duminică, ianuarie 7

CE ANUME CITIM? - BOOK SHAMING



       „O carte este mai mult decât o structură verbală sau o serie de structuri verbale, este un dialog stabilit cu cititorul său şi este tonul pe care îl impune cititorului şi este imaginea schimbătoare sau durabilă pe care i-o impune memoriei sale.”

                                                                  --- Jorge Luis Borges ---

     De ceva timp, am în minte acest articol și am tot cântărit, punând totul pe talerele balanței rațiunii, dacă să îl scot la lumină sau nu. Trăim într-o societate în internetul funcționează ca sistem de vărsare a frustrărilor personale, a nemulțumirilor, a laudelor, a egoismului sau a jignirilor. Adeseori mă întreb dacă nu cumva uităm astfel să fim oameni și dacă nu cumva, la un moment dat, ne-am pierdut capacitatea de a interacționa cu cei din jurul nostru așa cum trebuie, dacă nu cumva trasăm niște linii care delimitează calitatea și valoarea în funcție de noi înșine, fapt care ne face mult mai egoiști și mai puțin toleranți la ideile venite din partea celor din jurul nostru.  Avem tendința de a îi încadra pe cei care nu sunt de acord cu noi în anumite tipare, plasându-ne pe noi înșine într-un plan superior. Acest fapt se aplică, din păcate, și în lumea literelor și a literaturii, care se presupune că ar trebui să fie o lume mult mai bună și mai înțeleaptă prin prisma culturii dobândite prin intermediul cărților citite, ceea ce mi se pare extrem de trist. Ar trebui ca lectura să te facă „neprost”, să te facă să vezi lucrurile din mai multe perspective, căci o operă cu adevărat bună asta îți va oferi, mai multe perspective asupra lumii în care trăim, mai multe învățăminte pe care le vom descoperi odată cu trecerea timpului.
        Haruki Murakami spunea că meseria de romancier este una dintre cele mai tolerate meserii din lume, atunci, de ce nu putem avea această tendință, de a tolera nevoile literare ale celor din jurul nostru?! De ce anume ne-am considera superiori doar pentru că avem obiceiul de a citi un anumit gen literar în detrimentul altuia?! De ce le-am impune celor din jur ce anume să citească și ce opinie să aibă referitor la cartea pe care o citește?! Trăim într-o țară în care democrația este prezentă, dar pe care tindem să o lăsăm doar la nivel de ideal și de fantomă a ceea ce ar trebui să fie și le impunem celor din jur norme după care să se ghideze pentru a se încadra în propriile tipare.
       Nu înțeleg de ce aș cataloga într-un anume fel o persoană lipsită de studii de specialitate, dare care citește poate mai mult decât acela care are studii. Sunt absolventă de Litere și, oricât de tare am crezut înainte de a începe studiul că voi avea alături de mine doar persoane care iubesc literatura și fenomenele de limbă, nu a fost așă, mulți nu știau să scrie corect, nu puteau să își susțină o idee până la capăt într-un mod coerent și complex, demn de un absolvent de Litere. Am întâlnit, în schimb, oameni care au absolvit doar liceul, dar care au știut să își susțină ideile, să desprindă mesajele de adâncime ale operei citite, pentru că aveau deja un anumit bagaj de cunoștințe acumulat care le permitea lucrul acesta. 
          Nu am prostul obicei de a încadra oamenii în tipare în funcție de ceea ce citesc, indiferent de genul literar pe care îl abordează într-un mod poate obsesiv. Este dreptul fiecăruia de a își alege ce anume citește, ce anume îi produce acea emoție care ar trebui să se desprindă dintre paginile unei cărți. Citim pentru a ne deconecta, pentru a evada dintr-un cotidian, de multe ori, prea anost, iar dacă un anumit tip de carte a reușit să ne producă acea vibrație și să ne transpună în lumea ei ce e rău în asta?! Oare chiar trebuie să ne transformăm toți în filosofi și să citim doar Kant și Nietzsche?! Oare chiar e nevoie să avem studii pentru a emite judecăți de valoare cu privire la ceea ce citim?! Ne face aceasta cu ceva superiori celorlalți?! De ce ar trebui să citim toți același tip de carte sau același gen literar pentru a ne accepta unul pe altul?! De ce nu putem da dovadă de mai multă toleranță față de cei din jurul nostru și să acceptăm că ceva ce nouă ne-a plăcut sau ceva care am crezut că va place nu a fost pe placul celui din jurul nostru?! Îl face aceasta cu ceva inferior nouă? Absolut nu, ci îl face diferit, ceea ce este extrem de bine, căci ne-am plictisi într-o lume lipsită de diversitate, în care toți ar acționa și gândi la fel.
         Aceasta nu înseamnă că părerea persoanei respective are valoare de critică literară, nu cred că vreun cititor își arogă acest drept, erijându-se în critic literar. Un cititor doar își spune părerea, transmite mai departe ceea ce consideră el referitor la ceea ce a citit. Nu înseamnă că va fi și pe placul meu, am obiceiul de a citit pentru a îmi forma singură o părere cu privire la cartea respectivă, chiar dacă anumite recenzii ale celor cu care rezonez mă ajută. Nu voi judeca oamenii după ceea ce citesc, clasificându-i în inferiori mie doar pentru că citesc ceva diferit de mine. Nu înseamnă că dacă o persoană citește chick-lit sau romance este mai jos clasată intelectual decât mine. Sunt bucuroasă când cineva citește într-o lume profund tehnologizată, nu pun etichete. Este loc sub soare pentru fiecare, și fiecare carte în parte își are propriul public. 
      Acestea fiind spuse, citiți, dragilor, citiți atât de mult pe cât vă stă în putință, citiți ceea ce vă face plăcere, ceea ce vă ajută să vă deconectați după o zi grea! Nu țineți cont de părerile celor care vă judecă, pierderea este a lor... Nu contează că unii ne spun să nu mai citim clasici, că unii ne spun să nu mai citim cărți neacceptate de către critica literară sau văzute ca fiind ușurele. Atât timp cât ne face plăcere și ne bucură sufletul, avem ceva de câștigat, ne îmbogățim într-un mod inimaginabil.

10 comentarii:

  1. Sunt de acord, trebuie să citim ce nr face placere nouă, nu altora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, iar dacă altuia nu îi place ceea ce citesc eu, nu îi sunt inferioară, la fel și invers, dacă nu îmi place ce citeșțe, nu îmi este cu nimic mai prejos...

      Ștergere
  2. Frumos spus Oana.Sunt de acord cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat articol!! Eu citesc doar ce îmi place mie! Nu condamn pe cei care citesc doar cărți romantice, sa spunem. Fiecare citește ceea ce îl binedispune, până la urma nu asta este rostul lecturii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Lectura ar trebui să ne unească și nu să ne facă să ne credem superiori...

      Ștergere
  4. Am spus in mod repetat parerea mea cu privire la acest subiect: lectura este un domeniu foarte personal, unde fiecare se manifesta dupa cum considera. Atat timp cat cineva nu incearca sa imi bage pe gat cu forta preferintele sale, poate citi oricat si orice doreste. Eu, la randul meu, fac recomandari evident subiective, ceea ce mie mi-a placut nu e litera de lege.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, totul este extrem de subiectiv. Nu ar trebui să arătăm cu degetul pe x și pe y și să îi cerem studii pentru a emite o judecată de valoare...

      Ștergere
  5. Frumos articolul, felicitări.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter