miercuri, noiembrie 1

LA REVEDERE, OCTOMBRIE! BINE AI VENIT, NOIEMBRIE!



    Luna octombrie a ajuns la final, o lună destul de lungă dacă mă întrebați pe mine, destul de aglomerată și de obositoare. Timpul a fost cât de cât pe placul meu, ținând cont că prima jumătate a lunii a fost extrem de călduroasă, soarele trimițând razele sale jucăușe pentru a ne încălzi sufletele. Apoi, că pe final s-a supărat puțin și a adus primii fulgi de nea, nu mai m-a supărat chiar atât de tare, căci parcă m-a introdus puțin într-o atmosferă de poveste și într-o stare de visare.
     I-am spus la revedere, nu cu mare părere de rău, deși știu că luna noiembrie aduce cu sine un anunț al unei perioade care mă îngrozește puțin din caua frigului pe care îl anunță (iar eu nu sunt cel mai înfocat fan al său, chiar dacă stau destul de mult lângă sobă, tot nu mă încântă), dar mi-am promis că voi lua lucrurile așa cum sunt și că nu voi mai face mare tevatură de orice lucru, este mai ușor așa pentru sufletul meu.
      Luna noiembrie înseamnă pentru mine un final care aduce cu sine vestea minunată a unui nou început, căci această perioadă nu face nimic altceva decât să schimbe multitudinea de culori cu albul acela pur și nesfârșit al iernii. Îmi place trecerea aceasta de la o culoare la alta, cred că e singurul lucru care îmi place la iarnă, căci mă binedispune, îmi conferă doza mea de energie. E așa un potpuriu de sentimente care se îmbină foarte bine cu sufletul meu.
      În plus, noiembrie aduce cu sine acel galben puternic, atât de drag mie. Iubesc tot ceea ce ține de culoarea galben și nu, nu sunt o persoană excesiv de geloasă :) Iubesc trandafirii galbeni, tufănelele galbene, hainele galbene (chiar dacă rar îndrăznesc să le port), așa că, după mine, poate să fie galben peste tot... iar în această lună știu că o să îl am din plin, că acel grena din octombrie va fi înlocuit de o culoare mult mai luminoasă.


    Acestea fiind spuse, nu pot decât să vă urez:


Bine ai venit, noiembrie! Să ne aduci în case numai bucurii și liniște sufletească! Așterne peste sufletele noastre bunătate și fă să dispară orice urmă de supărare, făcând ca toate motivele tristeților noastre să fie purtate de vânt, asemeni frunzelor ce se desprind încet-încet de pe ramurile copacilor!

     Eu vă doresc un noiembrie bogat, plin de cele mai strălucite idei, de spor în toate și de oameni frumoși aproape, care să vă ofere aripi prin intermediul cărora să se înalțe cele mai ascunse visuri! 

    În continuare, vă las în compania unei melodii care mă urmărește în mod obsesiv la fiecare final de octombrie, pe versurile minunate ale marelui George Topârceanu:


2 comentarii:

  1. Toamna are un loc special în inima mea. Nu prea îmi place frigul, dar nu mă pot satura de nuanțele pe care numai ea știe să le imbrace.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nuanțele îmi plac și mie foarte tare și parcă anul ăsta mai mult ca altădată...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter