vineri, februarie 2

THEO ANGHEL: CHAOS (AM MURIT, DIN FERICIRE #2)




Lumea reală este dincolo de orizontul minţii; noi o vedem prin plasa dorinţelor noastre, împărţită în durere şi plăcere, just şi fals, interior şi exterior. Ca să vezi universul aşa cum este, trebuie să treci dincolo de acea plasă. Şi nu este un lucru prea greu, căci plasa este plină de găuri.
 Sri Nisargadatta Maharaj

     Am început seria „Am murit, din fericire” de  Theo Anghel anul trecut, în octombrie, și îmi era clar cam de atunci că va deveni una dintre seriile mele fantasy preferate. Are ingredientele necesare pentru a ajunge direct în suflet și a nu mai ieși niciodată de acolo. Primul volum - Întoarcerea - mi-a plăcut extrem de tare și abia așteptam să văd ce anume ne-a mai pregătit autoarea în volumele următoare. A durat ceva până când am ajuns la cel de al doilea roman din serie - „Chaos” și regret amarnic că am stat atât de departe de el atâta amar de vreme. Cu următoarele volume nu se va mai întâmpla la fel, pentru că finalul cărții de față mi-a stârnit atât de mult curiozitatea și m-a făcut să îmi pun atât de multe întrebări legate de anumite personaje și de traiectoria vieții Orianei încât nu am cum să stau fără să știu ce va fi mai departe. Chiar mi-e absolut imposibil săle văd în fața mea, pentru că, da, le-am adus deja pe noptieră, și să nu mă apuc de ele.
     În primul volum făceam cunoștință cu modul în care este împărțită lumea, cu acele aspecte ale lumii nevăzute care ne  animă adeseori imaginația, și am făcut cunoștință cu Oriana,  un recuperator de suflete trimis înapoi în lume, în Chaos, pentru a duce la îndeplinire anumite misiuni oferite de mai marii lumii de dincolo. „Chaos” este de departe mult mai animat, mult mai plin de acțiune, iar dincolo de problemele lumii de dincolo și a recuperatorilor de suflete, autoarea ne aduce în prim-plan aspecte destul de sensibile ale vieții de zi cu zi, acele existențe aflate la limita dintre supraviețuire și moarte, mergând până în profunzimea acestor aspecte și determinându-ne să ne gândim la cât de superficial privim totul și la cât de egocentrici suntem, neinteresându-ne cei din jur decât la nivel de bârfă, căci durerile altora nu mai par să ne atingă în vreun fel în această lume accelerată, în care timpul pare a își pierde consistența și a deveni atât de comprimat încât trece ca o clipire de ochi. 
     „Întoarcerea” mi s-a părut a fi o introducere în noua viață a Orianei, am asistat la redescoperirea de sine a acesteia, la obișnuirea ei cu noua ordine din viața ei și la câteva scântei între ea și Marc, recuperatorul cu experiență. Poate tocmai de aceea protagonista era ușor nesigură atunci când venea vorba de misiunile care i se ofereau și era un pic mai stângace în îndeplinirea acestora. „Chaos”  aduce în prim-plan o Oriana mult mai puternică și mai sigură pe sine, mult mai determinată să aducă un strop de lumină în această lume cu multe nuanțe de gri și plină de umbre, să lase o dâră de bunătate în  urma ei, fie că este vorba de niște copii nevinovați, de oameni doborâți de situația în care soarta i-a adus sau de propriii prieteni. Pe lângă toate acestea, aduce anumite scântei între ea și bărbatul care i-a pus stăpânire pe inimă, Marc, fapt care produce destul de multă plăcere propriilor simțuri :).


     Am început „Chaos” în timpul zborului cu avionul din Londra către București, așa că acest volum îmi va rămâne mult mai viu în memorie, pentru că îl voi asocia întotdeauna cu o perioadă extrem de frumoasă din viața mea.  La dus, am reușit să citesc puțin din volum doar în aeroport, pentru că,apoi, bagajele de mână au ajuns la cală și gata cu cititul meu. La întoarcere, aveam ceva emoții, pentru că îl știți pe Abel și cum reacționează el atunci când se plictisește, însă, a fost cumințel, nu a provocat decât niște turbulențe minore, dar, în rest, cred că mai tare m-am plictisit eu în ora pe care a avut-o avionul întârziere. Pe Abel cred că l-a mai temperat Ama puțintel, că are o atitudine de zile mari atunci când e în preajma drăcușorului, așa că acesta din urmă nu prea a avut ce face și a așteptat la locul lui...
      „Chaos” începe destul de liniștit, cu o Oriana sigură pe sine, lucrând în continuare la barul Luxura și așteptând reactivarea ceasului, oferirea de noi misiuni, fapt care cam întârzie să apară. Problema este că Oriana are o sensibilitate aparte și simte emoții puternice atunci când vine vorba de oameni aflați la ananghie, iar la locul de muncă observă destul de astfel de situații limită, probabil o consecință a întoarcerii ei de dincolo, și ceasul ei interior se activează imediat ce vede o persoană aflată în pericol, fapt pentru care trebuie neapărat să acționeze în apărarea celor slabi. Este ceea ce o definește cel mai tare în prezent, are o empatie ieșită din comun și acest lucru o conduce la anumite probleme, care, altfel, nu ar fi avut nimic de a face cu ea. Romanul este într-un continuu crescendo de la incipit până la final, începând un pic mai lent și aducând apoi fel de fel de acțiuni, atingând apogeul în final, când nu știi cum să dai mai repede pagina pentru a afla mai mult și mai mult, când acțiunea te trage parcă în mrejele sale și adrenalina atinge cote maxime, făcându-te părtaș la ceea ce citești și mai că ai lua și tu un par în mână pentru a face dreptate pentru toate durerile provocate de un om lipsit de inimă, pentru a lovi în unul și a avea satisfacția colectivă a unei răzbunări pentru toate relele din lumea asta...
     Existența Orianei pare a fi una lineară, lucrează în continuare la barul lui Anais, prietenia ei cu Mati se întărește,  cele două  ieșind la cumpărături sau la plimbări împreună. Însă, în vreme ce recuperatoarea de suflete află multe despre prietena ei umană și despre iubirile sufletului ei, Oriana nu se poate deschide atât de tare și preferă să spună unele banalități pentru a nu transfera pe umerii prieteniei sale probleme mult prea greu de recuperat chiar și de către cei care au ajuns Dincolo și s-au întors din nou pe Pământ. Însă, această simplitate și normalitate,  această linearitate nu sunt decât niște aparențe, care ar putea duce în eroare un personaj care privește din afară. În realitate, universul interior al Orianei este mult mai bogat și mult mai plin de urcușuri și coborâșuri, de întrebări existențiale legate de perpetuarea răului în lume, a nedreptății, fapt care îi activează un al șaselea simț și o face să acționeze în situații limită. 
     V-am spus deja că protagonista din perspectiva căreia sunt narate întâmplările nu poate fi impasibilă la relele care se petrec în jurul ei, așa  că pregătiți-vă să descoperiți misiuni peste misiuni impuse nu de Amadeus sau Malorum, ci de Oriana însăși. Astfel, ea încearcă să îl salveze pe Anais, șeful ei, de cămătarii care vor să îi ia barul pentru niște datorii, încearcă să le salveze pe două minore, orfane de mamă, care se prostituează, își dorește să facă mult mai multe pentru oamenii care trăiesc în canal (lumea de sub pământ cu care am făcut deja cunoștință încă din primul volum), iar atunci  când este nevoie, trece peste orice pentru a o salva pe bunica lui Viorel care era grav bolnavă; ajută o prostituată să aducă pe lume un copil, un suflet inocent care nu a văzut încă urâțenia lumii și o face atunci când toți ceilalți stau deoparte și discută subiectul doar la nivel de bârfă în fața blocului, considerând tot acest rău un fel de pedeapsă divină... Exemplele de acest fel pot continua, sunt multe în interiorul romanului, căci, într-un limbaj simplu, plin de umor și sarcasm, și presărat cu dialoguri spumoase, autoarea aduce în fața noastră, a cititorilor, subiecte extrem de grave, de actualitate, pe care le întâlnim la tot pasul în realitatea imediată.
     


     Una dintre aceste misiuni pe care Oriana și le impune pare a nu fi deloc întâmplătoare, căci în satul acela rupt de lume de la marginea Bucureștiului întâlnește un alt recuperator de suflete abia reîntors în lume, un filosof singuratic, cu păreri sigure despre tot și despre toate. Acest personaj, Gudila, îi va fi încredințat Orianei spre dădăcire, spre învățare a principiilor acestei ocupații pe care o au amândoi și spre ajutare la acomodarea acestuia, după cum îi spune Marc, a cărui experiență se cunoaște din plin. Gudila mi-a fost inițial destul de antipatic, are un mod de a se comporta nu foarte ușor de asimilat, este mereu arogant, mereu atoateștiutor, însă momentul primei sale misiuni și mărturisirile făcute mai apoi Orianei m-au făcut să îl plac, să văd dincolo de aparență și să înțeleg că este doar un neadaptat, un suflet care caută apropierea de cei din jur și pe care, poate, iubirea l-ar schimba. 
      Ca  și cum toate problemele pe care și le arogă și dădăcirea lui Gudila nu erau de ajuns pentru Oriana, aceasta mai intră într-o poveste de într-ajutorare, de data aceasta fiindu-i alături lui Marc, care este urmărit de unul dintre diavolii primordiali, demonul Astaroth. Păzirea acestuia, care a pus stăpânire pe trupul unui om, aduce o apropiere între cei doi recuperatori, la scene incendiare și la dorința mea de a afla mult mai multe despre Marc. Am aflat unde locuiește, am văzut unele dintre activitățile sale, dar vreau clar mai mult, vreau să îi cunosc povestea mai mult decât orice... 
     Tot acest volum aduce persoane din trecutul Orianei, așa cum este Astrid, una dintre prietenele din prima viață, despre care află că este tot un recuperator de suflete cu experiență. Abia aștept să văd ce îmi vor aduce celelalte trei volume ale seriei, pentru că acest volum a adus la un loc destul de mulți recuperatori de suflete, formând un fel de uniune, de asociație între ei, între cei vechi și cei noi, determinându-mă să mă întreb ce alte aspecte ale acestei vieți îmi sunt necunoscute și câte lucruri se petrec în paralel cu cele pe care le percep eu, cu mintea mea umilă de muritor :) Oricum, volumul de față mi-a arătat că putem fi extrem de egoiști și de neatenți la cei din jur și la nevoile lor, că suntem lipsiți de empatie la problemele care nu ne privesc direct și că am devenit un fel de roboței care nu mai văd nimic altceva decât propria persoană.
      Mai sunt multe alte lucruri pe care vă invit să le citiți citind acest roman, căci este plin de adrenalină. M-am bucurat să redescopăr personaje din primul volum, să le aflu poveștile, să văd cum evoluează Oriana, să îl cunosc mai bine pe Marc, să văd anumite scântei între Ama și Abel (nu știu, dar, dacă în primul volum îl iubeam doar pe Abel, acum și Ama mi-a devenit extrem de simpatică, are niște replici atât de spumoase...). 
     „Chaos” este un roman extraordinar, scris cu un extrem de mare talent, care te face să fii parte din acțiune, să îți pui întrebări legate de lumea din jur și de aspectele care ne scapă, un roman cu și despre oameni obișnuiți care sunt prinși în situații extreme, speciale; un roman fantasy care îți animă imaginația și te face să îți dorești și mai mult, mereu mai mult...

  


     DATE DESPRE CARTE:
     _________________
  
      Titlu: „Chaos”
      Autor: Theo Anghel
      Serie: Am murit, din fericire (volumul 2)
      Editura: Quantum Publishers
      Anul apariției: 2016
      Număr de pagini: 336

     Romanul poate fi comandat de pe  Libris, Elefant, Cărturești și, bineînțeles, de pe  site-ul editurii, de unde poate fi achiziționat și în format e-book.
  

8 comentarii:

  1. Nici nu avea cum sa nu devina una dintre seriile tale preferate. O ador si am de gand sa o si recitesc, candva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doar pareri bune văd despre seria aceasta. Trebuie sa o citesc și eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă faci curioasa. Încă nu am citit cartea. Felicitări pentru recenzie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Minunata recenzie, felicitari! Citind cele scrise de tine, mi-am adus aminte cu drag de seria asta, care e una din preferatele mele dintre seriile fantasy ale autorilor romani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! Și mie mi-a devenit una dintre seriile fantasy preferate.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter