joi, noiembrie 23

KATHLEEN TESSARO: COLECȚIONARA DE PARFUMURI INTERZISE - RECENZIE



„Universul este tras de sfori nevăzute. Noi doar trebuie să le dezcâlcim pentru a vedea drumul dezvăluindu-se.”

      V-ați gândit vreodată la toate miresmele care vă înconjoară, la toate mirosurile care apar din neant, oferindu-ne, mai târziu, o mulțime de amintiri? V-ați întrebat ce miros au lemnul, lâna udă, ploaia care pică asemeni unei binecuvântări pe caldarâmul ud? V-a trecut vreodată prin minte că fiecare dintre noi are un parfum unic, o mireasmă pe care fiecare o răspândește în jurul său, făcând-o să rămână în mintea celor din jur exact pentru acest lucru? V-a trecut vreodată prin minte faptul că, dincolo de tot ceea ce suntem, parfumul este un lucru atât de unic, încât poate transmite semnale din partea noastră, poate vorbi în locul nostru despre cine suntem și cine vom deveni pe parcursul vieții? 
        Eu, sincer, nu am făcut-o până acum. Am impresia că atât de tare punem accentul pe impactul vizual încât tindem să lăsăm deoparte simțul olfactiv. Cred că tocmai acest fapt mi-a plăcut cel mai mult la romanul „Colecționara de parfumuri interzise”  de Kathleen Tessaro, faptul că ne învață că fiecare lucru are propriul parfum, că nu doar florile lasă în urmă anumite mirosuri, ci chiar și lemnul, lâna udă, un fir de păr, noroiul de pe stradă, ploaia, ba chiar trece la un alt nivel în care ne prezintă sentimentele asemeni unor mici note parfumate, care se transformă într-un frumos joc al seducției. Fiecare persoană din acest Univers are propriul parfum, ca o amprentă unică și inedită, o notă personală care vorbește despre cine ai fost, cine ești și cine vei deveni, ba chiar și despre acele lucruri cu implicații atât de mari încât îți este teamă să le rostești, darămite să le mai și dezvălui sau trăiești. Fiecare mireasmă poartă cu sine un sentiment, o emoție, are în sine o memorie proprie, care amintește despre ceea ce a fost la un moment din viața ta.
      Știți deja că mult timp am avut o oarecare fobie față de litaratura contemporană,  însă acest roman este de departe unul dintre cele mai bune aparținând acestei categorii, cred că este una dintre cărțile favorite ale acestui an, care va rămâne acolo, ascuns în interiorul sufletului meu, urmând să îl aduc la suprafață din când în când. Romanul are o extraordinar de mare forță narativă, ne poartă prin diverse locuri și timpuri, transportându-ne dincolo de Oceanul Atlantic, tocmai în America, pentru a ne aduce înapoi în Europa, relatând evenimentele într-o ordine diferită de cea cronologică, tocmai pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine acțiunile personajelor. În plus, anumite pasaje sunt de un lirism pur, care îi dau un farmec aparte cărții. La toate acestea, se adaugă descrierile minuțioase ale locurilor și persoanelor, redând culoarea locală și da, după ce am tot citit despre Paris, cu toate străduțele lui mirifice, cu oamenii calzi, cu deliciile culinare pline de arome, cu magazinele în care poți să te pierzi, îmi doresc neapărat să vizitez această capitală europeană.

   Subiectul romanului



      „Colecționara de parfumuri interzise” aduce în prim-plan o poveste a unei femei puternice, care a reușit să depășească orice așteptare într-o epocă dominată de bărbați, în care femeia avea un rol pur decorativ în multe cazuri. Prin acest fapt și prin deviza pe care Grace Monroe, unul dintre personajele centrale ale romanului, o primește - le droit de choisir (dreptul de a alege) - se întrevede deja mișcarea feministă de mai târziu și dorința de independență feminină. 
   Romanul debutează cu prezentarea societății londoneze dintr-o Anglie postbelică, în care aristocrații încă încercau să păstreze aparențele de abundență organizând petreceri fabuloase și exclusiviste, pentru care mulți plăteau bani grei doar pentru a fi invitați. Aparent, este o lume lipsită de griji, în care fiecare face ceea ce dorește, o lume a luxului, a voii bune, a toaletelor de gală. Însă, dincolo de aceasta, se întrevăd frânturi ale decăderii morale, căci, pentru a ajunge sus, în vârful piramidei societății, mulți recurg la acțiuni nu foarte demne și la legături ilicite, care duc la distrugerea oricărui fel de sentiment.
      Grace Monroe, deși provenind dintr-o familie aristocrată, pare a nu își găsi locul printre oamenii care au același statut social cu ea: nu este pasionată de gătit, nu iubește să conducă o casă, nu este îmbrăcată după ultimele trenduri, nu ține neapărat să fie invitată la cele mai vestite petreceri.  În ciuda faptului că prietena ei cea mai bună, Mallory, încearcă să îi arate adevăratul mod de a fi al unei femei, care trebuie să fie mereu în umbra bărbatului, pentru a îi asigura succesul în societate, Grace nu se simte utilă, consideră că ar putea face mult mai mult, dorind, spre exemplu, să învețe să dactilografieze și să țină evidențele contabile ale firmei soțului ei, fapt neacceptat la acea epocă. De asemenea, ea nu poate accepta să fie o încornorată, căci află în cel mai urât mod posibil că soțul ei are o relație extraconjugală cu cea mai la modă femeie din Londra, Vanessa. Simte nevoia de evadare, de a fi doar ea cu sine, pentru a înțelege ce anume dorește să facă pe mai departe, iar această ocazie i se oferă în cel mai inedit mod: din Franța, sosește o scrisoare din partea lui Edouard Tissot, care o anunță că este unica moștenitoare a Evei D'Orsey, o femeie pe care nu o cunoscuse niciodată în viață.
      Astfel, această moștenire atipică devine un fel de laitmotiv al romanului, căci este obiectul în jurul căruia se derulează întreaga acțiune a romanului, care ne poartă în timp și în spațiu, înfățișându-ne, pe lângă o poveste fabuloasă, plină de magie, și o privire asupra societăților din perioada anilor 1927-1928, ajungând până în 1955. 
      Din momentul în care Grace ajunge la Paris, suntem introduși într-o cu totul altă lume, o societate în care aparențele contează mult mai mult decât realitatea, în care o poveste spusă la timpul potrivit poate salva aparențele și aduce notorietate. Ajungem în New York, anul 1927, unde la unul dintre cele mai mari hoteluri este adusă drept slujnică Eva D`Orsey, o copilă de doar 14 ani, franțuzoaică la origini, rămasă orfană și în grija unchiului său, care dorește, astfel, să scape de grija întreținerii ei.  Destinul Evei se întretaie cu tot felul de figuri, pe care, prin prisma naivității și a inocenței specifice vârstei, le vede ca pe adevărate modele demne de urmat. Ajunge la domnul Lambert, prima ei dragoste, bărbatul care va fi în același timp scăparea și blestemul vieții ei, cel care îi va oferi o cu totul altă traiectorie. O face oarecum să se piardă pe ea, cea adevărată, pentru a reveni la suprafață ani mai târziu, mult mai puternică și mai determinată să răzbată în viață. Poate tocmai această cunoaștere asupra vieții o ajută atunci când pătrunde în lumea parfumurilor să se păstreze pe linia de plutire, să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru a îi ajuta pe ceilalți, chiar dacă pe ea însăși nu se mai poate ajuta. Poate tocmai de aceea îi lasă această moștenire lui Grace, tânăra englezoaică de 25 de ani, cu îndemnul de a avea dreptul de a alege. Ramificațiile și legăturile dintre cele două se întind de-a lungul mai multor generații și dintr-o țară în alta, trebuie să aflați singuri ce anume va face Grace cu informațiile aflate și cu moștenirea primită în dar. 

  
       Vă pot vorbi la nesfârșit despre acest roman, vă jur. Este un roman profund, cu adânci semnificații și implicații, cu multe enigme de dezlegat, cu o profunzime aparte, de parcă ar avea un suflet propriu.
      În primul rând, personajele prezentate sunt atât de vii, de parcă ies din carte și umblă printre noi. Sunt personaje extrem de colorate, unele chiar excentrice, care formează o întreagă societate și conturează epoci. Există o madame Zed, parfumiera care are nevoie mereu de nou pentru a putea crea; există un Andre Valmont, creatorul taciturn, incapabil să poarte o discuție cu oamenii din jur, dar un geniu atunci când vine vorba de crearea propriilor parfumuri și de surprinderea lumii în care trăiește prin intermediul acestora. De asemenea, este prezentă miss Waverly, cea care profită la maximum de inocența Evei, dama de companie care parvine pe scara socială, devenind starletă la Hollywood, datorită legăturii ei extraconjugale cu regizorul de film Josef Wiener. Figura lui Yvonne Hiver, soția gata de orice pentru a face afacerea familiei să prospere, domină la un moment dat. Și, pe lângă tot acest potpuriu de personaje, apar cele două femei fatale: Eva D`Orsey și Grace Monroe, care se completează reciproc. Eva este cea care a reușit să se desprindă de bărbatul iubit, dar a căzut în patima băuturii, trăind între amintire și regret, iar Grace este cea redusă la statutul de doar soția cuiva. Prin moștenirea pe care o oferă, Eva tocmai asta dorește să îi ofere: libertate de opinie, puterea de a lua singură decizii pentru viața ei, de a deveni independentă, de a fi ea, așa cum dorește ea să fie. Acum, că drumul regăsirii de sine durează mai mult la Grace, e adevărat, dar principalul este că a avut ceea ce multe femei de la acea epocă nu aveau: șansa și speranța la altceva, la o lume în care poate fi ea, așa cum ea însăși nu știa că poate fi; că se poate redescoperi pe sine și poate să viseze la atingerea unor culmi mult mai înalte. 
       Personajele feminine sunt, de regulă, extrem de puternice, pline de strălucire, de vervă, de optimism și dragoste de viață. La polul opus, se află personajele masculine ale acestui roman, care, deși ar fi trebuit să fie cei care conduc lumea, sunt mult prea nesiguri pe ei și mult prea singuratici și triști. Dl. Lambert este alcoolic, a căzut de mult în patima jocurilor de noroc și are nevoie de Eva și de talentul ei la numere pentru a putea crește puțin pe scara socială și pentru a își plăti datoriile. Andre Valmont, deși un geniu parfumier, nu excelează la capitolul relațiilor cu semenii săi, iar în iubire nu se poate dedica total ființei iubite, singura lui dragoste completă fiind cea pentru parfumuri. Roger Monroe, soțul lui Grace, este un tip destul de banal, de șters, care are nevoie de soția sa pentru a urca pe scara socială. S-a căsătorit cu o femeie fatală și speră ca acest lucru să îi deschidă multe uși și prosperitate. Nu e interesat de sentimentele soției sale, ci vede doar binele lui. Chiar și tatăl lui Grace sfârșește în mod tragic, nesuportând amintirile pe care războiul i le întipărise în minte. 
         Dincolo de poveștile de viață ale celor două femei, care ne poartă din Londra la Paris și de la Paris la New York, Monte Carlo și Oxford, romanul ne aduce în prim plan o cronică a acelor epoci cuprinse între 1927 și 1955, prezentându-ne frânturi de istorie. Observăm, astfel, New York-ul interbelic, cu protipendada sa, cu parveniții cu pretenții de oameni de lume. Ne este prezentat Parisul, atât cel prezent, cu magazinele lui la modă, cu strălucirea prezentă, la fel și orașul din timpul ocupației naziste. în plus, observăm Londra postbelică, dominată de multe lipsuri, dar în care lumea bună încearcă să păstreze aparențele de prosperitate. În linii puține, ne este prezentată bătălia de pe Somme, cu toate ororile petrecute acolo și, nu în ultimul rând, ne este prezentată lupta de independență a femeilor, care începuse să prindă contur.
        La toate acestea, se adaugă note inedite despre modul de realizare a parfumurilor, fapt care denotă o puternica documentare a autoarei. Întâlnim arome diverse, precum ambra, oudh, moscul, florile de portocal, iar la polul opus, se află urâtul, din care se pot realiza, însă, parfumuri, așa cum sunt lemnul, noroiul, lâna udă. Parfumul pare a fi un alt personaj al romanului, care ne prezintă nouă, cititorilor, viața cu tot ceea ce are aceasta: lumină și întuneric, frumos și urât, urcușuri și coborâșuri. El ne învață că totul poate fi transformat în ceva frumos, care să ne întărească și să ne dea puterea de a merge mai departe.
       Finalul aduce cu sine multe posibilități și da, mi-am făcut deja un milion de scenarii posibile pentru Grace. 
       Gata, mă opresc aici, căci orice aș scrie mi se pare oricum că e prea puțin față de măreția acestui roman. Trebuie să vă convingeți singuri. Romanul poate fi achiziționat de  aici.



    Citate:

  •    „Dragostea e o artă, un joc dezghețat și stăpânit de către cei talentați.”
  •  „(...) vei vedea că nu exista oameni buni, fetițo. Cu toții încercăm și eșuăm, încercăm prea mult și eșuăm prea des. Să îți amintești de asta! Până la urmă, nu ar trebui să judecăm prea aspru păcatele celorlalți.”
  •   „Parfumul trebuie să spună o poveste… povestea ta, cine ești, cine ar trebui să fii, poate chiar cine ți-e teamă să devii… toate aceste lucruri sunt posibile.”
  • „Lumea e definită de mirosuri, nu de cuvinte, forme sau sunete. Acesta e limbajul care are sens, pe care toată lumea îl înțelege.” 
    
     
     Mulțumesc,  Libris, pentru oferirea acestui roman minunat!



      DATE DESPRE ROMAN:
_________________________________________ 
    
     Titlu: „Colecționara de parfumuri interzise”
     Autor: Kathleen Tessaro
     Editura: Nemira 
     An apariție: 2015
     Titlu original:The Perfume Collector
     Traductor: Maria Drăguț
      Nr. de pagini: 416
     

12 comentarii:

  1. Eram sigură că asta este o carte buna! Am citit doar prima pagina și mi-a plăcut de la primul rand. Abia aștept să îi vina randul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari, se vede ca ti-a placut cartea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pare atat de interesantă! Sigur o voi lua si eu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari Oana, minunata recenzie! Foarte elaborata si complexa ca si cartea insasi. Si mie mi-a placut foarte mult "Colectionara de parfumuri", am recomandat-o si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Mi-a plăcut la nebunie... Citisem la tine și la Cătălina despre ea...

      Ștergere
  5. O carte la fel de buna, cu aceeasi tema, este Parfumul iubirii de Cristina Caboni, aparuta in aceeasi colectie. Ti-o recomand, iti va placea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 O cerusem de la editură, dar nu o mai aveau la momentul respectiv, iar pe site-uri e rara avis în general... Am văzut-o pe rafturi la Nemira la Gaudeamus, așa că o voi lua de acolo, e pe listă.

      Ștergere
  6. Am auzit numai de bine despre cartea asta.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter