duminică, februarie 4

ERIC EMMANUEL SCHMITT: MILAREPA - RECENZIE



     O poveste tulburătoare, în spiritul budismului tibetan, despre iluminare prin suferință și dragoste.

     Prima mea întâlnire cu autorul Eric Emmanuel Schmitt a fost cam acum un an, pe când am citit „Oscar și Tanti Roz”, o poveste care m-a dărâmat efectiv, făcându-mă să vărs o mulțime de lacrimi (despre acest roman, puteți citi părerea mea aici). Abia mai târziu am aflat că acesta este parte a „Ciclului Invizibilului”, alături de alte cinci volume, fiecare dintre acestea tratând o ramură diferită a religiilor lumii. Prima din serie este „Milarepa”, un roman despre care am citit doar lucruri pozitive și pe care abia așteptam să ajung să îl citesc. L-am văzut în fața mea la librăria Rallu din Brașov și nu m-am putut abține. Al meu a fost. Nu mă așteptam în schimb să fie atât de mic, atât de condensat ca întindere. Însă, cu toate că se citește extrem de repede, temele abordate sunt extrem de serioase, iar semnificațiile ce se desprind din paginile sale sunt complexe, determinându-ne să ne analizăm la rândul nostru. 
      „Milarepa” aduce în discuție budismul în forma lui pură, care merge până la iluminare și desăvârșire prin intermediul meditației, a unor procese metafizice și a renașterii. Eu nu cred în reîncarnare, însă ceea ce descrie acest roman nu sună rău deloc. 
     Eric Emmanuel Schmitt a pornit subiectul romanului său de la niște povești reale: Milarepa a existat în realitate, este unul dintre cei mai cunoscuți yoghini și poeți tibetani, și la fel este cazul și cu profesorul său, Marpa Lotsawa, care a fost într-adevăr un maestru budist. Însă, în modul său caracteristic, autorul îmbracă realitatea în forme de un lirism pur și spune totul asemeni unui basm, în care forțele binelui se înfruntă cu cele ale răului și în care magia albă și magia neagră se înfruntă, oferindu-i persoanei posibilitatea de a se autoanaliza pentru a ajunge la descoperirea adevăratului sine. Farmecul poveștii apare din modul de organizare a autorului, care, asemeni Sheherezadei din O mie și una de nopți, ne introduce în atmosfera poveștii lui printr-o introspecție: un vis pe care un parizian, Simon, îl are în mod repetitiv. În interiorul acestuia, bărbatul devine cu totul altcineva, nu știe exact cine, doar simte ura și frustrările acestuia, simțind nevoia în permanență de a se răzbuna pe cineva, de a ridica barda și de a lovi, dar nu știe cine este obiectul mâniei sale sau de la ce a pornit totul. Înțelege că nu este un vis normal, iar dezlegarea acestuia îi este oferită de o femeie misterioasă, care îi spune că, pentru a scăpa de el, trebuie să își spună povestea de o sută de mii de ori. Tot ea îi dezvăluie și adevărata sa identitate: este Svastika, un tibetan care își însușise pe nedrept averea nepotului său, Milarepa. 
     Povestea celor doi este simplă: Svastika se face stăpân peste averea lui Milarepa, fapt care îl conduce pe acesta din urmă la răzbunare prin folosirea magiei negre. După ce ucide extrem de multă lume, tânărul caută ispășirea, fiind cuprins de remușcări, și ajunge la maestrul Marpa, căruia îi cere să îl învețe tainele sale. 
      Aceasta este baza, însă ceea ce asigură o acțiune fluentă și plăcută pentru cititor sunt toate acele pendulări între planul prezent, al lui Simon, și planul trecut, al poveștii. Însă, pe parcursul istorisirii, Simon se dedublează și devine pe rând Svastika și Milarepa, pierzându-și oarecum identitatea, metamorfozându-se și devenind una cu visul său. Acest lucru cred că mi-a plăcut cel mai tare la acest roman, oscilările acestea între un eu și celălalt eu, între un personaj și altul... La un moment dat, ajungi să te identifici chiar tu, ca lector, cu Milarepa. 
     Nu sunt foarte familiară cu acest subiect, însă recunosc că a reprezentat o introducere în budism și în preceptele acestuia. Pornind de la meditațiile lui Milarepa, care încearcă să ajungă la desăvârșirea spirituală, astfel încât să își ispășească greșelile din trecut și să oprească șirul reîncarnărilor, am ajuns să mă autoanalizez, să văd ce anume mi-ar putea aduce mie liniștea sufletească și, implicit, fericirea. Milarepa trece printr-o multitudine de încercări, căci calea iluminării sale nu este simplă, însă tocmai așa este și viața, plină de teste și de greutăți. El reușește să ajungă acolo unde și-a propus prin uitare de sine, bunătate și multă iubire, precepte care nu ar strica să fie mult mai des prezente printre oamenii din întreaga lume. 

***********

      Citate:
     „Pământul își vindecă rănile mult mai repede decât oamenii.”
      „Nimic nu e veșnic pe lumea asta; totul poartă pecetea vremelniciei.”
      „(...) cei ce sunt plini de dorințe și de pizmă nu pot face nimic pentru ceilalți. Și nu fac nimic folositor nici pentru ei înșiși. E ca și cum un om luat la vale de un torent ar vrea să-i salveze pe ceilalți.”
     
                                             ***********
      Sunt sigură că „Milarepa” nu va fi ultima carte citită de la Eric Emmanuel Schmitt. Aceasta a reprezentat doar începutul, este romanul care mi-a stârnit și mai tare curiozitatea cu privire la opera sa și vreau să citesc mult mai multe opere de-ale lui în viitor. Voi ce recomandări aveți pentru mine? Ce opere ale acestui autor v-au marcat?

8 comentarii:

  1. Am citit doar o carte scrisă de acest autor, dar ma tenteaza si asta, după recenzia ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am citit volumul de nuvele "Cei doi domni din Bruxelles" si mi-a placut, l-am si prezentat pe blog daca vrei sa citesti impresiile mele. Cartea ce ne-o prezinti pare foarte interesanta, mai ales ca eu chiar cred in reincarnare si imi place sa citesc despre religii in general.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ți-o recomand cu drag. Intru să citesc recenzia ta, chiar sunt extrem de curioasă cu privire la operele acestui autor.

      Ștergere
  3. Nu am citit nimic de acest autor. Îmi place mult recenzia ta, foarte frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu nu am citit inca nimic de acest autor, dar tu ma convingi ca trebuie. Felicitari pentru recenzia minunata!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter