luni, februarie 19

LUCRURI CARE ÎMI DISPLAC PROFUND



     V-am vorbit despre lucrurile care îmi fac o deosebit de mare plăcere, precum și despre lucrurile pe care viața m-a făcut să le învăț până acum. A venit timpul să vă dezvălui și câteva dintre lucrurile care îmi displac. În primă fază aș fi vrut să spun că le urăsc/detest, însă nu îmi stă în caracter să ajung să urăsc ceva sau pe cineva, fiecare are locul lui bine-determinat și orice ne ajunge are un scop precis: este fie o binecuvântare, fie o lecție, deci nu aș avea de ce să îmi consum energia urând. Doar că am câteva lucruri care nu îmi plac deloc și de care mă feresc atât cât îmi stă în putință, pentru liniștea mea și pentru seninătatea sufletului.

     Cel mai tare îmi displace falsitatea, indiferent de forma pe care aceasta o îmbracă. De felul meu, sunt extrem de sinceră și spun totul verde în față, indiferent de consecințe. Nu îmi place să mă ascund în spatele minciunilor, mi se pare că astfel doar ajung să îmi otrăvesc sufletul și să pierd bucăți din mine. Oricum, ceea ce trebuie să se afle se va afla la un moment dat, oricât de tare ne-am strădui să le ținem departe de ochii celor din jur. Cred că acesta este și cel mai important motiv pentru că nu îmi place falsitatea, o ocolesc pe cât posibil și am un anume clopoțel care mă face să o observ la cei din jur. 
       Nu spun că este ușor să stau departe de ea, pentru că în jurul nostru întâlnim cel mai adesea măști sau ambalaje frumoase, însă, atunci când mi-e clar că este vorba de așa ceva, mă îndepărtez în cel mai rapid mod cu putință. Nu suport oamenii care nu au curajul să îți spună în față ceea ce îi deranjează sau aceia care una îți spun, și alta discută pe la spatele tău. Nu trebuie să fim toți prieteni și nici nu trebuie să ne placem cu toții. Spune-mi-o în față, este mult mai cinstit. La fel, nu e nevoie să te dezvolți pe spatele meu sau să îți atingi anumite interese datorită mie, fiecare trebuie să învețe să urce singur, să ajungă acolo unde își dorește prin forțe proaspete, fără a apela prea tare la alții. Nu zic că uneori nu avem nevoie de ajutor, pentru că avem, dar ai curajul să îți asumi și să îmi ceri ajutorul.

     Îmi displace în mod profund lipsa de reciprocitate. Nu știu de ce unii au impresia că li se cuvine totul, că au dreptul de a fi apreciați, că au dreptul ca munca să le fie apreciată în mod continuu, sa primească laude în mod continuu fără a oferi același lucru sau măcar o parte din ceea ce au primit mai departe. Nu cer neapărat ajutorul atunci când am și eu nevoie, pentru că oricum orice ajutor va primi reciprocitate când te aștepți mai puțin, nu neapărat din același loc, dar măcar nu ignora sau nu cere doar de la mine fără a oferi și tu ceva.

     Nu îmi place când cineva își încalcă promisiunea. Pentru mine, a promite este un fel de mic legământ, un dar de încredere oferit celuilalt. În momentul în care ai promis ceva, ți-ai luat un angajament, știai la ce te înhami, așadar, nu ai nicio scuză să nu te ții de promisiune decât în cazuri absolut excepționale, iar acestea sunt puține la număr.
      De fiecare dată când am promis ceva, m-am ținut de cuvânt, chiar dacă aceasta a reprezentat poate un efort din partea mea. Mi se pare că face parte tot din același curiculum cu sinceritatea și lipsa falsității. Când ai spus că faci ceva, apoi te răzgândești pe parcurs, ba, mai mult, te faci că plouă sau ai uitat să anunți că nu mai e valabil, oarecum ajungi să mă minți și ne întoarcem la punctul 1: îmi displace minciuna.

     Nu îmi place deloc, da deloc, să pierd timpul aiurea sau să stau degeaba. Nu îmi stă în caracter cred, nu știu, dar lipsa unei anumite preocupări mă face să îmi ies din minți. Mi se pare că pierd inutil timpul, așa că trebuie să am mereu ceva de făcut, chiar dacă uneori aceasta conduce la epuizare fizică. Îmi place epuizarea, aceasta mă face să mă simt vie. Obișnuiesc să am destul de multe de făcut, să îmi iau angajamente pe termen lung, tocmai pentru confortul minții mele, să știu că e ceva acolo care mă așteaptă și că nu va interveni plictiseala. În momentul în care starea de plictis intervine, deja ajung la insomnii și la numărat oi pe pereți, iar acest lucru nu e pentru mine.

     Nu îmi plac oamenii care se plâng mereu, din orice și pentru orice lucru. Știți voi, categoria aceea de oameni care, orice ar fi, nu găsesc niciun fel de bucurie în ceea ce îi înconjoară, fapt pentru care ajung să se plângă că afară e prea înnorat, prea însorit, că nu știu cine îl scoate din minți etc. În fine, ați înțeles voi ideea. Viața aceasta este prea scurtă pentru a ajunge să ne plângem în mod continuu și pentru a le strica starea de bine și celor din jur. Evit pe cât posibil astfel de persoane.

     Nu îmi plac conflictele și arareori intru în unele, mai ales când nu sunt ale mele. Sunt mulți cei care încearcă să îmi explice ce anume au pățit eu, dar evit pe cât se poate astfel de lucruri. Mă încarcă foarte tare negativ și prefer să nu. De asemenea, nu îmi plac cârcotașii, acele persoane care știu totul și care țin neapărat să îmi spună ce se întâmplă în lume. De regulă, nu mă amestec în chestiuni care nu țin strict de mine, așa că nu am de ce să aflu ce fac alții.

    Cam atât îmi vine acum în minte dintre lucrurile care îmi displac profund. Vouă ce nu vă face niciun fel de plăcere?
 

10 comentarii:

  1. Eh, draga mea iti dau dreptate in ceea ce priveste falsitatea, nici mie nu imi place. Cel mai tare ma deranjeaza cei care intotdeauna fac pe bunii si sfintii, care tin predici pe care nu le aplica, care sunt moralisti doar la suprafata. Eu sunt un om mai neincrezator si nu ma astept la cine stie ce de la altii, de aceea nici nu am mari pretentii, nici mari dezamagiri (lectii din trecut m-au invatat asta). Daca totusi am incredere si ea imi este tradata, atunci e foarte rau. Nu ma amestec cu oamenii negativisti, nu avem multe in comun. Nu imi plac mintile si inimile inchise, limitate, balaceala in mediocritate, bigotismul, exagerarile, nehotararea. Ohoho, se mareste lista, mai bine pun stop. Hehe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Se pare că ne potrivim. Eu nu suport nici oamenii copy paste și pe cei care se ascund după oerdeea atunci când au ceva de spus.

    RăspundețiȘtergere
  3. În mare nici mie nu îmi plac cele spuse de tine si cred ca sunt multi care spun ca nu le plac aceste lucruri si totusi ei le practică...poate ca ,daca am fi/face ceea ce spunem ca nu ne place am fi mai buni .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este adevărat, mulți așteaptă schimbări doar de la cei din jur, niciodată din interior...

      Ștergere
  4. Mare dreptate ai, Oana. Mă bucur că ai pus punctul pe “i” ca sa zic așa...

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte bine punctat. Nici mie nu imi plac lucrurile astea.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter