duminică, februarie 25

ZĂPADĂ AFARĂ, SOARE ÎN SUFLET



    De câteva zile, ninge afară, cu fulgi mari, care curg din înaltul cerului asemeni unor fluturi mari, așternându-se ca o pătură groasă peste pământul amorțit. Nu sunt o mare iubitoare a gerului, dar zăpada a început să îmi placă, parcă reușește să transforme totul, să confere o anumită aură de magie lucrurilor din jur. Fulgii de nea valsează cu o așa de mare gingășie, încât nu ai cum să nu îți lași și gândurile purtate pe brațele lor. Nu ai cum să păstrezi vreo urmă de tristețe în suflet în momentul în care vezi tot acest alb pur, curat, care te înconjoară, te acaparează cu totul.
      Nu e tocmai timpul pentru zăpadă, așteptam la un moment dat primăvara, nu cred că mai așteptam toată această minunăție de afară. M-a luat în totalitate prin surprindere toată această mare de alb, destul de atipică după vremea primăvăratică ce ne-a urmărit întreaga iarnă. Dar m-a surprins plăcut, m-a bucurat, m-a făcut să mă analizez în lumina ei, să las totul deoparte și să fiu o nouă eu, mai puternică, mai plină de toleranță și de iertare, mai aproape de sufletul meu. Fulgii albi așa mi-au oferit un zâmbet curat, alb.  
       Mi-e bine și cald în suflet, în ciuda frigului de afară. Toată această pătură albă are puterea de a transforma interiorul, de a împrumuta din puritatea și din calmul ei, de a te face să treci printre gânduri dansând, lăsând în urmă tot ceea ce nu îți face plăcere, tot ceea ce te-a rănit cândva. Are așa o forță măreață care te face să deschizi file noi ale vieții tale, să iei totul de la zero, făcând totul mai bine, cu mai multă implicare și cu mult mai multă dedicare. 
      Am ieșit afară și am pășit cu pași repezi printre munții de zăpadă, am alergat cum nu am mai făcut-o demult, cu o exaltare de copil. Uitasem cum este să lași copilul din sufletul tău să iasă la suprafață din când în când, să te domine, să te determine să te bucuri de lucrurile simple din fața ta, să nu mai te lase să te împiedici de temerile tale. Uitasem ce înseamnă bucuria pură, nealterată de frici și griji. Uitasem ce bine este să îți fie soare în suflet...





 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter