joi, decembrie 21

DANIEL COLE: RAGDOLL. ULTIMA TA ZI - RECENZIE



     „Un thriller excepțional, care-ți taie răsuflarea.” 
      M. J. Alridge

  Citisem în ultimul timp mai multe recenzii ale romanului de debut al lui Daniel Cole - „Ragdoll. Ultima ta zi” și îmi doream extrem de tare să îl citesc. Mă așteptam să fie bun, dar nu știam cât de bun este acesta, demult nu am mai avut parte de atât de multă adrenalină și de fiori pe șira spinării cum am avut parte în această carte. 
     Romanul este un thriller cu puternice accente psihologice, cu caractere foarte complexe și bine conturate și cu o acțiune plasate într-un fundal contemporan, acela al Londrei zilelor noastre, când poliția metropolitană se confruntă cu unul dintre cele mai grele și terifiante cazuri pe care le-au avut în ultimii ani, un caz care șochează și intrigă în același timp și care te face să te întrebi până unde este dispus să meargă omul pentru a își dovedi dreptatea și cât la sută din noi sunt cu adevărat buni în această lume.
      Prima parte a romanului a adus în prim-plan atrocități greu de imaginat, imagini grotești ale unor crime puse la punct cu minuțiozitate de către o minte extrem de bolnavă. Ultimele o sută de pagini pur și simplu le-am devorat, dădeam pagină după pagină și cu fiecare rând autorul a reușit să mă surprindă, să mă dea peste cap, să mă determine să îmi fac un milion de scenarii posibile, niciunul valabil măcar, pentru că nu am fost capabilă să îmi dau seama cine este adevăratul criminal și chiar și atunci când am primit informațiile necesare nu îmi venea să cred, tot speram că lucrurile se vor schimba și se vor aranja într-un alt mod și, într-un fel, așa a fost... 
        „Ragdoll. Ultima ta zi” mi s-a părut o combinație de Sherlock Holmes, prin toate acele elemente care au de a face cu psihologicul, cu a pune cap la cap toate piesele puzzel-ului cu Dexter, căci acea răzbunare care duce la toate acele atrocități are ca punct de plecare o intenție bună, doar că niciodată astfel de lucruri nu sfârșesc bine, crima e tot crimă indiferent de intenția cu care este comisă.


      Romanul debutează cu o scenă anterioară acțiunii propriu-zise, care are loc la patru ani distanță de acest eveniment. Aceasta aduce în prim-plan o judecată dintr-o sală de tribunal, extrem de mediatizată, a lui Naguib Khalid, un musulman britanic, care era suspectat de uciderea și incinerarea a douăzeci și șapte de tinere cu vârste cuprinse între paisprezece și șaisprezece ani, toate prostituate. Toate acestea i-au adus numele de „Ucigașul incinerator” și ura totală a detectivului William Oliver Layton-Fawkes, cel supranumit Lupul. Nu există probe suficiente care să conducă la condamnarea inculpatului, fapt pentru care jurații îl declară nevinovat. Acest rezultat aduce o scenă în care omul bun, omul legii, se transformă într-un agresor, care îl lovește pe cel despre care știa sigur că este făptașul cu o violență ieșită din comun. Acest eveniment îi aduce polițistului internarea la un spital de psihiatrie, fapt care aproape l-a făcut să își piardă locul de muncă.
        Apoi, autorul ne poartă în timp, situându-ne la patru ani distanță de acest caz de degradare umană și ne prezintă un caz la fel de șocant ca primul: într-un apartament aflat vis a vis de cel al Lupului, detectivii au găsit șase cadavre contopite într-un singur trup, căci de la fiecare trup s-a luat câte un membru, formând un fel de păpușă umană, al cărei deget indica apartamentul Lupului. Acest caz a fost supranumit cel al Păpușei de cârpă.  Este și cazul care aduce reabilitarea Lupului și investirea lui cu acest caz controversat, extrem de mediatizat, care îl aduce din nou în fața atenției publice.
        Fawkes, alături de partenera sa dintotdeauna, Emiliy Baxter, de nou-venitul Edwards, de Finlay și Simmons trebuie să pună lucrurile cap la cap pentru a afla cine anume se află în spatele acestui cadavru oribil. Lucrurile încep să se precipite în momentul în care fosta soție a Lupului, jurnalista Andrea, îi aduce acestuia o listă primită chiar de la ucigaș, în care erau menționate numele a șase viitoare victime, programate pentru anumite date. Ultima dintre acestea era chiar detectivul Fawkes. Din acest moment, începe o cursă contracronometru pentru aflarea adevărului și a monstrului din spatele acestor crime, iar polițiștii par a fi mereu cu un pas în spatele criminalului...
       Mai multe detalii nu pot să vă ofer, căci este o carte care trebuie parcursă pas cu pas și la care elementul inedit și surprizele fac întreg deliciul.


      „Ragdoll. Ultima ta zi” este acel thriller psihologic pe care îl așteptam de foarte mult timp, este acel roman care a reușit să mă captiveze de la început până la final, lucru pe care nu mai reușisem să îl găsesc de la „Înainte să adorm”.  A reușit să mă intrige, să mă facă să mă întreb cine se află în spatele a tot ceea ce se întâmplă și, în același timp, mi-a oferit personaje complexe și extrem de credibile, construite cu lumini, dar mai ales cu umbre, care prezintă slăbiciunile ființei umane și înclinația ei către a face anumite lucruri din instinct sau pentru că așa consideră că este bine. Este un roman care ne arată că orice eveniment din jurul nostru nu este doar alb sau negru și că fiecare lucru are fațete, părți mai luminoase, dar și părți atât de întunecate încât minții umane îi vine greu să le accepte, să le perceapă și să le trateze în consecință. Sunt atât de multe lucruri care m-au șocat la această carte, care m-au înfiorat până în adâncul ființei mele... și nu sunt chiar așa de sensibilă, adică urmăresc seriale precum CSI, Cititorii de oase, Autopsia crimei... dar acest roman a surprins atât de tare și de fidel urâțenia ființei umane încât nu are cum să nu îți provoace fiori pe șira spinării în anumite puncte cheie...
    Dincolo de acțiune, mi-au plăcut extrem de tare personajele, care nu se încadrează în niște tipare obișnuite și cred că, cu o singură excepție, niciunul nu este în totalitate bun. William Fawkes este un personaj care clar te marchează prin modul său de a fi: niciodată nu respectă regulile, la el, principalul este să ajungă la prinderea vinovatului. Deși pare a fi un erou și o victimă, autorul jonglează cu Lupul foarte tare și îl transformă la un moment dat în anti-erou. Nici acum nu îmi este clar, după finalul romanului, dacă am avut de a face cu un personaj pozitiv sau cu unul negativ... În esență, intențiile sale sunt bune, așa că nu știu ce să spun :) 
        Emily Baxter este extrem de riguroasă, pentru ea, legea e lege, dar, cu toate acestea, când vine vorba de salvarea unui prieten, nu mai este chiar atât de insensibilă. 
        Ucigașul este conturat în linii mari, nu știm exact cine este și nici nu a ghicit până la final. Știm doar că este extrem de meticulos și de inteligent. Acesta se joacă cu mintea tuturor și nimeni nu știe exact care va fi următoarea lui mișcare, când crezi că gata, ești pe punctul de a pune mâna pe el, surprinde din nou.
         M-a încântat extrem de tare că autorul a ales să îi ofere un rol deosebit unui personaj secundar: Edwards Adams, cel transferat de la Fraude la Crime, este capul întregii anchete, extrem de inteligent și de abil, determinat și cu o mare putere de pătrundere a minții umane și de înțelegere al mecanismului care conduce la crimele oribile. Acesta este un personaj căruia autorul i-a conferit o extrem de mare putere, spre încântarea cititorului.
       Dincolo de povestea cu iz detectivist, se întrezărește și o poveste romantică. Evident, nu este foarte bine conturată, însă pe mine m-a bucurat, parcă este acea gură de aer proaspăt de care ai nevoie după toate lucrurile grele care se petrec în roman.
        Dacă sunteți în căutarea unei cărți care să vă țină cu sufletul la gură până la ultima pagină, atunci vă recomand cu drag „Ragdoll. Ultima ta zi”. Finalul ne anunță o continuare incitantă, pe care abia o aștept.

     Mulțumesc, Anca, pentru carte!

 
        
     DATE DESPRE CARTE:
     _________________
     Titlu: Ragdoll. Ultima ta zi
     Autor: Daniel Cole 
     Editura: Trei 
     Colecție: Fiction Connection
     Anul apariției: 2017
     Titlu original: Ragdoll
     Traducător: Martin Zick
     Nr. de pagini: 454
     Nota pe Goodreads: 5/5
     

6 comentarii:

  1. O recenzie minunată! Pentru mine a fost un roman complex, plin cu de toate. Am admirat intriga care este extrem de bine gândită și alcătuită din personajele care sunt ieșite din tipare după cum ai spus și tu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Rămâne una dintre cele mai bune cărți ale anului pentru mine...

      Ștergere
  2. Trebuie neapărat să o citesc și eu! Felicitări pentru frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am asteptat cu nerabdarea parerea ta despre carte! :D cate persoane ai banuit pana la sfarsitul cartii? Eu mult prea multe si toate departe de adevar. Minunata recenzie, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Multe, dar nu pe cel care trebuia, nici măcar nu mi-a trecut prin cap și tot mai speram că Emily să nu fie adevărat, să fie o anumită explicație :D

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter