luni, ianuarie 29

PRIETENII CELEBRE, SCRIITORI DE VALOARE



     M-au fascinat întotdeauna poveștile de culise, acele istorii despre marii scriitori, pe care îi iubim cu toții și îi admirăm. Se spune că mințile luminate se adună la un loc și acesta este și cazul unora dintre autorii de valoare ai literaturii clasice. Dacă sunteți curioși asemeni mie, vă invit să citiți acest articol despre prietenii celebre.

     1. Alexander Pope și Johnathan Swift
        Dincolo de faptul că au fost prieteni, cei doi autori sunt și membrii fondatori ai clubului Scribelurus, un grup satiric prin care își doreau să pună capăt ignoranței. „Călătoriile lui Gulliver” a lui Soft și poemul eroic al lui Pope - „The Rope of the Lock” sunt considerate a fi produse ale colaborării dintre acești doi prieteni.  

       2. Lord Byron și Percy Shelley
        Shelley făcea parte din celebrul anturaj al lordului Byron, atât de integrat în curentul romantic. Când Shelley a murit tânăr fiind, se zvonește că lordul Byron ar fi purtat craniul prietenului său ca pe un semn de doliu. 

       3.  F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway
        Hemingway a vândut mult mai multe cărți și a fost întotdeauna preferatul criticii literare, spre deosebire de Fitzgerald, care era adeseori aspru criticat. Hemingway a fost cel care a luptat pentru prietenul său și care l-a ajutat pe Fitzgerald să publice multe dintre operele sale. Cine știe, dacă nu ar fi fost el, poate că nu ne-am fi bucurat astăzi de „Marele Gatsby”.

      4. C. S. Lewis și J. R. R. Tolkien
      În multe puncte, cei doi erau chiar opuși: Tolkien era slab și mic de înălțime, iar Lewis era înalt și mai plinuț. Însă, amândoi au fost fascinați de mitologie, genul fantasy și legende, fapt care poate fi observat din plin în operele lor. 
      Înainte de întâlnirea cu Tolkien, Lewis era ateu. Apoi, după o prelegere de la Oxford, Tolkien l-a convins pe prietenul său să redevină creștin. Acest fapt a ajutat foarte tare în momentul scrierii „Cronicilor din Narnia”, care au rădăcini puternice în tradițiile iudeo-creștine. La rândul său, Lewis l-a convins pe prietenul său să termine de scris „Stăpânul inelelor”, una dintre capodoperele literaturii.

        5. James Joyce și Samuel Beckett
       Prietenia lor a început datorită admirației pe care Beckett o simțea pentru James Joyce, mai ales pentru că primul era încă un tânăr scriitor atunci când s-au întâlnit. Apoi, în momentul în care vederea a început să îl lase pe Joyce, Beckett a fost cel care l-a ajutat să termine romanul „Veghea lui Finnegan”.

      6. Truman Capote și Harper Lee
       Cei doi au fost prieteni încă din copilărie, rămânând la fel de apropiați și mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă. Capote a fost cel care s-a aflat la baza creării personajului Dill din „Să ucizi o pasăre cântătoare”.

       Literatura română, la rândul său, a cunoscut astfel de prietenii durabile.
     
      7. Mihai Eminescu și Ion Creangă
       Prietenia dintre cei doi a fost una extrem de apropiată, cei doi autori petrecând extrem de mult timp împreună, citindu-și unul altuia poezii sau povești și sfătuindu-se sau discutând pe marginea operelor citite.

      8. Cezar Ivănescu și Marin Preda
       Cei doi s-au împrietenit la Palatul Mogoșoaia, iar relația lor a devenit una extrem de strânsă. De aceea, la 16 ani după moartea lui Marin Preda, Ivănescu a scris o carte despre singurătatea și tristețea rămase în urmă, mulțumindu-i prietenului său pentru că l-a făcut să devină un scriitor.

       9. Ioan Slavici, George Coșbuc și Ion Luca Caragiale
        Prietenia lor a fost una extrem de strânsă, creată în jurul revistei bilunare „Vatra”.

          10. Ion Luca Caragiale și Mihai Eminescu
           Cei doi s-au cunoscut în anul 1875, lucrând împreună în redacția ziarului „Timpul”.

          11. Mihail Sadoveanu și George Topârceanu
          Între cei doi autori români, a existat o prietenie trainică, dominată de sentimente de dragoste și de respect reciproc. Apreciați de critica literară, dar cu un destin total diferit, cei doi erau adesea împreună, Topârceanu vizitându-l adesea pe Sadoveanu. Cel din urmă îl prețuia pe marele poet datorită inteligenței, talentului și delicateții sale sufletești. Profira Sadoveanu a amintit adesea această frumoasă prietenie.

 

duminică, ianuarie 28

GEORGIANA VÂJU: ALT CUVÂNT PENTRU DOR (#2) - RECENZIE



    „Suntem amintire, doar amintire și dor. Suntem creați din fâșii de amintiri trăite și netrăite. Suntem suma sentimentelor noastre, suma dorurilor, visate și imaginate.”

Georgiana Vâju

     Cărțile Georgianei Vâju te cuceresc în mod iremediabil încă de la primele pagini, au un stil simplu, dar plin de semnificații, sunt emoție pură și sentimente trăite la intensitate maximă, oferindu-ți un potpuriu întreg de trăiri. Seria „Nu te împiedica de mine, te implor!” m-a cucerit încă de la primul volum, iar cel de al doilea roman - „Alt cuvânt pentru dor” m-a fermecat, întărindu-mi convingerile cu privire la talentul scriitoricesc al autoarei.
       „Alt cuvânt pentru dor” este un roman extrem de sensibil, care ne poartă pașii spre sanatoriul unde o  întâlnisem prima dată pe Ana, doar că, de data aceasta, apar schimbări de roluri, iar ea devine din pacientă, doctor. Aici, avem parte de povestea de iubire dintre Ana  și Ivan, acea poveste de dragoste pe  care o întâlnim doar o dată în viață, acea poveste care merită orice sacrificiu, dar care te consumă până la limitele cele mai adânci ale sufletului. Este un roman în care dorul de cei dragi, de iubiri trecute și prezente, de propria persoană, de propria fericire devin rațiunea de a fi, transformă personalitatea și oferă clipe de o enormă intensitate. Nu este o carte pe care o citești cu ochii, ci cu sufletul, este un roman care te citește și te trece prin toate stările posibile, căci trăirile personajului principal se contopesc cu propriile sentimente, experiențele acestuia cu cele proprii, făcându-te să îți oferi o proprie definiție a iubirii, acel sentiment pe care Ana, fin psiholog și cunoscător al firii umane, îl întoarce pe toate părțile, oferindu-ne o imagine de ansamblu a tuturor fațetelor acestui sentiment sublim, care fie te urcă în cele mai înalte sfere, fie te coboară în cele mai adânci tenebre, de unde este foarte greu să mai ieși.


      Primul volum este scris într-un mod extraordinar  și am crezut că nu va putea să îmi placă un alt volum la fel de tare ca acesta. Nici că puteam să mă înșel mai tare. Cel de al doilea roman atinge sublimul, ne oferă mai multe planuri narative, fapt care mie îmi conferă întotdeauna un mare bonus, căci mă ajută să mă aproprii mult mai mult de personajele cărții și să le înțeleg mult mai bine acțiunile lor, nu mai este deloc static, există extrem de multe scene care ne oferă sarea și piperul, știți voi, acea cireașă de pe tort, iar fiecare capitol este precedat de citate măiestre din Nichita Stănescu, fapt care ne face să înțelegem mult mai bine trăirile personajelor principale.
        „Alt cuvânt pentru dor” ne introduce în lumea Anei și a lui Iv, care nu este una tocmai fericită, fiecare dintre acestea fiind umbrită de anumite decepții, de anumite tristeți și doruri nerostite, de trădări și mult zbucium sufletesc. Cele două lumi se contopesc, devenind una singură, însă acest drum pe care cei doi îl aleg nu este simplu deloc, nu este lipsit de ziduri înalte și de pietre care li se aruncă în cale, fapt care face ca povestea lor, deși aflată la început de drum, să nu fie exact cel mai fericit moment din viața lor, ci un carusel de emoții și de gânduri contradictorii. 
        Romanul pendulează între trecut și prezent, un fel de înainte și după, înainte de furtună și după aceasta, aducând în prezent două suflete rănite, care caută vindecarea unul în celălalt, care își fac confesiune cu rol de terapie, care să le aducă în starea în care o pot lua de la capăt, mulțumiți de acum și aici și fericiți unul cu altul.
          Primele pagini ale cărții ne-o prezintă pe Ana extrem de fericită, care pare vindecată de durerile trecute, gata să o ia de la capăt cu un nou serviciu și o nouă poveste de iubire, gata să înceapă un nou capitol din viața ei, destul de zbuciumată până la 32 de ani. Se reîntoarce la sanatoriul condus de doctorul Ivan Dumitru în calitate de doctor psiholog, pregătită să își reia serviciul și să își trăiască iubirea alături de cel care i-a cucerit inima. La început, planurile ei inițiale par a prinde contur și totul se desfășoară extrem de lin, doar cu urcușuri și clipe la superlativ unul în compania celuilalt. 
        Această stare de calm total nu este menită să dureze mult din păcate. Trecutul le invadează prezentul, irumpe ca un uragan în viețile lor și le sfâșie inimile în mii de cioburi. Ana ajunge să o cunoască pe Simona, o femeie cu extrem de multe probleme de sănătate, atât fizice, cât mai ales mentale. Problema apare în momentul în care Ana realizează că Simona nu este o simplă pacientă, ci chiar soția lui Iv.  Deși Iv spune că nu mai are niciun fel de sentimente pentru aceasta, Simona se tot interpune între ei, înfășurându-i în gândurile ei rele ca într-un cocon.
        Dincolo de această durere pe care le-o provoacă trecutul lui Iv, nici cel al Anei nu este chiar simplu. A avut parte de trădări peste trădări, încă mai are doruri nespuse, fapt care aduce cu sine nesiguranță și multe incertitudini. Gândurile și zbuciumul sufletesc năpădesc peste Ana pe neașteptate, fapt care le pune la grea încercare povestea de iubire proaspăt răsărită. Va trebui să descoperiți voi singuri povestea lor, urcușurile și coborâșurile din interiorul acesteia, deznodământul. Încerc să ofer cât mai puține detalii, pentru a nu oferi spoilere.

*********

       „Alt cuvânt pentru dor” ne dezvăluie o altă latură a autoarei, una mult mai matură, cu un stil de scriere extrem de bine definit, care seduce, care te face să te îndrăgostești iremediabil, să nu știi când se termină cartea și să vrei mai mult, mereu mai mult. Ai multe de savurat citind acest roman, de la povestea de viață a Anei la tratamentul pentru o boală sufletească extrem de grea, prin care fiecare dintre noi am trecut cel puțin o dată: acea terapie necesară pentru vindecarea sufletului rănit din iubire, din prea multă iubire, din dăruire totală; de la povești de viață la peisaje minunate în zona danubiană, de acolo unde Dunărea se împletește cu Marea Neagră; de la trăiri intense la analiza propriului sine. Am rămas cu o dorință enormă de a ști mai mult, despre Iv, despre Simona, parcă aș vrea să îi cunosc mai bine... Cât despre final, pot să spun că m-a făcut să aștept cu nerăbdare următorul volum. Inima mea deja este plină de adrenalină și trebuie să știe extrem de multe lucruri. O să rămân încă mult timp de acum încolo cu gândul la rândurile așternute în final...


       DATE DESPRE CARTE:
       ________________
        Titlu: „Alt cuvânt pentru dor”
        Autor: Georgiana Vâju
        Editura: Quantum Publishers
        Serie: Nu te împiedica de mine, te implor!
        Volum: 2
        Colecție: Alfa
        Anul apariției: 2017
        Nr. de pagini:322

      Romanul poate fi comandat de pe  site-ul editurii, de pe Elefant, Emag sau Cărturești.
 

  
       

vineri, ianuarie 19

NORA ROBERTS: SECRETE ȘI MINCIUNI - RECENZIE



      Ce ai face dacă întreaga ta viață ar fi dată peste cap? Cum ai reacționa dacă tot ceea ce ai trăit în ultimii ani se va dovedi a fi doar o mare minciună? Cum ai acționa dacă vei fi înglodată în datorii și tot ce ți-a rămas de făcut este să o iei de la capăt?

    Am unele preconcepții legate de cărțile Norei Roberts și nu am mai citit de foarte mult timp ceva scris de ea. Nu știu cât de fondate sunt gândurile mele, însă, după citirea romanului „Secrete și minciuni” cred că o să îmi schimb puțin optica și o să citesc mai multe cărți de-ale ei. 
      Prima dată,  am văzut cartea la Anca, si m-am îndrăgostit iremediabil de coperta aceasta minunată. Are așa o forță deosebită, prezentând o femeie determinată, o mămică ce îmi amintește de vremurile de demult, când lumea era mai plină de oameni buni. M-a îndemnat la visare și am vrut neapărat să îi descopăr povestea. Un mare plus l-a reprezentat și faptul că face parte din colecția „Blue Moon”; în ultimul timp au început să îmi placă extrem de tare cărțile din această categorie.
        „Secrete și miciuni” îți conferă o foarte mare doză de optimism și de bună dispoziție, îți dă senzația de acasă și îți face un dor teribil de a petrece timp de calitate cu familia. Îți arată că, indiferent de greutățile pe care viața ți le oferă, trebuie să ții fruntea sus și să mergi mai departe fără a intra în panică și fără a te plânge. Este de ajuns să știi că ai ajutorul celor dragi și forța interioară necesară pentru a face față la orice ar fi pentur ca toate grijile să dispară. Dacă mai ai parte și de un pic de romantism, de un copil adorabil alături și de peisaje desprinse parcă din basme, atunci sigur totul va trece și după ploaie va răsări soarele, care va trimite mai departe țăndări de curcubeie.
          Dincolo de această stare de bine, de care aveam nevoie în doză mare la început de an, Nora Roberts mi-a oferit suspans din plin, piese de puzzle ce trebuiau puse cap la cap pentru a putea avea imaginea de ansamblu, adrenalină și o poveste extrem de ofertantă, care mi-a plăcut extraordinar de tare. Am putut să întrevăd finalul destul de ușor ce-i drept, dar nu m-a deranjat deloc.



      Subiectul romanului    

      Shelby Foxworth, născută Pomeroy, este o tânără din sud, care și-a lăsat toate visurile deoparte pentru a îl urma pe bărbatul de care credea că este îndrăgostită. Soțul ei, Richard Foxworth, o smulge din orășelul de munte din Tenesse și o duce tocmai în nordul țării, într-o suburbie exclusivistă din Philadelphia. Îi oferă extrem de multe bogății și petreceri de lux, dar niciodată ceea ce contează pentru ea cu adevărat: iubire, înțelegere, implicare. Se simte ca și când ar fi închisă într-o colivie aurită, de unde nu are dreptul să iasă de una singură. I se amintește în mod constant că nu este bună de nimic, că nu are nicio calitate, că el este cel care a scos-o dintr-o lume mică pentru a o ridica la un rang mult mai înalt decât ar fi putut ea spera. Singurul lucru care o ține alături de acest soț abuziv este fiica lor, Callie, și speranța că, la un moment dat, viața lor se va îmbunătăți. Însă, după cinci ani de căsnicie, în preajma Crăciunului, Richard moare într-un accident pe mare, iar toată această viață „perfectă” pe care o țesusese în jurul lor se va dovedi a nu fi nimic mai mult decât o iluzie.
         Moartea soțului ei o aduce pe Shelby într-un punct pe care puține persoane ar fi capabile să îl depășească. Toată viață ei maritală se va dovedi a fi o mare minciună poleită în aur. Zi după zi, firele pânzii de păianjen țesute de Richard încep să se destrame unele după altele, iar ea se trezește înglodată în datorii de milioane de dolari, pe care le moștenește necondiționat. Deși mulți s-ar fi pierdut cu firea, Shelby nu o face, ci începe să vândă totul pentru a rezolva toate problemele pe care le adusese cu el soțul său. Apoi, după ce începe să rezolve din lucruri, Shelby își ia fiica, pe Callie, de doar 3 ani, și se mută înapoi în orășelul natal, în casa părinților săi. Aici, încearcă să meargă mai departe, își ia două slujbe, începe să se îndrăgostească de un bărbat extrem de protector, Griffin Lott, și totul pare a se îndrepta spre mai bine...
          Cu toate acestea, trecutul o urmărește încă și nu o lasă să își vadă de viață. Oameni din trecutul soțului ei încep să își facă apariția unul după altul: un detectiv privat, o presupusă soție, un escroc. Când aceștia încep să moară pe rând, Shelby înțelege că atât ea, cât și cei dragi ei, sunt în pericol și încearcă să rezolve și acest aspect. Toate acestea conduc la un conflict interior, neînțelegând cum a putut să nu observe realitatea și faptul că s-a căsătorit cu un escroc, însă, are parte de tot sprijinul familiei, care este mereu acolo, pentru ea.
         Cum se vor rezolva toate problemele, rămâne să aflați citind romanul. Vă va asigura niște clipe minunate, garantat, este lectura perfectă pentru serile geroase de iarnă.


      V-am spus deja că am pornit la drum cu anumite preconcepții legate de Nora Roberts, dar aceasta a reușit să mi le dărâme una după alta. Am descoperit o lume minunată, care mi-a dat sentimentul că sunt acasă. Am putut să mă transpun în pielea personajului său principal și să îi înțeleg determinarea și, pe alocuri, încăpățânarea. 
         Nora Roberts creează impresia acelei familii extrem de unite și te introduce în lumea sudului, atât de dragă mie. Îți face dor de propria familie și de stat afară, la umbra unui copac, pentru un picnic alături de aceștia. Dincolo de aceasta, personajele sale feminine sunt extrem de puternice. Fiecare dintre cele cinci femei (străbunica, bunica, mama, fiica și nepoata) sunt parcă o prelungire pentru cealaltă, niciuna nu este mai prejos. Au creat sau se gândesc să creeze afaceri de succes, nu se lasă doborâte de nimic, sunt capabile de orice pentru cei dragi și dovedesc că se pot descurca indiferent cât de grea este situația prin care trec. Callie, fetița de doar trei ani, este pur și simplu cireașa de pe tort, extrem de dulce și cu niște replici care te fac să te îndrăgostești instant. 
       Atmosfera creată de autoare este una care te determină să nu lași cartea din mână până la ultima pagină. Ea alternează momentele minunate, fericite, cu cele tensionate și pline de mister. Răsturnările de situație sunt la ele acasă și mereu apare câte o imagine nouă, care se adaugă la puzzel-ul inițial ce trebuie rezolvat. Lucrurile se așează unul după altul, din aproape în aproape, pentru a se dezlănțui total în final. 
        Descrierile reprezintă, la rândul lor, un mare bonus al cărții. Sunt crescută la munte, pe malul râului și la baza pădurilor, iar faptul că am regăsit toate acestea în romanul Norei nu a făcut decât să mă bucure și să îmi facă un dor de ducă, pe cărări de mult uitate. Detaliile arhitecturale poate nu sunt tocmai potrivite, sunt interesante, dar apar în momente cheie dintre Shelby și Griff, fapt care nu mi s-a părut chiar potrivit, dar nu ma deranjat atât de tare. 
             Dacă nu ați citit până acum și sunteți fani ai cărților romantice, vă recomand cu drag „Secrete și minciuni” de Nora Roberts.

        DATE DESPRE CARTE
        _________________

        Titlu: „Secrete și minciuni”
        Autor: Nora Roberts
        Editura: Litera
        Colecția: Blue Moon 
     Titlu original: The Liar (mi se pare mult mai potrivit pentru tema cărții)
         Traducător: Cristina Radu 
         Anul apariției: 2017
 

TIPURI DE CITITORI



      Mă feresc, de regulă, să încadrez oamenii în anumite tipare bine-stabilite, nu îmi plac șabloanele, însă, de când am început să iau parte la discuțiile de pe anumite grupuri de cărți și de când am blogul, am observat că există anumite tipuri de cititori, un fel de excepție de la ceea ce am numi, în mod normal, a fi un cititor pasionat. Am scris acest articol strict pentru a ne amuza puțin, am o stare mai ludică astăzi și am spus să ne jucăm un pic, punând în balanță modul de a se comporta a anumitor persoane. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.


     TIPURI DE CITITORI


     👩‍💼📖 Cititorul știe tot
       Acest tip de cititor poate fi întâlnit la orice pas, pe orice grup de lectură. Este acea persoană care îți poate oferi o părere cu privire la orice carte ai dori, care a citit tot ceea ce există pe piață, dar care nu își mai amintește personajele sau acțiunea în sine. În rest, i-a plăcut foarte tare acel roman, ține minte că era super fain, dar l-a citit super demult și nu mai poate să îți spună altceva despre el.


     👩‍💼📖 Cititorul non-ficțional
      Nu am observat de foarte mult timp acest cititor, însă începe sa apară tot mai des, asemeni ciupercilor după ploaie. Este acel tip de persoană care nu citește nici în ruptul capului ficțiune, pentru că nu îi folosește la nimic. Mai rău decât atât, îi dăunează, este extrem de periculoasă, pentru că îi animă imaginația și îl îndepărtează prea mult de concret și nu poate, dar nu poate deloc să fie atât de naiv încât să creadă în toate acele povești. Nu înțelege, dom`le, la ce folosește să te cufunzi într-o altă lume decât cea reală, când cărțile de non-ficțiune sunt atât de bune, te învață atât de multe despre sine și te dezvoltă. 


      👩‍💼📖 Cititorul erudit
       Unele persoane citesc doar acele cărți considerate a fi extrem de valoroase din punct de vedere literar, extrem de apreciate de către cirtica literară sau de către revistele de specialitate. El nu citește pentru povestea în sine, care, altfel, nu este la fel de interesantă, ci o face pentru a reține cât mai multe citate. Cu cât mai lungi și mai sofisticate, cu atât mai bine, mai ales că acestea pot fi utilizate în anumite contexte sociale și să pari atât de inteligent. Altfel, care ar mai fi farmecul lecturii dacă nu ai reține `nspe mii de citate?! Cum ai putea să mai trăiești dacă nu ai memorat mult, foarte mult?! Să te ferească Dumnezeu să nu ai memorie fotografică, altfel, nu știu cum ai putea reține atât! Oricum, în caz contrar, citești degeaba.


    👩‍💼📖 Cititorul de ocazie
        Acest tip de persoană intră în grupul de carte doar pentru a fi acolo, altfel, nu îi place foarte tare să citească, nu e pasiunea lui numărul unu. Citește doar pentru că nu are altceva mai bun de făcut, nu e nimic interesant de văzut la tv, iar prietenii de pe facebook nu au timp de el. 


    👩‍💼📖 Cititorul „Nu am timp”
        Să ne înțelegem, acest tip de cititor adoră să citească, este pasiunea lui numărul unu, doar că nu are timp deloc. Știți voi, serviciul, copiii, soțul, casa, pisica... Ba chiar mai mult decât atât, o astfel de persoană are timp să stea pe facebook pentru a le critica pe cele care chiar au timp de citit, spunând ba că își neglijează copiii, ba că nu își fac treburile, ba că mint și nu citesc chiar atât de mult. Nu are cum, ea nu are timp și, raportat la acest factor esențial, propria persoană, e clar, nu are cum altcineva să fie altfel. Un astfel de cititor îți va oferi și un milion de idei de filme sau seriale de vizionat dacă ceri recomandări, ba, mai mult decât atât, va pune o mulțime de poze cu felurile de mâncare gătite. Dar în rest, nu are timp, ce să-i faci.

      
      👩‍💼📖 Cititorul „Napoleon”
           Aici, recunosc, mă încadrez și eu. Este acel tip de cititor care nu se oprește la citirea unei singure cărți, are mai multe cărți începute deodată, pentru că se plictisește cu una singură sau are prea multe cărți acasă și nu poate altfel.

       
        👩‍💼📖 Cititorul colecționar
             Acest tip de cititor cumpără cărți mereu, peste măsură chiar. Sunt cărți cu coperta cartonată, cu un design de vis, pe care arareori le scoate din țiplă, de teamă să nu se umple de praf. Le va citit cândva, însă, până atunci, nu le scoate din țiplă, pentru că se pot strica. Apoi, când acele cărți nu mai sunt chiar atât de „la modă”, îl vezi pe grupurile de vânzare, unde le dă mai departe cu specificarea necitite.

      
       👩‍💼📖 Cititorul înfometat
            Este acel tip de persoană care citește orice, oricând. Nu are un gen literar preferat, nu are autori sau personaje preferate, dar citește mereu, simte o nevoie acută de a fi mereu cu o carte în mână, o carte aleasă random, pentru că trebuie să fie acolo.

       
      👩‍💼📖 Cititorul superior
             Pe acesta îl întâlnim destul de des pe grupurile de carte. El citește doar cărți care au un număr mare de pagini, nu citește cărți la modă, citește doar clasici, se îndreaptă spre Dostoievski, Shakespeare, Kant. E clar, este net superior tuturor celorlalți cititori de rând. Nu îi ajungi cu prăjina la nas, nu ai cum să reușești să ajungi în sferele sale înalte. Va avea grijă să îți arate care îți este locul.


        👩‍💼📖 Cititorul cârcotaș
          Unele persoane citesc anumite cărți doar pentru a demonstra cât de slab calitativ sunt acestea. Pornește la drum cu anumite preconcepții și tine morțiș să le evidențieze apoi, ca să își prezinte concluziile. Este mereu nemulțumit, mereu pus pe ceartă pentru a îți arăta cât de mult greșești și câtă dreptate are el. 


       👩‍💼📖 Cititorul judecător
             O, da, și pe acesta îl întâlnim destul de des printre noi. Citești cărți romantice sau chick lit? E clar, ai o valoare inferioară ca persoană, pentru că nu citești cărți consacrate. Ți se pune clar ștampila de om lipsit de cultură. Citești cărți clasice? Ești depășit și învechit, pentru că, pe bune, cine mai citește astăzi așa ceva?! Citești cărți consacrate? Vrei doar să te dai mare sau nu ai înțeles ideile prezentate acolo. Oricum ai face, îți va pune o etichetă.


      👩‍💼📖 Cititorul spirit de turmă
            Acest tip de persoană citește doar acele cărți care sunt la modă. A auzit despre ea din terțe locuri cum că trebuie neapărat citită, așa că trece la fapte. Să nu îi dai alte cărți de care nu a auzit vreodată, că nu le va citi oricum.


      👩‍💼📖 Cititorul „Nu citesc clasici”
           De regulă, este cititorul elev, care nu îi citește din principiu, pentru că sunt obligatorii la școală, așa că îi ocolește pe cât posibil, se tot plânge pe rețelele de socializare cât de oprimat este el și cât de tare îl doare că nu poate citi acele cărți care chiar îi plac. Problema este că nu a citit mai deloc din cartea clasicului, dar știe sigur că este plictisitoare și cu un subiect „nașpa”, așa că o abandonează din start. Însă, nu este o regulă ca acesta să fie elev, sunt și adulți care ocolesc clasicii, pentru că a trecut vremea lor, trebuie să privim înainte, nu în urmă, și să citim doar contemporani. De ce să devenim prea culți și să cunoaștem trecutul literar, astfel încât să înțelegem mai bine operele contemporanilor?! Îi dăm deoparte pe clasici că, oricum, nu au aceeași valoare pe care o au contemporanii.


       👩‍💼📖 Cititorul „M-am apucat de scris”
              Este plin internetul de astfel de cititori, care, dacă au citit puțin mai mult, au impresia că au talent și la scris. Nu contează că sunt agramați, că nu cunosc chestii elementare care țin de limba română, că nu aduc nimic nou prin ceea ce scriu, că sunt plini de clișee, ei trebuie să scrie. Să nu care cumva să faci prostia să îi contrazici sau să le spui că ceea ce au scris nu este tocmai ce trebuie, că ți-ai aprins singur paiele în cap. O să ți se spună cât de lipsit de cultură ești, cât de incapabil să înțelegi amploarea operei lor, cât de puține cunoști tu, de fapt, despre literatură. Poate chiar o să te blocheze și pe toate rețelele sociale, așa că mai bine te abții și îi lași cu ale lor.

        Voi cu ce tipuri de cititori v-ați întâlnit de-a lungul timpului?

      Am scris acest articol în colaborare cu Anca de la Anca și cărțile și de Laura de la Bookcaffe.





Vizitatorii blogului


website hit counter