joi, februarie 22

RENDEZ-VOUS CU LONDRA



     Vă spuneam la început de an că am început cum nu se poate mai bine 2018, mai ales că din prima zi am călătorit și speram din tot sufletul să continui în același fel, pentru că, dincolo de citit, cred că iubesc cel mai tare călătoritul. Am impresia că reușești să te îmbogățești mult mai tare cultural călătorind, cunoști oameni noi și ai parte de experiențe inedite. Ei bine, la mine dorința s-a transformat în realitate, pentru că la final de ianuarie mi-am făcut bagajele și am evadat pentru două zile și jumătate la Londra. Nu știu dacă e neapărat un city-break, pentru că nu am fost în week-end, ci la început de săptămână. A fost gura de aer proaspăt de care aveam neapărat nevoie după aproape un an de muncă fără pauze.
     Am plecat la drum într-o după-amiază geroasă de duminică, la București chiar era o ceață de s-o tai cu cuțitul și un viscol destul de mare, pentru a ajunge seara, cu aproape o oră întârziere, pe aeroportul din Stansted, Londra. Nu e prima dată când am ajuns aici, mai fusesem în martie (v-am vorbit despre călătoria de atunci aici), doar că nu va înceta să mă uimească modul lor de organizare, plus acel metrou fără șofer, care te duce dintr-un loc într-altul. Mi-a plăcut că, de data aceasta, am legat un soi de prietenie de călătorie încă din București, cu două doamne extrem de drăguțe, care au reușit să facă să treacă cele trei ore de drum mult, mult mai repede, plus că m-a amuzat reacția lor când aveam nevoie de o informație și nu știau cum să o ceară, ambele neștiind engleza... Le-am spus că o să întreb eu și apoi, până la ieșirea din zona de sosiri, nici că am mai scăpat de ele...
      Am dat de o vreme mult mai bună decât aveam în România, de la -10 grade la undeva între 10-13, pentru mine a fost o adevărată primăvară în suflet. Toți londonezii stăteau zgribuliți, li se părea extrem de frig, însă, pentru mine, a fost perfect, chiar m-am bucurat enorm. Sunt o persoană destul de solară, iar frigul și cu mine nu suntem foarte buni prieteni.
     Cum am ajuns seara târziu într-o zi de duminică, iar în week-end multe linii de tren sunt închise, am călătorit aproximativ o oră cu un autobuz, ceea ce mi-a permis să observ mult mai mult zona limitrofă a Londrei, cu căsuțele ei maro tipice și cu zonele verzi. Bineînțeles că nu am mai reușit să vedem spectacolul de lumini pe care ni-l programasem pentru acea seară, pentru că am ajuns mult prea târziu din cauza întârzierii și era ultima zi în care mai puteam să o facem, așa că, data viitoare :) Oricum, nu este singurul lucru care nu s-a potrivit cu planurile mele. Mi-am dorit foarte tare să văd muzeul dedicat lui Harry Potter, sau colecția de magie dedicată micului vrăjitor de la British Library, sau măcar piesa de teatru, însă, nu a fost posibil. Singurele locuri disponibile erau în zilele în care eu nu eram acolo... așa că, poate, data viitoare va fi să fie. Nu știu acum, zic și eu, imaginația mi se animă imediat când vine vorba de creația lui J. K. Rowling...
     Am avut la mine Chaos de Theo Anghel, dar, nu știu cum se face, în vacanțe nu prea reușesc să mă mobilizez să citesc foarte tare. Am reușit să deschid cartea doar la întoarcere, pe avion, în rest, cum ajungeam în casă după plimbările zilnice, picam de oboseală și adormeam imediat. La Londra, insomniile mele nu mă însoțesc, rămân întotdeauna acasă.
    Cum centrul și principalele obiective le văzusem data trecută, mi-am dorit foarte tare să cunosc ceva nou. Fratele meu a făcut rezervare la Sky Garden (Walkie Talkie) și la The Shard, două dintre cele mai înalte clădiri din Londra, pentru a putea să ne bucurăm de priveliștile oferite de sus. Sincer, Sky Garden mi-a plăcut mult mai tare și este și una dintre zonele gratuite din Londra, ai nevoie doar de rezervare înainte. Merge și fără, însă trebuie să te înarmezi cu o extrem de mare răbdare pentru a reuși să aștepți la coadă. Am avut și un noroc deosebit de mare, pentru că am prins o vreme foarte bună și am putut ieși și afară să observăm Londra de sus. Oricum, nu ști exact de ce anume să te bucuri mai mult: de zona exterioară, care oferă panorame minunate, sau de cea interioară, o adevărată grădină botanică, plină de plante minunate. De asemenea, ceea ce m-a bucurat cel mai tare au fost băncuțele, scaunele și o zonă unde te puteai așeza, mai ales că în această excursie am aflat că am multe oase, dar mai ales le-am simțit pe cele de la picioare, unde oricum am făcut niște bășici de o rară frumusețe, semn că trebuie să fac mai multă mișcare și în țară. Walkie Talkie te bucură prin înălțime, prin forma aceea de telefon, iar zona din jurul lui este absolut minunată, am descoperit un amestec de nou și vechi, o clădire plină cu plante și multe, multe magazine.
 


 



    Înainte de a intra la Walkie Talkie, pentru că mai era ceva timp până la ora de pe rezervare (deși, am aflat apoi, că puteam merge și mai înainte), am mers să ne plimbăm un pic, să ne pierdem pe străzile micuțe, dar aglomerate, cu un farmec aparte. Astfel, am văzut pentru prima dată clădirea cunoscută sub numele de The Egg, pe numele său real Gherkin. Este o clădire de birouri cred, dar cu o arhitectură extraordinară. Am descoperit ce înseamnă măreția cerului astfel, pentru că acesta se reflecta în geamurile minunatei clădiri. Să nu vă mai spun de zona din jur, care, la fel, era grozavă, plină de verdeață și de pomi în floare în mijlocul iernii. V-am spus deja că am iubit vremea de data asta.

 


 

     Tot în timpul în care așteptam să vină momentul pentru vizita la Walkie Talkie, plimbându-ne în încercarea de a observa cât de departe se află The Shard, obiectivul pe care îl aveam de bifat în ziua următoare, am descoperit un loc frumos, un fel de coloana lui Traian, un turn al pompierilor care se ridica din mijlocul clădirilor moderne. Părea minunat și am văzut că, undeva sus, se aflau mulți oameni, așa că am vrut să urcăm și noi. Nu știu cât de bună a fost ideea, priveliștea de sus a fost minunată, însă am urcat 313 trepte, iar spațiul se îngusta tare până sus și devenea mult mai abrupt. Sunt puțin claustrofobă și v-am spus deja că nu fac chiar multă mișcare (a se citi mai deloc), iar faptul că am urcat atât de mult m-a făcut să fiu extrem de mândră de mine. Bine, că sus m-am albit puțin la față, e partea a doua. Am reușit să îmi revin repede și să apuc să mă bucur de priveliște. Deși mi-a plăcut, nu cred că îmi doresc să repet experiența :) 

 


 


 

 
     În cea de a doua zi, am avut iarăși de pierdut un pic timpul până la ora rezervată pentru văzut The Shard, o clădire în formă piramidală, despre care citisem pe internet. Și aici se putea intra și la o altă oră, ceea ce nu am știut dinainte. În cazul în care nu sunt oameni, având biletele plătite și rezervarea făcută, merge. Nu a fost chiar experiența sperată, poate și pentru ca prima dată văzusem Walkie Talkie, care ne-a creat o frumoasă impresie. 
     După ce am ieșit la metrou, nu înțelegeam unde se află clădirea căutată, deși GPS-ul din dotarea telefonului fratelui zicea că suntem acolo. Greu ne-am prins ca este clădirea din spatele nostru, de aproape nu părea chiar așa de intimidantă. Ne-am plimbat ceva timp oricum...
     În timpul rămas până la programare, ne-am plimbat puțin pe malul Tamisei. Clădirile din jur mi-au plăcut, însă, problema a fost o piață stradală, care avea un miros pestilențial, care te făcea să vrei să fii cât mai departe. Zona, în schimb, mi-a plăcut, se putea observa London Bridge, catedrala St. Paul, plus că am putut descoperi câteva elemente istorice.


 







 

     Shard-ul v-am spus deja că nu a fost ceea ce ne așteptam. Da, am urcat muulte etaje, vederea de sus era minunată, dar interiorul nu oferea nimic, iar cele 19 lire date ca taxă de intrare mi s-au părut mult. Sus nici măcar loc de mers, nu mai zic de mers, nu prea aveai, iar pentru a vedea ceea ce ne doream cu adevărat, să mergem peste podeaua din sticlă, ce ne-ar fi permis sa vedem totul de dedesubt, mai trebuia să scoatem 15 lire din buzunar, fapt pentru care am zis pas. A fost mult mai frumos la Walkie Talkie, unde a fost și gratis.

 

    Tot în ziua doi, am ajuns la Mall, unul dintre cele mai mari mall-uri din Europa. Nu sunt eu un mare fan, dar am zis că trebuie să testez. Magazinele sunt asemănătoare cu cele de la noi, doar că oamenii sunt mult mai organizați. Bine, primele mele opriri au fost la două librării. Dacă nu era fratele meu să insiste, cred că acolo mă pierdeam :D 
     În apropiere de mall, este un pod din sticlă foarte frumos ca arhitectură. Singura problemă este că nu te simți foarte sigur, regăsești aici acea Londra din operele lui Dickens, plină de cerșetori și de hoți de buzunare.





 





     Am fost și la film și ne-am adunat la un loc doi români, un indonezian cu cetățenie franceză și o fată din Letonia, uniți de orașul englez. Filmul nu mai știu cum se numea, avea nume mari și un trailer minunat, însă, nu a fost deloc ce ne așteptam. A avut un efect adormitor și sforăitor la propriu în cazul meu, căci după o zi de umblat peste tot, plictiseala m-a condus la somn. Am petrecut în schimb o seară minunată la un local londonez, unde am stat de vorbă și ne-am simțit atât de bine, încât am plecat doar când am văzut că eram singurii rămași :)    

     În cea de a treia zi, am înțeles exact ce e cu vremea londoneză. Până atunci, nu am dat de ea deloc, chiar începeam să mă întreb dacă nu este cumva doar un mit... Aveam doar o jumătate de zi la dispoziție, am mers să cumpărăm ceva suveniruri pentru cei dragi, știam un magazin pakistanez cu prețuri ok, pe care l-am descoperit încă de la prima vizită. Am luat cadourile, iar dacă ne-am fi oprit aici, nu am fi avut parte de o baie naturală cu picături de ploaie sau, ca să fiu mai romantică, nu ne-am fi plimbat prin ploaie. Problema a apărut când am realizat că sunt extrem de aproape de Tower Bridge. Îl mai văzusem, dar am zis să mai ne plimbăm un pic, parcă nu m-aș fi dat dusă. Am văzut și Turnul Londrei, cel în care erau pe vremuri închiși cei mai temuți criminali (dovadă în acest sens stau niște statui reprezentând lei și o groapă mare) și unde sunt ținute bijuteriile Coroanei. Am dat și de un mini recital al unui scoțian, e prima dată când ascult un cimpoi live. Apoi, în timp ce ne aflam lângă pod, s-a dezlănțuit nebunia. Totul în spate a fost cuprins de un fel de ceață, nu se mai vedea nimic, și a început ploaia. În 5 minute, ne-a udat până la piele. Umbrele noastre mici nu erau bune de nimic. Ne-am adăpostit sub o stație de autobuz, apoi, când s-a potolit puțin, ne-am întors la magazinul de suveniruri de unde ne-am luat umbrele uriașe, cu ajutorul cărora am reușit să ajungem până acasă. 
 
 







     Am gustat și mâncăruri diferite, deși nimic englezesc. Am avut parte de bucătăria turcească (la restaurant erau angajați tot români de-ai noștri), de cea grecească și un pic de chinezească. 






    
    M-am întors acasă cu multă voie bună, relaxată, cu două cărți (mai multe nu am putut, nu am avut bagaj de cală, cred că fratele meu a știut el ce a știut când a luat biletul), cu un semn de carte cu Harry Potter luat din aeroport și cu gândul încă la multi-culturalitatea și diversitatea existente în Londra, care te fac să te simți ca acasă.





 




 

6 comentarii:

  1. Minunat arata! Sper sa o vizitez și eu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Un oraș pe care îmi doresc să îl vizitez!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos, draga mea, cam in aceeasi perioada am vizitat si eu Roma (de sambata pana luni, marti am revenit in tara). Frumoase traseele din Londra! Nici noi nu am avut bagaje de cala! Se poate intr-adevar calatori mai lejer. Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Pupici și de aici. Roma se află pe lista mea de dorințe. Sper să ajung într-o zi. Am ratat ocazia în facultate, din cauza lipsei de curaj... Acum, dacă se va ivi iar ocazia, sigur nu o mai las să treacă :)

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter