marți, martie 6

DESPRE BLOGGING ȘI SPONSORIZĂRI



    De un an și jumătate am devenit blogger și îmi place la nebunie. Iubesc să îmi aștern gândurile pe această hârtie virtuală și să împărtășesc cu alte persoane gânduri, trăiri, sentimente, idei despre cărțile citite sau despre călătoriile făcute. M-am gândit că va fi o adevărată plăcere să cunosc alți bloggeri, persoane care citesc mult conform listelor de pe bloggurile lor sau de pe Facebook, îmi imaginam că voi reuși să schimb idei și opinii cu oameni înțelepți, care au devenit așa prin prisma propriilor lecturi și că voi deveni mult mai bogată din punct de vedere spiritual. În mare parte, este așa, pentru că blogul mi-a adus oameni frumoși alături, oameni deosebiți cu care pot oricând să discut, față de care pot să îmi vărs anumite of-uri. Însă, aceștia sunt extrem de puțini, aproape că îi poți număra pe degetele de la mâini. Am descoperit, din păcate, și o față destul de urâtă a acestei lumi, în care invidia, răutatea gratuită, infatuarea, aroganța domină orice alt fel de sentimente și transformă totul într-un fel de competiție sau de demonstrare a propriilor talente. Urăsc acest gen de comportament în orice domeniu, știu că există, dar speram că în lumea cărților este puțin altfel, că voi avea parte de oameni eleganți și educați, care vor afișa o înaltă ținută morală prin prisma acestei activități comune: cititul. 
     Să vă mai spun că m-am înșelat sau poate că am avut eu așteptări prea înalte, în care chiar am crezut în niște idealuri extrem de mărețe? Dincolo de fațada aparentă, plină de zâmbete, de zahăr și de miere, am putut întâlni adevărate „bisericuțe”, care îi discută pe ceilalți, care își bat joc de munca altora. Nu reușesc să înțeleg vorbitul acesta pe la spate nicicum. Sunt o persoană extrem de directă și, chiar dacă este posibil ca propriile mele cuvinte să supere, să spun persoanei ceea ce mă deranjează, ceea ce îmi displace. Știu, este un punct de vedere pur subiectiv, dar îl spun direct, nu îl discut cu alții. Mi se pare anormal să spui că nu știu ce blogger scrie într-un anume fel, că unul încurcă lucrurile... Fiecare face lucrurile așa cum crede de cuviință și cum vede el lucrurile. Desigur, este un punct de vedere subiectiv, dar atât timp cât este argumentat și făcut din suflet, își face treaba. Dacă nu îți place un lucru, spune-i-o celuilalt, ajută-l să crească. Nu îți ia nimic, persoanele care te urmăresc pe tine nu vor pleca la celălalt, fiecare are propriul public, nu depinzi în niciun fel de celălalt. Eu am primit unele sfaturi extrem de utile de la bloggeri cu mai multă experiență și m-a bucurat. Așa cresc și eu, încă învăț, bloggingul este un sistem în care se învață în mod continuu. 
     La fel, nu înțeleg de ce ar trebui să existe limite, de ce ar trebui să postăm doar în anumite momente. Eu zic că depinde cum ți-ai învățat oamenii care te urmăresc: dacă ei știu că postezi zilnic, vor veni zilnic să vadă ce scrii; la fel, dacă i-ai învățat că postezi doar în anumite zile, vor veni exact în acele zile. Nu consider că trebuie să scriu doar la comandă și, la fel, nu consider că nu aș avea zilnic ceva de spus. Credeți-mă, pot vorbi extrem de mult și pot aborda o mulțime de subiecte :) Cum poți spune din afară că acea persoană nu are ceva de spus zilnic, când tu privești din afară? Oare nu îi jignești pe oamenii care chiar urmăresc acea persoană? Adică, ei citesc ceva lipsit de conținut sau omul ăla chiar a scris doar de dragul de a scrie și el ceva? Dacă tu nu ai idei zilnice, nu înseamnă că altul nu are... De ce ne grăbim atât de des să judecăm prin prisma propriilor valori, când am putea sprijini și iubi mai mult?! Suntem diferiți, scriem diferit, vedem lucrurile diferit, tocmai în aceasta constă frumusețea lumii. Cine ești tu să îi spui celuilalt cum ar trebui să vadă lucrurile? Ai fost în pielea lui? Chiar dacă ai mai mulți ani în spate și mai multă experiență în ale bloggingului, lasă aroganța deoparte și nu te mai crede buricul pământului. Și dacă greșește, e pe spatele lui, nu pe al tău, lasă-l să își facă propriile greșeli. Lasă-l să își asume deciziile, e strict problema lui, nu a venit să se plângă la tine că nu are nu știu ce număr de vizualizări.
    Nu mă laud cu numărul de vizualizări, deși am crescut un picuț în ultima perioadă, însă, acest lucru ține strict de bucuria mea sufletească. Nu țin să mă afișez cu acest lucru, nu mă fălesc cu acest fapt, este strict bucuria mea personală, nu cred că interesează pe cineva și nici nu țin să mă mândresc cu acest fapt. Și dacă un singur om m-ar urmări, la fel aș scrie. Am acestă plăcere de a scrie și de a împărtăși, restul e poveste.
     Un alt subiect sensibil este cel al sponsorizărilor. Tot aud în stânga și în dreapta cum că s-ar câștiga mult din blogging. Să fim serioși, sunt atât de multe blogguri... Cine o să plătească sume uriașe sau să sponsorizeze un blog cu un anumit număr de vizualizări? Acestea există doar la un nivel mai mare, acolo unde sunt milioane de vizualizări. Faptul că primești anumite produse, nu cred că este ceva ieșit din comun, astfel încât să ajungi să crezi că acel blogger este subiectiv doar pentru că a primit o anumită sponsorizare. Vorbesc aici de blogurile de carte, este adevărat că anumite edituri trimit cărți în mod gratuit, însă, acesta este mai mult un schimb la schimb: ei primesc anumite vizualizări și o anumită publicitate, iar bloggerul primește o carte. Nu este ca și cum am fi plătiți pentru aceasta. Sunt câțiva care fac recenzii plătite, dar sunt extrem, extrem de puțini. Nu ai cum să nu fi obiectiv atunci când faci o recenzie doar pentru că ai primit-o cadou. Mi s-a mai adresat întrebarea ce aș spune dacă nu aș fi primit cartea de la editura X. Răspunsul meu este invariabil: același lucru. Nu accept acele colaborări unde nu mi se permite să îmi spun opinia cu privire la ceea ce citesc. Sunt mult prea directă și sinceră pentru a mă ascunde după deget: nu îmi place, o spun deschis. Nu sunt multe colaborările, au fost muncite, m-am bucurat ca un copil pentru fiecare în parte. Au venit toate pe baza muncii mele, nu au venit în mod gratuit. 

    PS: Nu am făcut referire la anumite persoane sau chestiuni, sunt doar constatări făcute de-a lungul timpului.  Sunt doar câteva fațete urâte ale unei activități frumoase, unde, dacă pui în balanță cele bune cu cele rele, ajungi la concluzia că mulțumirea sufletească depășește chestiunile neplăcute.

6 comentarii:

  1. Frumos. Imi plac aspectele pe care le-ai punctat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a placut sinceritatea ta, dar m-a durut tristetea din spatele cuvintelor. Toate aceste experiente de aduc intelepciune si experienta de viata. Iti doresc mult succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  3. Trist!oare de ce nu putem vedea doar frumosul?oare de ce suntem invidiosi ,în loc să ne bucurăm că unii oameni fac ceva si pe deasupra mai împărtășesc si cu noi?!Mult succes Oana în continuare!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter