim povestea vieții lor.
      Richard Bowmaster este profesor universitare și un introspect, cu extrem de multe tabieturi și fixații. Este un pic ipohondru și are manii compulsive, care îl fac să își desfășoare întreaga viață după un program dinainte stabilit: are patru pisici, mănâncă același tip de mâncare, face cumpărături o singură dată pe săptămână, nu iese foarte des din casă, nu face nimic imprevizibil, uitând că tocmai acesta îi oferă vieții autenticitate, culoare și frumusețe. Tocmai din această cauză, mi-a fost extrem de antipatic la început. Însă, trecutul lui, plin de greșeli și de lipsă de inițiativă, m-a făcut să îl îndrăgesc, pentru că nu mulți ar fi trecut în mod onorabil prin ceea ce a trecut el. O căsătorie în Rio de Janeiro cu Anita, iubirea vieții lui, o femeie provenind dintr-o familie numeroasă și dintr-o altă cultură, îl face pe Richard să meargă din greșeală în greșeală: este pe teren străin, dar nu are suportul necesar pentru a se dezvolta în plan personal sau profesional. Avorturile repetate ale Anitei și pierderea unui dintre copii, îl determină pe bărbat să cadă în patima alcoolului și a drogurilor, ba chiar să aibă relații extraconjugale, ajungând, într-un final, la un eveniment extrem de tragic, ce i-a schimbat total traiectoria vieții și l-a condus la prezentul anost, în care doar vizitele duminicale ale tatălui său aflat în scaun cu rotile îl mai țineau oarecum pe linia de plutire.
      Lucia Maraz este personajul cerebral din roman, cea care posedă o inteligență extraordinară, cea care ia decizii în cele mai grele momente, gândindu-se la binele tuturor. Este o femeie din Chile, cu un tată bigam, un frate mort în urma revoluției de înlăturare de la putere a comunismului, care luptă pentru viața ei, pentru fericirea ei. Fuge în Canada, își acceptă propriile greșeli, se întoarce acasă, unde are parte de o căsnicie cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, care nu a fost în stare să îi acorde suportul necesar în creșterea fetiței lor, Daniela, și care, mai mult decât atât, a dat bir cu fugiții în momentul în care ea l-a anunțat că are cancer. Deși pe mulți viața i-ar fi doborât, pe Lucia aceasta o face să fie mai îndârjită să trăiască momentul, să facă tot ceea ce poate pentru a își petrece în bucurie restul vieții. Este un personaj care mi-a plăcut extraordinar de tare încă de la început (plus că are un cățel, acum, și factorul subiectiv și-a spus cuvântul :) ).
     Evelyn Ortega este personajul de care m-am atașat cel mai tare, poate și pentru că are povestea de viață cel mai mult cuprinsă de tragism.  Este personajul care are cea mai mare nevoie de dragoste și cea care a pătimit cel mai mult de pe urma tuturor evenimentelor din țara ei natală, Guatemala. Despre acest loc oricum nu știam foarte multe, dar autoarea este extrem de ofertantă în ceea ce privește detaliul istoric cu privire la acest colț uitat de lume.
     Evelyn era doar un copil când mama ei a fost forțată de regimul politic să emigreze în Chicago, tocmai pentru că era o mamă singură ce își creștea cei trei copii: doi băieți și o fată. Cei trei rămân în grija bunicii, care le devine și mamă, și tată. Însă, împrejurările politice și sociale îi conduc la pierzanie: fratele mai mare devine parte a unui cartel, fapt care îi aduce moarte și, mai târziu, și pe cea a fratelui său și molestarea surorii mai mici. Sunt scene extrem de greu de digerat, mai ales când este vorba de copii, dar consider că istoria nu trebuie uitată și acești copii trebuie ajutați într-un fel. Din acest moment, destinul lui Evelyn se schimbă: devine emigrant ilegal, pentru a sfida moartea ce încă plana asupra ei, căci îi văzuse pe ucigașii fratelui său, este părăsită într-o țară străină; este crescută de mama ei, dar nu au o legătură puternică; este trimisă să lucreze într-o familie atipică, cu un soț violent, care avea afaceri ilegale. Tocmai această familie o împinge pe marginea prăpastiei și o face să îi cunoască pe ceilalți doi, Richard și Lucia. Evelyn fură mașina stăpânului, dar, înăuntru, se afla cadavrul unei femei, amanta stăpânului. Cum Richard îi lovește mașina, fapt care face că portbagajul să nu se mai închidă, Evelyn se teme să mai meargă acasă (se pare că, în cazul ei, istoria se repetă și face ce face și tot ajunge martora unor crime). Ea merge acasă la Richard, care promisese să se ocupe de reparații, și de aici începe aventura celor trei: Evelyn, Richard și Lucia. Ei nu o pot lăsa pe fată să se descurce singură și decid să o ajute să scape de cadavru. Tocmai acest eveniment tragic îi conduce spre o prietenie fără margini.

************
 

     Isabel Allende a reușit să facă minuni în sufletul meu prin intermediul acestui roman. A venit la momentul potrivit și m-a purtat prin intermediul poveștilor sale prin diferite stări sufletești, m-a făcut să plâng și să râd în același timp. Nu am simțit povestea morții femeii din portbagaj ca pe un eveniment tragic, nici autoarea nu îl prezintă așa, oricum, poveștile celorlalți trei sunt mult mai dramatice, mult mai pline de durere decât cea prezentă. Acele trei povești m-au dărâmat efectiv, pentru că sunt scene de o tristețe fără margini și știu că nu puteam ajunge la primăvară dacă nu trăim întâi iarna, însă personajele lui Allende sunt extrem de tare încercate de soartă. Este ca și cum destinul și-ar fi bătut puțin joc de ele, pentru a le aduce apoi în prezent, rebuturi ale celor care au fost odată, pentru a îi face acum mult mai puternici, pentru a îi determina acum să găsească ceea ce le lipsise în trecut: iubirea, în cazul lui Richard și al Luciei, și libertatea și puterea, în cazul lui Evelyn.
      Dacă vă doriți și voi povești de viață, personaje puternice și o ieșire din această iarnă târzie, vă recomand cu drag „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende. 

     Citate:

„Necazul de azi e mâine istorie.”

„(...) voia să facă dragoste iubind, pentru plăcerea trupului și pacea spiritului. Voia să facă dragoste cu cineva care să simtă ca ea. Voia să fie acceptată fără să se ascundă sau să se prefacă, să-l cunoască pe celălalt cu bune și cu rele și să-l accepte așijderea. Voia pe cineva cu care să trândăvească diminețile de duminică în pat citind ziarele, pe cineva cu care să se țină de mână la cinema, pe cineva cu care să râdă de toate prostiile și cu care să discute. Depășise entuziasmul aventurilor trecătoare.”

„Ce câștigi dacă te gândești întruna la viitor, viața merge înainte și nu poți controla nimic, relaxează-te, frate!”

     DATE DESPRE CARTE:
     _________________
      Titlu: Dincolo de iarnă
      Autor: Isabel Allende
      Titlu original: Mas alla del inverno
      Traducător: Cornelia Rădulescu
      Editura: Humanitas
      Colecție: Seria de autor Isabel Allende
      Anul apariției: 2018
      Număr de pagini: 304

8 comentarii:

  1. Ce recomandare deosebita! Multumesc mult, draga Oana!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anca Rucareanu5 martie 2018, 06:55

    Abia aștept să ajungă și la mine! Mai curioasă m-ai făcut!��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spor să ai! 💞 Abia aștept să văd cum ți se va părea.

      Ștergere
  3. Abia astept sa citesc si eu aceasta carte. O recenzie foarte frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! 💞 Abia aștept să văd și părerea ta.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter