joi, martie 8

CLÉLIE AVIT: SUNT AICI - RECENZIE




     Cum ai reacționa dacă ai fi captiv în propriul trup, dacă ai putea auzi totul în jur și să nu poți face nimic, să nu poți să te miști, să nu poți să îți comunici trăirile, sentimentele? Cum anume te-ai simți dacă până și cei dragi ar renunța la tine și ai fi doar tu, cu tine și cu un necunoscut?

     Am așteptat extrem de tare romanul „Sunt aici” de Clélie Avit, citisem doar recenzii pozitive despre el, avea o poveste interesantă în spate și chiar am sperat că va fi pe placul meu, chiar mi-am dorit să fie ceea ce se anunța a fi. Este o carte despre un subiect extrem de sensibil: debranșarea de la aparatele care țin o persoană în viață, acea decizie extrem de greu de luat pentru toate persoanele care rămân după. Ca idee, pornise bine și am dat pagină după pagină tot sperând ca la un moment dat voi găsi ceea ce se anunțase, că voi reuși să mă agăț de ceva anume care să îmi ofere încântarea și bucuria necesare pentru a îmi plăcea romanul, mai ales că este unul premiat. Nu s-a întâmplat astfel. Știți expresia aceea: „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul?” Exact așa mi s-a întâmplat mie, poate am avut eu așteptări mult prea mari, dar acestei cărți i-a lipsit acea strălucire, acel ceva care să mă facă să consider romanul a fi ceva bunișor. Nu are documentarea necesară pentru a reda anumite stări de fapt, nu are un fir narativ mai complex, ci este unul extrem de linear, plus că nu prea reușește să ofere acel element surpriză, care să te țină în priză până la final, ci are o acțiune extrem de previzibilă.

************

     Subiectul romanului ar fi avut potențial, dar, nu știu, parcă este neterminat. Mi-ar fi plăcut să aflăm mult mai multe la final sau măcar să fi existat o continuare, poate așa i-aș fi mai acordat o anumită șansă, altfel, pare a nu fi întreg, mi se pare că seamănă foarte mult cu o schiță.
       Elsa Bilier este alpinistă de profesie, iubește iarna și cățăratul pe ghețar, o meserie nu tocmai potrivită pentru o femeie, însă ea face toate acestea cu o foarte mare pasiune. Este însoțită întotdeauna de Steve, prietenul ei, cel care este asemeni fratelui mai mare, și tot el este cel care îi verifică întotdeauna echipamentul de escaladare. Acest fapt se întâmplă până într-o zi fatidică, moment în care el nu mai face acest lucru, Elsa nu îi cere, considerând că se poate descurca singură, iar acest lucru conduce la o tragedie ce pare a fi lipsită de o finalitate fericită. Nodul făcut de tânăra alpinistă se desface, iar ea cade de la înălțime, provocând și o mini avalanșă în cădere, ceea ce o conduce la a fi acoperită de o pătură de zăpadă. Această clipă fatidică îi modifică în totalitate viața și perspectivele: la cei treizeci de ani pe care îi împlinește în spital pare a fi un om sfârșit, o persoană a cărei ață a vieții pare a se rupe definitiv.
       Timp de cinci luni, tânăra se află în comă la spital, fără a oferi vreun semn că starea ei s-ar îmbunătăți. Însă, după cam 3 luni și jumătate de comă, Elsa începe să aibă percepția lucrurilor din jur și aude tot ceea ce se vorbește. Cu toate acestea, nu poate reacționa și nu își poate face simțită prezența. Cei dragi sunt sfătuiți să o debranșeze de la aparatele care o țin în viață, pentru că nici măcar medicii nu mai au speranța că își va reveni.
       Thibault este un tânăr care va ajunge să se lege foarte tare de Elsa, chiar dacă tânăra îi este o necunoscută. El este bântuit de păcatele fratelui său, cel care s-a urcat băut la volan și a ucis două adolescente de doar paisprezece ani. Acesta este momentul care l-a determinat pe Thibault să nu mai vrea să știe nimic despre fratele său, să își dorească să evadeze din propria viață, să uite toată durerea provocată de inconștiența fratelui său. Totuși, vine la spital pentru a își însoți mama. Pentru că nu găsește deloc un loc de refugiu, care să îl facă să uite tot ceea ce s-a întâmplat, el se refugiază în salonul Elsei și, văzând-o mereu, ajunge să se îndrăgostească de tânără și să îi transmită acesteia din forța lui, din credința sa că lucrurile pot fi îmbunătățite pentru aceasta. Este singurul care crede că miracolele se pot întâmpla și că Elsa poate reveni la viață. Poate tocmai acest optimism al său îi transmite semnale și tinerei, care începe să își dorească să le arate tuturor că poate reveni la viață, că nu este doar un trup condamnat la moarte. 

************

     V-am spus, subiectul ar fi putut avea potențial, dacă era puțin mai mult explorat, dacă era puțin mai documentat. Se simte foarte tare lipsa de experiență a autoarei, cel puțin eu am simțit-o, căci tehnica sa narativă nu este una dintre cele mai bune. Nu reușește să creeze acel element de veridicitate, care să te determine să te transpui în pielea personajelor. Nu reușește să creeze o acțiune credibilă, nu are acea profunzime care să te facă să te îndrăgostești în mod iremediabil de opera sa.
     Nu am reușit deloc să vizualizez personajele, oricum nu știm foarte multe despre acestea. Poate în cazul Elsei aș fi înțeles lipsa detaliilor care să ne ajute să o putem contura, înțeleg minimul de informații oferite de autoare prin intermediul celorlalte personaje care intră în contact cu ea, pentru că autoarea a dorit să o contureze mai mult din punct de vedere mental, să lase deoparte învelișul și să o transforme într-un spirit captiv. Însă Thibault nu este acel bărbat care s-ar fi dorit matur, sigur pe el, cu o putere morală și moralizatoare extraordinare. El refuză să își vadă fratele, pentru că acesta a greșit, preferă să stea în salonul unei necunoscute. Acum, nu știu, nu pot înțelege această atitudine. Ok, fratele lui a făcut o greșeală teribilă, dar este totuși fratele lui, care, la rândul său, a fost rănit, a stat șase săptămâni în comă. Nu a făcut ceea ce s-ar fi așteptat fratele său să facă, dar chiar să nu mai dorești să îl vezi, chiar să te macine vina mai tare decât pe el, mi se pare puțin probabil. La fel, modul în care se îndrăgostește de Elsa, o femeie legată de niște aparate, care nu are niciun fel de gesturi. Thibault tot acționează ca un adolescent, merge în camera unei bolnave și îi scoate din firele conectate la aparatele ce o țineau în viață pentru a sta el comod în pat lângă ea și pentru a dormi acolo. Apoi, brusc îl apucă sentimentalismul, dar nu are nicio grijă de Elsa. În același mod, atunci când el o sărută, deși este o femeie lipsită de apărare, deși aparatele țiuie, pentru că Elsa simte anumite semnale din partea lui, nicio asistentă medicală nu vine în salon să vadă ceea ce se întâmplă. 
   Pe tot parcursul romanului, s-a simțit lipsa de documentare a autoarei. Elsa este în comă de cinci luni, însă, deși o medicii o declară în moarte cerebrală și recomandă debranșarea de la aparate, considerând-o un caz pierdut, de vreo două luni  nu au mai făcut niciun fel de test, ci au lăsat-o acolo, considerând că toate celelalte test fuseseră de ajuns. Acum, pe bune, în două luni să nu se prindă nimeni că pacienta are activitate cerebrală? Să nu observe nimeni că poate auzi și că, parțial, poate respira singură (fapt care se întâmplă în momentul în care Thibault scoate din fire, punându-le greșit apoi)? Mi se pare prea puțin credibil ca medicii să nu mai cerceteze deloc.
      Puțin credibil mi s-a părut și faptul că familia ei nu venea destul de des la spital: sora ei vine numai într-o zi a săptămânii și atunci însoțită de diverși iubiți, cu care se sărută chiar în salonul surorii ei în comă, ca și cum ar fi  niște adolescenți care nu au unde să se desfășoare; părinții ei vin din când în când și atunci nu sunt siguri că fiica lor ar putea supraviețui. Acum, pe bune, ce părinte ar renunța la propriul copil și ce străin ar oferi atât de multă speranță, determinare și încredere în sine?!
      Sunt multe alte aspecte care nu mi-au permis să fiu încântată de citirea acestui roman, sunt mici detalii care nu au darul de a crea un roman autentic. 

        Voi ați citit romanul? Ce părere v-a lăsat?


     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: Sunt aici
     Autor: Clélie Avit
     Titlu original: Je suis là
     Traducător: Oana-Alexandra Calen
     Editura: Rao
     Anul apariției: 2016
     Număr de pagini: 221

4 comentarii:


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter