luni, februarie 19

RIVALITĂȚI CELEBRE ÎNTRE SCRIITORI



    Într-o lume profund tehnologizată, în care Facebook-ul și alte rețele de socializare sunt la modă, nu mai este chiar un secret că există anumite rivalități între persoane care lucrează pe aceeași nișă. Această rivalitate nu le era străină nici scriitorilor, fiind celebre câteva cupluri celebre de autori care nu se putea înțelege deloc. Despre câteva dintre acestea, voi vorbi în articolul care urmează.

     Bram Stoker și Oscar Wilde
     Bram Stoker era un oaspete de seamă al lui lady Jane Wilde, mama lui Oscar Wilde. În timpul acestor vizite, el a cunoscut-o pe Florence Balcombe, cea considerată a fi logodnica lui Oscar Wilde. Între cei doi nu a mai putut exista niciun fel de relație în momentul în care Stoker s-a căsătorit cu Florence.

      F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway
      Cei doi s-au născut la doar trei ani distanță unul de celălalt. În momentul în care s-au cunoscut, în 1925, Fitzgerald publicase deja „Marele Gatsby” și era o stea în devenire. Hemingway era exact opusul său, era oarecum necunoscut în momentul în care s-au cunoscut, însă acest fapt nu i-a împiedicat să devină prieteni de nedespărțit. Însă bețiile și acțiunile lui Fitzgerald au condus curând la deteriorarea relației lor, care a ajuns să devină una dintre cele mai cunoscute rivalități din lumea literară.

     Lord Byron și John Keats
     Keats obișnuia adesea să critice opera lordului Byron, spunând că faima sa este dată doar de faptul că are șase picioare înălțime și că este lord, deci aristocrat. De asemenea, cei doi aveau direcții literare opuse: Byron mergea spre poeți precum Alexander Pope, iar Keats, un poet provenind dintr-o clasă de mijloc, iubea poemele lui Wordsworth și Coleridge. De aici și până la dușmănie nu este decât un pas, iar toată această rivalitate a fost alimentată, la rândul ei, de snobismul lordului Byron și de invidia lui Keats.

     Arthur Rimbaud și Paul Verlaine
     În ciuda faptului că amândoi au creat una dintre cele mai inovative poezii din secolul al XX-lea și a faptului că relația lui Rimbaud cu poetul mai în vârstă a fost mereu una bazată pe inspirație și de încurajare și încurajare reciprocă, se știe că amândoi au sfârșit prin a își fi rival unul altuia din cauza invidiei și a dorinței de distrugere reciprocă.

     Henry James și H. G. Wells
     Deși inițial au fost prieteni buni, Wells s-a supărat în mod îndreptățit atunci când James l-a numit printre autorii tulburi și neîngrădiți. Wells l-a numit apoi hipopotam dureros. După aceea, nu a mai fost cale de împăcare între ei, ba chiar au ajuns să își scrie scrisori dure, extrem de valoroase din punct de vedere literar.
    
     Charles Dickens și Hans Christian Anderesen
     Deși Andersen iubea modul de scriere al lui Dickens, relația celor doi s-a rupt în urma vizitei lui Andersen făcute lui Dickens în anul 1857. Chiar dacă anunțase că va sta doar o săptămână, acesta a rămas pentru cinci, fapt care a făcut ca, la plecarea lui, Dickens să afirme că acolo a dormit Anderesen, care a stat doar cinci săptămâni, dar familiei sale i-au părut a fi epoci întregi.

     Gabriel Garcia Marquez și Mario Vargas Llosa
     Cei doi au fost prieteni buni, Marquez fiind chiar nașul fiului lui Llosa. Însă, la o premieră de film din 1976, Marquez l-a lovit puternic pe Llosa, fără ca cei din jur să cunoască motivul. Deși nici până astăzi nu se știe exact, mulți speculând că din cauza politicii, se pare că de vină ar fi totuși Patricia, fosta soție a lui Llosa. În momentul în care Llosa și-a părăsit soția pentru o stewardesă, aceasta s-a plâns lui Marquez, care a consolat-o puțin mai mult, chiar sfătuind-o să divorțeze de soțul ei.

Ce alte rivalități celebre cunoașteți între scriitori?

4 comentarii:

  1. Foarte interesant articol!

    Este de notorietate și rivalitatea dintre Eminescu și Macedonski.

    Într-o însemnare dintr-un manuscris, Eminescu l-a ironizat dur pe rivalul său:

    „Dac-ar exista o înaintare absolută în omenire — un spor real de puteri — atunci Homer ar trebui să fi fost un măgar şi Macedonski un geniu — pe când tocmai contrariul e adevărat.”

    Macedonski s-a răzbunat scriind o epigramă în anul 1883, an în care Eminescu s-a îmbolnit grav, însă aceasta avea să se întoarcă ca un bumerang împotriva poetului de origine sârbă, acesta fiind exilat nu numai de societate, ci și de întreaga lume literară, nemaifiind publicat nicăieri.

    „Un X… pretins poet-acum
    S-a dus pe cel mai jalnic drum…
    L-aş plânge dacă-n balamuc
    Destinul lui n-ar fi mai bun,
    Căci până ieri a fost năuc
    Şi nu e azi decât nebun”.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant articolul. De unele stiam, dar de altele aflu abia acum

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter