miercuri, martie 14

DOT HUTCHISON: GRĂDINA CU FLUTURI - RECENZIE



Cum anume ai reacționa dacă viața ta nu ți-ar mai aparține? Ce ai face dacă viața ta ar atârna de un fir de ață și moartea ar pluti în aer la fiecare pas pe care îl faci? Cum ai acționa dacă lumea exterioară pur și simplu nu ți-ar mai fi accesibilă și ai avea parte doar de un univers iluzoriu? Ar mai exista fericire acolo unde până și speranța pare să nu mai fie o realitate și unde grotescul și violența fără margini sunt la ele acasă?

      Îmi doream foarte tare să citesc acest roman încă din momentul în care i-am văzut coperta. Iubesc fluturii, iar faptul că sunt albaștri a ajutat mult mai mult. Însă, între paginile sale nu am descoperit o poveste diafană, asemeni acestor mici vietăți, ci o istorie sfâșietoare aflată la limita dintre viață și moarte. Fluturii din cartea lui Dot Hutchison m-au făcut să mă înfior, să mă cutremur până în adâncurile ființei mele și să regândesc ideea mea de diafan atunci când mă gândesc la ei... Mult timp de acum încolo voi simți fiori pe șira spinării când voi vedea fluturi, pentru că am o imagine atipică și macabră în minte când mă gândesc la ce erau aceștia în acest thriller de excepție... Simți o frică viscerală pe tot parcursul romanului, nu ai cum altfel, sentimentele de teamă permanentă, de anxietate, de disperare plutesc în aer, ies din fiecare filă a cărții.
      Am primit romanul de curând de la Libris și m-am grăbit să îl citesc, nerăbdarea mea a fost greu de ținut în frâu în ceea ce privește cartea de față. Cred că este unul dintre puținele romane pe care nu am putut să îl amân prea mult timp încă de la prima ajungere a lui la mine (și, de cele mai multe ori, cărțile așteaptă luni bune pe rafturi până când ajung efectiv să le citesc). Mi-a plăcut la nebunie, însă, recunosc, nu este o carte ușor de parcurs, ai nevoie de anumite momente de pauză în care să îți revii un pic în urma șocurilor pe care le primești în mod constant, unul după altul. Am plâns de-a lungul multor pagini, am vrut să strig simțind durerea personajelor, toate tinere, aproape doar niște copile, m-am luptat cu neputința lor, care s-a transferat și asupra mea, și am dat pagină după pagină dorind să aflu adevărul. Este doar o ficțiune, dar aduce în discuție niște teme atât de șocante și te determină să te întrebi în ce lume nebună trăim, cât de diabolică poate fi mintea umană și câți dintre cei pe care îi întâlnim își expun adevărata viață și câți țin adevărul ascuns sub cheie, sperând că nimeni, niciodată, nu va afla cu adevărat ce se petrece în spatele ușilor închise.
      „Grădina cu fluturi” este un roman care se citește în primul rând cu sufletul, mintea oricum ajunge să ți se blocheze la un moment dat, pe măsură ce afli faptele cutremurătoare și oribile pe care Grădinarul le comite, incapabilă să înțeleagă motivațiile din spatele actelor unui sociopat. Este o carte șocantă, dureroasă, autentică, un thriller psihologic care îți prezintă poveștile mai multor tinere supuse durerii răpirii și a amenințării care planează asupra lor zi de zi, clipă de clipă. Este un roman care atinge cele mai sensibile corzi ale inimii, îți este imposibil să nu empatizezi cu personajul principal și cu toate fetele din Grădina groazei.







Valuri de durere, povești de viață și din captivitate







      „Grădina cu Fluturi” te duce în primă instanță cu gândul la un loc idilic, plin de liniște, în care ai putea să te regăsești sufletește și să te bucuri de confortul adus de o natură luxuriantă, plină de flori, cascade, pârâuri și copaci. În aparență, așa și este, de aceea poate nici nu șochează lumea exterioară, nici nu le creează vreun semn de întrebare oamenilor care intră în contact cu Grădinarul în viața de zi cu zi. Este un om de afaceri prosper, un om bogat, care are doi fii gata să îi calce pe urme, este implicat social și pare a fi modelul pe care oricine și-ar dori să îl urmeze. Însă, dincolo de toate acestea, Grădinarul ascunde secrete macabre, ascunse în tenebrele unei grădini atipice, în care Fluturii nu sunt niște mici vietăți gingașe, libere să zboare în lumea largă, oriunde ar dori, ci niște adolescente, niște tinere cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani, fete pentru care orice viitor pare a fi doar istorie, distracțiile specifice vârstei imposibile și inocența demult pierdută.
     Povestea Grădinii cu Fluturi ni se dezvăluie prin prisma memoriei uneia dintre prizoniere, Inara Morrisey sau Maya, însă nu cunoaștem cu adevărat identitatea sa reală. Nici echipa FBI, condusă de Victor Hanoverian, nu știe cu siguranță în ce poziție ar trebui să o așeze pe Maya: este fie o altă victimă a Grădinarului, fie a fost implicată într-un anumit fel în tot ceea ce s-a petrecut acolo. Pentru a se decide asupra naturii acesteia, polițiștii au nevoie să afle mai multe chiar de la ea, fapt care nu este deloc ușor, pentru că este învățată cu greul, nu a avut o viață extrem de fericită și foarte greu mai poate căpăta încredere în cineva, astfel încât și deschiderea ei spre aducerea în fața anchetatorilor a poveștii ei și a fetelor este mult mai greu de obținut.
     Astfel, romanul are două planuri narative: apare, în primul rând, planul prezentului, moment în care se desfășoară ancheta pentru aflarea adevărului, și planul trecutului, care se dezvăluie piesă cu piesă, așa cum apare în memoria Mayei, tânăra curajoasă care se dovedește a fi un fel de cameră de luat vederi, căci amintirile sale sunt extrem de exacte, de parcă ar fi înregistrat totul, fapt care este de înțeles, date fiind marile pierderi și dureri pe care a trebuit să le trăiască. Totul trebuie adunat bucată cu bucată, poveștile trebuie puse cap la cap astfel încât să se alcătuiască întregul. Este adevărat că incipitul ne arată deja că fetele au fost salvate, deci nu mai este un mister acest fapt, dar până la acest deznodământ, să îi spunem fericit, pentru că întâmplările din Grădină sigur nu ar lăsa pe nimeni cu mintea întreagă și fără cicatrici, sunt mulți pași de parcurs, pentru a putea avea în fața ochilor tabloul complet.
      Spuneți-i Maya sau Inara, oricum nu este numele ei real, ci doar pseudonime, unul care i s-a impus, unul pe care și l-a ales singură. Este o tânără inteligentă, care a avut parte de o viață extraordinar de grea, care a învățat-o că nimic nu se obține fără anumite sacrificii și fără greutăți și, de asemenea, că nu toate dorințele devin realitate. Nu am putut să citesc pur și simplu povestea copilăriei ei și să nu îmi doresc să țip la acei adulți care își spun părinți și care își rezumă activitatea doar la aducerea pe lume a propriilor copii, uitând cu totul de ei mai apoi, iar părinții Inarei chiar o uită la un moment dat, pe când fata avea doar șase ani, lăsând-o într-un carusel dintr-un parc de distracții pentru ca ei să aibă place de plăcerea carnală cu niște parteneri abia întâlniți în parc. În momentul divorțului, niciunul nu și-a dorit copilul, era o povară în plus, fapt pentru care nu s-au luptat pentru obținerea custodiei, cum fac cei mai mulți, ci pentru a scăpa de ea. Din această cauză, fata ajunge la una dintre bunici, o femeie desprinsă parcă dintr-un tablou suprarealist, căci nu face mai nimic, ci doar se uită la televizor și împăiază animale, cât mai multe, formând un tablou macabru, greu de închipuit pentru un copil de doar opt ani. În momentul în care și bunica moare, Inara fuge la New York, unde spune că are 18 ani, deși abia a împlinit 14, pentru a se putea angaja într-un bar. Momentul locuirii în New York este singurul care ne oferă un moment de liniște pe tot parcursul romanului, căci traiul alături de alte șapte femei, colege de-ale ei de la muncă, este oarecum singura urmă de normalitate pe care a gustat-o. Însă, și de aceasta are parte pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că este răpită de cel căreia i se spune Grădinarul, un bărbat sociopat care are un mod particular de a privi viața.
     Momentul în care pătrundem în povestea lumii din Grădină este unul extrem de dur și de șocant, chiar dacă nouă, ca lectori, ni se dezvăluie totul puțin câte puțin și nu înțelegem decât pe parcurs amploarea evenimentelor care au loc în interiorul acesteia. Grădinarul este un bărbat cu familie care pare normal în aparență, dar ascunde un secret macabru în spatele omului de afaceri de succes. El duce mai departe o obsesie a tatălui său, însă, o distorsionează și o face să atingă niște limite aflate dincolo de rațional încât îți este greu să vizualizezi un astfel de personaj: tatăl său colecționa fluturi, pe care un incendiu i-a mistuit în totalitate. Pentru a nu se întâmpla același lucru cu colecția sa, Grădinarul adună alături de el tineri Fluturi: fete răpite din diverse locuri, pe care le adaugă numeroasei sale colecții, ce s-a tot mărit de-a lungul a treizeci de ani. Asemeni acestora, ele nu au viață lungă: trăiesc doar până la vârsta de 21 de ani, considerată maximul de frumusețe, sau până când se îmbolnăvesc, sau până când ajung însărcinate, însă ultimele situații sunt chestiuni care se petrec absolut aleatoriu.
      Grădina este un loc ce pare atemporal și aspațial, un fel de seră în care trăiesc toate aceste tinere, obligate să se rupă de tot și de toate, să își uite trecutul și chiar viitorul, să uite tot ceea ce au fost înainte de venirea aici și să devină cine dorește Grădinarul să fie: primesc o nouă identitate și numeroase tatuaje cu aripi de fluturi, care să arate apartenența lor la acest harem al Grădinarului. El are o formă atipică de a își arăta iubirea, căci, în felul lui bolnav, chiar crede că le face un bine, chiar speră că ele ar putea să îl aprecieze. La momentul morții, le îmbălsămează și le adaugă pe un hol, accesibil tuturor fetelor. Imaginați-vă o vitrină plină cu corpuri tatuate cu fluturi, un fel de artă macabră, o ironie a sorții. Mie îmi e greu să îmi proiectez această imagine în minte, mi se pare mult prea mult. Astfel, Grădina este mai mult un templu al morții decât unul al vieții, este un templu al durerii, un templu în care fetele ajung la cheremul răpitorului lor. Pe lângă diversele forme de abuz la care le supune răpitorul, se mai adaugă și cele ale fiului mai mare al acestuia, Avery, un alt psihopat existent în Grădină. Întreaga imagine o puteți avea doar citind romanul.

***************

     Mi-a plăcut foarte tare modul în care au fost construite personajele, cu lumini și umbre: Maya a avut un trecut dureros, iar prezentul o transformă în mama tuturor răniților, ajutându-le pe toate fetele din Grădină să fie bine mental, însă finalul ne va dovedi că știa mult mai multe decât spusese. Are un fel de duritate ușor de înțeles, date fiind toate atrocitățile la care luase parte. Desmond, fiul cel mic al Grădinarului, deși știe ceea ce face tatăl său în Grădină și este extrem de atașat de fete și, în principal, de Maya, nu se decide să sună la poliție pentru a anunța ororile care se petrec chiar sub ochii săi. 
       Sentimentul dominant pe toată durata lecturii este acela de neputință, de durere fără margini, căci nu poți citi cu inima împăcată toată povestea aflată în fața ta. Te frustrează răutatea umană, modul în care un bărbat întinează un sentiment atât de înălțător așa cum este dragostea, modul în care alege pur și simplu aleatoriu niște tinere doar pentru că ar da bine la colecția lui de Fluturi umani. Tocmai din această cauză, lectura pare atât de vie, de acolo în fața ta, te face să te simți ca într-o transă, în care pare că plutești pe deasupra tuturor și asiști la toate ororile ce se petrec în acest loc al groazei.
       Dacă vă plac thrillerele și aveți suficient sânge rece ca să parcurgeți acest roman, vi-l recomand cu căldură. Oricum, sigur vă va determina să ieșiți în afara zonei voastre de confort. Este o lectură tulburătoare, cutremurătoare, dureroasă, dar, în același timp, excepțională, minunată și antrenantă, captivându-vă până la final.



      DATE DESPRE CARTE:
      ________________
      Titlu:  „Grădina cu fluturi”
      Autor: Dot Hutchison
      Categoria: Literatura Universala
      Colectie: Passport
      Editura: Herg Benet
      Anul apariției: 2018
      Nr. de pagini: 295
      Titlu original: The Butterfly Garden
      Traducător: Cristina Nemerovschi

       Cartea poate fi achiziționată de aici. Ea mi-a fost oferită spre recenzie de către Libris, cărora le mulțumesc! 

      

16 comentarii:

  1. Și eu îmi doresc mult cartea, dar nu mă așteptam să fie atât de dură și de cruntă. Rămâne pe lista dorințelor și a viitoarelor lecturi. Recenzia ta este absolut captivanta!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Este șocantă prin prisma faptelor, dar este excepțional scrisă.

      Ștergere
  2. Si mie imi place coperta, dar nu m-a atras cartea in mod special. In schimb, recenzia ta m-a determinat sa-mi schimb parerea si sa vreau sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o poveste captivantă, te ține cu sufletul la gură până la final.

      Ștergere
  3. Dinainte să citesc recenzia ta, această carte era pe Wishlist și ai prezentat-o atât de frumos, încât trebuie să pun și eu mâna pe ea! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  4. Recenzia este foarte captivantă,însă subiectul cărții e un prea dur si nu cred ca o sa citesc cartea ,cel putin nu în viitorul apropiat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Depinde cât de mult îți plac thrillerele... Eu luna asta mai mult asta am citit :)

      Ștergere
  5. Am auzit de cartea asta dar nu o am. Foarte frumoasa recenzia!

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitări pentru recenzie! Se vede că te-a captivat și marcat într-un fel aceasta carte. Recenzia ta este minunată și dacă aveam cartea pe wishlist pentru coperta acum o vreau pentru conținut. Nu mă așteptam să fie atât de șocantă. Auzisem că este dura, dar nu chiar așa. Vreau sa o citesc neapărat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Subiectul este dur, te intrigă și te înspăimântă, însă a avut darul de a mă ține prinsă în poveste până la ultima pagină. Cu greu am putut să o las din mână.

      Ștergere
  7. Dacă e asa dura, o las pentru începutul anului viitor. Abia aștept!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subiectul e dur, dar te ține captiv acolo, între paginile cărții.

      Ștergere
  8. Frumoasă recenzia, Oana! Categoric m-ai facut să renunt la a o citiți ��. Pur și simplu e prea dură pentru mine. Poate într-un viitor....ma m îndepărtat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Poate îți faci totuși curaj, subiectul e dur, dar povestea e captivantă.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter