sâmbătă, martie 10

BRIAN SELZNICK: MINUNATA FAMILIE MARVEL - RECENZIE



    Care este viața artiștilor din spatele scenei? Care este condiția artistului și a creatorului în lume? Care este rolul său și cum poate construi povești durabile, care să treacă dincolo de timp și spațiu și sa te determine să devii parte din povestea creată? Cât este act creator și cât este magie? 

     Despre Brian Selznick nu știam mare lucru, nu am citit nimic din ceea ce a scris el până acum. Deși opera lui cea mai cunoscută este „Invenția lui Hugo Cabret”, eu nu am citit-o încă, însă cred că îi va veni și acesteia rândul, la fel ca oricărei noi opere pe care autorul o va aduce la viață. „Minunata familie Marvel” m-a atras foarte tare din punct de vedere vizual, are o copertă absolut feerică, fapt pentru care am decis să îi dau o șansă și să vă despre ce este vorba între paginile sale. Nu mă așteptam să găsesc o poveste mirifică, o istorie care trece dincolo de timp, cu o acțiune ce se desfășoară pe durata unor secole, magie pură și putere vrăjitorească închistate în forță cuvântului scris și în puterea elementului pictural.
     „Minunata familie Marvel” este un roman care se poate citi atât la 9-10 ani, cât și la vârsta adultă, oferind câte un strop din farmecul său fiecărei categorii de cititori în parte. M-a surprins în cel mai frumos mod cu putință, m-a purtat pe aripi de vis, mi-a dat puterea necesară pentru a lupta pentru idealurile mele și pentru a vedea dincolo de momentul prezent și dincolo de real, mergând până într-acolo încât ajungi să treci de tot acest superficial care ne înconjoară și să observi mult mai mult lumea din jur. Prin intermediul acestui roman, reușești să vezi dincolo de concret și să aduci în viața ta acel strop de extraordinar, miraculosul care există peste tot în viața asta, doar că graba și lumea aceasta puternic tehnologizată ne oprește să îl observăm. 
       Romanul poartă cu sine teme extrem de actuale: copiii rămași singuri, pentru că părinții sunt mult prea ocupați pentru a răspunde nevoilor afective ale acestora; părinți absenți, care le oferă copiilor lor doar chestiuni legate de lumea materială, sperând că acestea vor suplini absența lor sau lipsa de implicare în microuniversul atât de bogat al copiilor; dispariția unor lumi pline de farmec, pentru a face loc unor industrii mai moderne. Sunt prezente și teme precum SIDA, relațiile LGBT, găștile de tineri și găsirea unui scop în viață. La fel, romanul tratează condiția artistului în lume, a spiritului creator extrem de neînțeles, de trist și de singuratic, mai ales într-o lume profund artificială, în care timpul pare a nu fi de ajuns niciodată. 
       Pentru mine, această carte a fost o experiență absolut unică și magnifică, o altfel de lectură, care clar m-a scos în totalitate din zona mea de confort. Autorul a îmbinat într-un mod total armonios pictura cu povestea scrisă, permițându-i minții să analizeze mult mai mult, să își pună întrebări, să adune fiecare bucățică din poveste și să o pună cap la cap, încercând să refacă un puzzle extrem de încâlcit. Oricum, orice scenariu ai avea în minte privind cele 400 de pagini desenate, acesta nu se prea potrivește cu adevărul, care te ia totalmente prin surprindere și îți oferă o perspectivă total neașteptată. Poveste inițială se contopește în totalitate cu cea scrisă, urmată de alte 50 de pagini de poveste în imagini, devenind un întreg, completând cronica unei familii. Irealul și magicul se împletesc în mod armonios cu concretul, până într-acolo încât, la un moment dat, nu mai știi ce este adevărat și ce face parte doar dintr-o poveste. Este o călătorie spre suflet, este o istorie despre devotament, iubire și familie, care nu întotdeauna este formată din rudele de sânge, despre completare reciprocă, spre care trebuie să te îndrepți cu inima și cu o minte extrem de deschisă. 
       Singurul dezavantaj al acestei cărți este mărimea și greutatea: are peste 600 de pagini și este extrem de grea, devenind la un moment dat extrem de inconfortabil să o ții în brațe. Din această cauză, este destul de greu să o citești stând în pat sau pe fotoliul preferat, este preferabil, mai degrabă, să stai undeva la o masă sau un birou.



     Romanul are trei părți, delimitate grafic, începând și încheindu-se în mod ciclic cu picturi, imagini simple, alb-negru, neînsoțite de text, care îți spun o poveste. Ele se împletesc, formând un tot unitar, chiar dacă acțiunea se desfășoară pe o perioadă extrem de mare de timp: din anul 1776, continuând cu 1990 și ajungând până undeva la anul 2007 sau chiar un pic mai mult de atât, deși imaginile nu mai precizează un anumit moment temporar. 
       Povestea picturilor din primele patru sute de pagini ni se dezvăluie în mod gradual și este plăcut să privești acele imagini și să încerci să îți imaginezi cuvintele de dincolo de poze. Acea culoare alb-neagră a acestora te poartă în trecut, chiar la anul 1776, aflându-te parcă pe mare alături de Billy Marvel, cel care va da mai târziu startul unui adevărate revoluții în lumea artei și a teatrului englez. 
      Imaginile ne poartă înapoi în timp și ne prezintă o corabie, Kraken, ce pare a fi atacată de un dragon și distrusă mai apoi de o furtună, fapt care conduce la un naufragiu. Un înger și un câine îi devin păzitori lui Billy de-a lungul naufragiului său, el fiind singurul supraviețuitor al acestuia, fapt confirmat mai apoi de către ziarele vremii. 
         Ajuns în Londra, Billy Marvel pune bazele unui teatru, Teatrul Regal, pe care îl construiește într-un mod mirific, având drept păzitor statuia unui înger, un fel de reminescențe ale îngerului ce l-a salvat pe mare. El începe să aducă pe scena teatrului său piesele marelui Shakespeare, fapt care va conduce mai târziu la nașterea unei tradiții a unei familii de actori: familia Marvel, din care fac parte și Eleonora și Oberon. Singurul care nu pare a se încadra în tipare este fiul lor, Leo, care este alungat din lumea aceea a artei, ajungând în lumea largă.
      Toate aceste imagini te determină doar să intuiești ceea ce se petrece cu adevărat, căci nu ai niciun fel de replică, ci doar câteva scrisori sau tăieturi din ziare strecurate ici, colo. Cu toate că te-ai aștepta să nu existe niciun fel de emoție, aceasta este prezentă din plin, evidențiată tocmai de aceste picturi lipsite de culoare. Dincolo de cuvântul scris, pozele aduc în discuție situația artistului în lume: succesul fulminant de care acesta se poate bucura, dar și decăderea, care poate fi la fel de fulgerătoare. La fel, se aduce în discuție modul de expresie scenică, actul jocului în sine, care este atât de diferit de la un om la altul, dar care poate duce la nesiguranță și neînțelegere din partea publicului, obișnuit cu un anumit fel de joc scenic. Un artist creativ, care își dorește să prezinte ceva nou, ceva nemaivăzut până atunci, ceva ce trece dincolo de epoca sa, nu este neapărat și un om fericit, pentru că acesta riscă să fie neînțeles și alungat de pe marile scene, trimis să colinde lumea largă, în speranța că, la un moment dat, arta sa nu va mai fi considerată ciudată. 
        Cea de a doua parte a cărții lasă loc cuvântului scris, un alt fel de artă creatoare, strâns legată de cea a teatrului. Aceasta face un salt peste ani, ducându-ne tocmai în anul 1990, moment în care te-ai fi așteptat ca oamenii să fie mult mai deschiși la minte. Se va dovedi că nu este așa privind viața lui Albert Nightingale, un personaj cu o viziune aflată dincolo de epoca în care trăiește, cel care are o trăsură, iar nu o mașină cu care să se deplaseze, cel care iubește teatrul și cel care a construit o casă atipică, o locuință ce pare desprinsă din cu totul alte timpuri, situată îl strada Folgate nr. 18 din Londra. Ca o paranteză, acesta este un loc pe care îmi doresc să îl pot vizita într-o zi, căci postfața ne dezvălui că este un loc real, aparținând artistului Dennis Severs. Este un loc pe care l-am trecut pe lista de dorințe pe care am întocmit-o referitor la Londra, un loc cu un farmec aparte și cu o poveste fenomenală în spate.
       La casa lui Albert Nightingale sosește la câteva zile dupa Crăciun nepotul său, Joseph Jervis, un băiețel iubitor de lectură, care se simte extraordinar de singur. Părinții săi, bogați, l-au trimis la un internat, iar ei călătoresc prin lumea largă, în funcție de locul unde este angajat tatăl său. Acest fapt conduce la o adevărată dramă pentru tânărul Joseph, un copil cu o inteligență peste medie, care vede și înțelege lucrurile altfel, dintr-o altă perspectivă. Casa unchiului său, pe care îl întâlnește pentru prima dată, îl farmecă încă de la început: simte că este un loc în care ar putea pătrunde căldura familială, în care s-ar putea simți în sfârșit acasă. Casa aceea cu o corabie în vârf devine un personaj în sine: este un loc plin de farmec, un fel de buclă în timp, care poartă cu sine povești de demult. Este plină de amintiri, de costume de epocă, de fotografii străvechi. Nu are electricitate și este luminată doar de lumânări și de focul ce arde în șemineu. Este exact acel loc pe care Joseph îl întâlnise în toate poveștile citite, este acel spațiu care speră să îi ofere o familie. Poate tocmai de aceea se apropie atât de tare de unchiul său și caută răspunsuri în tot și în toate, chiar și despre lucrurile despre care află doar din întâmplare, așa cum sunt Leo sau Marcus, fratele fetiței Frankie, vecina unchiului său, prima ființă pe care a întâlnit-o la Londra. 
      Pentru a afla cine este această familie Marvel, care este povestea unchiului Albert și, de ce nu, care este povestea micuțului Joseph, trebuie neapărat să citiți romanul. Vă veți delecta cu o poveste mai mult decât încântătoare, vă asigur.



     În afară de greutatea cărții, despre care v-am spus deja, mi-a plăcut totul legat de această carte. Este acel roman de care aveam nevoie în nopțile destul de răcoroase de început de primăvară. Am iubit autenticitatea și originalitatea cu care autorul își creează acțiunea și își creionează personajele. Deși vorbim de anul 1990, Joseph, Albert și chiar Frankie, par a nu aparține acestui timp. Sunt extrem de onești, de cramponați în dorința lor de a face ca poveștile să devină reale, se îngrijesc de farmecul și redarea culorii locale a unei case, încât par a fi rămași undeva la 1800. Poate tocmai din această cauză sunt niște neadaptați: Albert nu mai are pe nimeni și trăiește din memoria trecutului; Frankie încă poartă cu sine amintirea fratelui ei mort, Marcus, fapt care o face să se comporte asemeni unui băiețel; Joseph a avut un singur prieten, și acela pierdut în lume, fapt care îl conduce la fuga de la internat și căutarea unchiului pe care nu îl cunoscuse niciodată și pe care îl știa din câteva dintre poveștile bunicului său, mort și acesta. 
      Dincolo de farmecul poveștii și de magicul care o înconjoară, cartea oferă o scurtă istorie a teatrului englez, mergând până la reprezentațiile pe care le ofereau marinarii pe mare, unii dintre primii actori ai lumii, un loc în care femeile nu aveau acces, fapt ce conducea la deghizarea bărbaților în femei, pentru a putea juca anumite roluri. Apoi, se merge spre teatrul lui Shakespeare și sunt oferite note deosebite despre operele sale, precum „Poveste de iarnă”, „Visul unei nopți de vară” sau „Furtuna”, fapt care mi-a făcut un dor nespus de teatrul său. La acestea, se adaugă referințe importante cu privire la poeziile poetului englez Yeats, care îmi este cunoscut din facultate și pe care l-am tot neglijat de ceva timp încoace. 
       Apoi, autorul face o cronică a Londrei, a acelei Londre mai puțin comerciale, în care te plimbi prin locuri încărcate de istorie și culegi obiecte străvechi de pe malul Tamisei, gândindu-te la acel incendiu ce a condus la arderea din temelii a vechiului oraș medieval, fapt care, pentru iubitoarea de Anglia din mine, a fost o adevărată încântare, ce m-a condus la anumite cercetări personale ulterioare.
        Romanul este o adevărată încântare pentru minte și suflet, este o călătorie în timp și o experiență unică, pe care vi-o recomand din tot sufletul.



     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: Minunata familie Marvel
     Autor: Brian Selznick
     Titlu original: The Marvels
     Traducător: Alina Simuț
     Editura: Leda (Corint Books)
     Anul apariției: 2017
     Număr de pagini: 672
     Nota pe Goodreads: 5/5

6 comentarii:

  1. Minunată prezentare! Și pe mine m-au tras coperta, dar mi s-a părut că nu ar fi genul meu de carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Dacă vrei să ieși din zona ta de confort, ți-o recomand cu drag <3

      Ștergere
  2. Foarte frumoasa prezentare. Nu citisem nici descriere, nimic pana acum. E foarte frumoasa coperta. Sincer, cand am vazut titlul prima data, am crezut ca are legatura cu Marvel - compania. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Să știi că și eu mă gândisem la companie :) S-ar putea să aibă legătură cumva, adică de acolo să fi venit ideea numelui :) Ținând cont că autorul e și desenator...

      Ștergere
  3. Frumoasa prezentarea. Am mai văzut cartea pe ici-colo, dar nu eram convinsă ca ar fi pe gustul meu. Mulțumesc pentru recomandare.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter