miercuri, octombrie 4

LITERATURA AUTOHTONĂ CONTEMPORANĂ ȘI MENTALITATEA ROMÂNEASCĂ



    Am foarte multă grijă la colaborările pe care le închei și, de fiecare dată, cercetez puțin problema înainte, pentru a evita cât mai mult anumite neplăceri. Am ajuns la un moment în care nu mai am răbdare cu extrem de multe lucruri și prefer să mă înconjor doar cu oameni faini, cu care să poți face un schimb de idei și de păreri fără teama de a ți se reproșa mai apoi că nu ai înțeles tu bine sau că nu trebuia să procedezi în acel mod. Din această cauză, am și foarte puține colaborări, mă simt mult mai confortabil astfel, mai ales că acest blog este un fel de jurnal online, prin care am înlocuit clasicele caiete în care îmi treceam ideile și impresiile cu privire la o carte citită. De felul meu sunt foarte directă și nu mi-ar plăcea sa prelucrez ceea ce scriu doar de dragul unei anumite colaborări. Îmi plac oamenii la fel de deschiși, iar cu aceștia am lucrat întotdeauna cu mare drag și cu o deosebit de mare plăcere.
      Iubesc literatura română contemporană, are o forță extraordinară și un potențial extraordinar. Sunt scriitori care, dacă s-ar fi născut într-o cu totul altă țară, ar fi ajuns extrem de sus, sunt convinsă de acest lucru, pentru că scriu într-un stil și un registru care ajung până la sufletul a o mulțime de cititori. M-am ferit mult timp de literatura noastră contemporană din cauza unor anumite preconcepții, însă acum a început să îmi placă. Am întâlnit oameni extrem de frumoși, cu suflete pline de o sensibilitate deosebită, capabili să creeze  capodopere, care sunt sigură că vor rămâne în istoria literaturii române (sper din tot sufletul ca, și peste ani, să vorbim despre autorii noștri cu drag).
      Însă, din păcate, există și reversul medaliei, acea parte a acestei lumi care nu este tocmai minunată și plină de praf de stele, capabilă să creeze o estetică a urâtului dincolo de operele pe care le creează, oameni mici care se consideră mari și, prin urmare, reacționează într-un mod nu foarte matur și nici foarte profesionist, dovedind că nu au de ce să capete creditul nostru, că nu au încă acea capacitate de a se dărui oamenilor, de a înțelege că, odată pusă pe piață, opera lor nu le mai aparține în  totalitate, că acea bucățică din sufletul lor le aparține în egală măsură cititorilor lor, care pot iubi acea creație sau nu... Nu te poți aștepta ca tuturor să le placă tot ceea ce ai scris, ca toți să te laude, să îți spună ce extraordinară ești și ce operă sclipitoare ai scris... Nu corespund cinci degete la o mână, darămite opiniile celor din jurul nostru. 
      Este adevărat că bloggerii mai primesc și anumite cărți în mod gratuit din partea editurilor sau chiar a autorilor înșiși, însă aceasta nu garantează în niciun fel faptul că autorul respectiv va primi o recenzie absolut pozitivă. Prefer foarte tare să nu accept cărți din partea scriitorilor români (am primit doar 3 cărți până acum, doar de la oameni pe care îi respect și cărora le respect munca, cu care am lucrat extrem de frumos). Consider că îi susțin mult mai tare pe autorii români cumpărându-le cărțile, știm cu toții piața de carte din România... Însă aceasta este o cu totul altă poveste... 
       Revenind la oile noastre, o carte primită în mod gratuit nu înseamnă că eu, ca blogger, voi face o recenzie pozitivă. Îmi permit să fiu sinceră în căsuța mea, față de mine, față de cititorii mei, care au crezut în mine încă de când am început să scriu aici... O carte gratuită nu e ceva pe care eu nu l-aș fi putut face, adică am posibilitatea de a îmi cumpăra o carte... Numai că o carte gratuită înseamnă un schimb la schimb: îmi oferi o carte, îți ofer o părere, îți fac cunoscută cartea într-o anumită sferă... Acum, să fim sinceri, publicitatea gratuită pentru un scriitor aflat la început de drum nu e chiar ceva de ici, de colo... Ca blogger, am o gamă destul de largă de cărți de unde să aleg. Dacă autorul oferă cartea și vrea doar opinii pozitive, ar trebui să spună de la început că nu acceptă o opinie obiectivă din partea cititorului său. Să fim sinceri: o critică tot aduce acea carte în față, este tot o modalitate de a face publicitate, atât timp cât nu este o critică răutăcioasă, făcută doar de dragul de a fi împotriva persoanei respective (și acest aspect mi se pare o dovadă de imaturitate). Atât timp cât se aduc argumente pertinente, autorul ar trebui să ia în calcul și acest lucru. 
     În momentul în care începi să critici blogger-ul pe ici, pe colo, spunând că este un ingrat care nu a apreciat faptul că i-ai oferit cartea în mod gratuit sau îi pui la îndoiala inteligența și capacitatea de a emite o opinie justă sau pe aceea de a înțelege rândurile citite, nu dai dovadă de o maturitate suficientă și ajungi să fii un simplu epigon al scriitorilor care au ajuns la o anumită experiență în arta scrisului. Nu aș vedea un autor precum Mircea Cărtărescu, Aurora Liiceanu, Daniela Zeca, Gabriel Liiceanu să se preteze la a scrie articole despre cât de răi sunt cei care le comentează romanele, nu au timp de așa ceva efectiv. Își concentrează energia doar asupra actului creativ, nu se coboară până la acel nivel în care să judece o opinie...
      Un scriitor trebuie să fie imparțial și sa reacționeze doar atunci când este vorba de răutate gratuită... altfel, orice este în avantajul său... A se vedea la tv cum atrag mai tare scandalurile decât lucrurile frumoase, cum devin mai cunoscuți astfel... Și o carte recenzată negativ va atrage de multe ori mai mult una despre care s-au spus numai lucruri frumoase...
     Tot spunem că blogger-ul trebuie să sprijine autorul român autohton... Ei bine, nu trebuie decât dacă îi place ceea ce a scris autorul român... Acum, nu înțeleg ce anume câștigă autorul în momentul în care primește niște laude și aprecieri neadevărate, iar pe la colțuri se vorbește urât despre ceea ce a scris... Cu ce ajută că la o anumită carte ești ridicat în slăvi, dar nimeni nu mai cumpără apoi un alt roman, pentru că stilul sau modul în care este alcătuit firul narativ nu sunt foarte bine conturate? La ce ajută să te minți singur?!
     Aceasta este o mentalitate pur românească, nu știm să ascultăm și opiniile altora, nu acceptăm opiniile diferite de ale noastre, nu știm să reacționăm mai matur atunci când ni se spune adevărul în față, uităm că suntem încă mici și că, uneori, mai trebuie să creștem. Un singur roman scris nu te face un autor mare, iar scriitorii cu sclipiri de geniu, care scriu o carte capodoperă din prima, sunt extrem de puțini din păcate. Ceilalți, trebuie să scrie, să cerceteze, să recitească de o sută de ori manuscrisul. Dacă este un autor de succes, știe singur ce anume se potrivește și ce anume mai trebuie schimbat... Să luăm, spre exemplu, cazul Celei Serghi, căreia Camil Petrescu i-a spus după citirea manuscrisului de la „Pânza de păianjen” să mai lase romanul la sertar pentru 6 luni, un an și să scoată ceea ce nu se potrivea, căreia autoarea i-a mulțumit mai apoi... 
     Autorul trebuie să fie realist, blogger-ul nu muncește pentru el, chiar dacă a primit un roman gratis... Repet, este schimb la schimb, dar blogger-ul nu este plătit pentru scrierea recenziei, astfel încât acesta să îl ridice în slăvi, mai ales dacă nu i-a plăcut acel roman... Tot am auzit ceva gen nu mai comparați literatura română cu cea străină... Ok, la resurse materiale nu stăm la fel, este adevărat, însă, dacă vrem să avem scrieri ca autorii din afară, de ce nu ar trebui comparat și stilul de scriere al autorului autohton cu cel al celui din afară?? Să nu mai spun că multe cărți arată asemeni unor manuscrise, exact ca ceea ce se primește de multe ori spre corectură... Când lipsește o tehnoredactare profesionistă, când povestea este clișeică, când nu există originalitate, cum anume te-ai putea aștepta să fii ridicat în slăvi?! Oare nu ar trebui să fii conștient de minusuri și să încerci să mai schimbi pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale, cum spune nenea Caragiale?! 
    De ce cărțile de acest gen nu se găsesc la editurile mari, cu o istorie bogată în lucrul cu cartea? Oare de ce o editură mare nu are cărți cu o tehnoredactare precară, cu o frazare execrabilă din punct de vedere al gramaticii și al sintaxei?! 
    Ne mai mirăm că lumea vorbește... nu poți primi doar trandafiri în calea ta, nu se va întinde un covor roșu atât timp cât rămâi la un stadiu de amator... Sper că, în timp, se vor mai schimba mentalitățile și pe la noi... Până atunci, aleg să fiu excesiv de sinceră în recenziile mele, de dragul meu și al principiilor mele....
      
    În final, las niște versuri la care ar trebui să reflecteze orice scriitor, poate așa mai ajungem să învățăm modestia de la cel care azi este foarte sus, dar care s-a considerat un simplu „epigon”, necerșind laude de la cei care îl citeau:


15 comentarii:

  1. Sunt de acord cu tine. Din păcate, la noi se merge pe ideea că dacă ai primit o carte pentru recenzie, trebuie neapărat să fie o recenzie pozitivă. Și mie îmi place să fiu sinceră, chiar mă asigur că atunci când mi se oferă o colaborare mi se acordă posibilitatea de a spune exact ce cred despre carte. Dar am pățit-o și eu, când am spus părerea mea despre o carte, să fiu atacată atât de autoare, cât și de cititori. Totuși, prefer să îmi păstrez credibilitatea față de cei care îmi citesc recenziile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate, sunt astfel de cazuri... Noroc că sunt mulți alții suficient de maturi, care nu impun ce anume trebuie să spunem și ce să păstrăm sub lacăt...

      Ștergere
  2. Te felicit pentru articol, Oana! Pana la urma vorbim de acea mentalitate indusa de politicieni cu "spaga electorala". Sunt inca persoane (pe care eu, personal, nu ii numesc autori sau editori) care cred ca pot cumpara pe oricine cu o carte trimisa gratuit. Din fericire, nu toti autorii care daruiesc carti spre a fi citite si a se emite o parere onesta se pot compara cu acest gen de specimene. Aceia sunt oameni civilizati, profesionisti. Avem astfel de autori romani si este o mandrie si o placere sa ii promovezi. Daca insa o carte nu inspira prea multe lucruri in bloggerul-cititor, cine ii da acestuia inapoi timpul pierdut? Da, acel timp in care putea sa citeasca ceva mai bun sau sa faca ceva mai util pentru el insusi sau societate. Cinste bloggerilor onesti, care nu se vand si cinste autorilor romani cu scrieri excelente si atitudine profesionista! Restul e praf in vant (si in ochi, eventual).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! <3 Da, se merge pe această idee din păcate... Sunt și oameni suficient de maturi cu care se poate lucra și care nu cerșesc laude, care te lasă să spui ceea ce dorești, care nici măcar nu aruncă un ochi pe recenzie înainte de a o publica, doar pentru a nu interveni și a vedea reacția ta. Nu consider că trebuie să mint doar pentru că am primit o carte în dar, mai ales că nu eu am cerut-o... Majoritatea trimit ei cărți, apoi unii te acuză că ai primit gratis... E dovadă de imaturitate și de lipsă de profesionalism... Și eu am unele persoane pe care nu le consider neapărat scriitori și care mai au mult de crescut... Iar, nu poți acuza omul că are așteptări mari, conforme cu literatura de afară... Asta este altă mentalitate românească, deja s-a plasat singur pe un picior de inferioritate :D

      Ștergere
  3. Frumos articolul Oana! Si bine punctat. Noi mai avem drum lung de parcurs pentru a se schimba ceva. Trelbuie sa ne schimbam mentalitatea. Autorii si editurile au partea lor de vina. Dar, din punctul meu de vedere, si bloggerii au/au avut partea lor de
    vina. A fost o perioada cand abunda netul cu poze de la bloggeri foarte fericiti pentru cartile primite. Ma intreb daca s-au stabilit niste conditii (nu este doar treaba autorului ci si a bloggerului) de la inceput, daca fiecare parte stie ce vrea, etc. Au fost prea multe recenzii frumoase la carti care nu "prea" "meritau , au fost bloggeri care au facut compromisuri de la inceput, au fost bloggeri care aufost "delicati" in a-si exprima parerea atunci cand vorbeau despre cartile editurii preferate. Personal asta am perceput. Stiu, voi fi contrazisa. Pe retelele de socializare ma abtin de la comentarii dar pe bloguri am mai comentat. Cine ma "cunoaste" stie ca nu imi este teama sa spun lucrurilor pe nume, ca nu am afinitati, ca nu ma intereseaza ce se spune despre mine/sau ce parere au altii/altele despre mine.
    Asa ca,dragi bloggeri, va apreciez munca, va respect munca (eu nu ma pricep sa fac recenzii dar imi imaginez ca nu este usor) dar fiti sinceri cu voi insiva, nu va tradati principiile, ce nu va place aia nu faceti, aveti rabdare pentru un blog credte in timp, faceti recenzii corecte, respectati-va munca voastra.
    Dragi autori romani, vreti respect, oferiti respect. Pentru a creste trebuie sa acceptati si criticile. Asa deveniti mai buni. Nu acceptati laudele de suprafata, nu va imbatati cu apa rece.
    Editurilor le mai spun un lucru: sunt carti care au multe greseli. Asa ca de ce ar trebui sa dau o groaza de bani pe aceste carti?
    Iar noi, cititorii, ar trebui sa fim mai realisti, ar trebui sa nu mai judecam dupa aparente, ar trebui sa fim sinceri cu noi insine.
    Pe scurt: toti avem o vina si ar trebui sa ne-o asumam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De asta am și scris acest articol, pentru că prea ne ascundem toți după preș... Există persoane care vin și te critică apoi, nu doar autorul, ci și fanii acestuia, dar nu contează, voi spune ce cred și ce simt... A fost un moment când am spus că autorul respectiv nu are un stil foarte bine dezvoltat, că se vede că e începător, dar are timp să corecteze. Autorul nu a spus nimic, a fost o altă bloggeriță care spunea că a citit într-o recenzie asta, dar nu înțelege de ce, pentru că e waw :) Cartea nu era waw, avea greșeli de sintaxă printre altele... Eu nu mă voi vinde pentru o carte... Într-un fel, nu am stabilit chiar standardele, dar nu mai vreau de acum încolo. Singurul lucru pe care l-am cerut cu colaboratorii a fost să nu fie contra timp, pentru că eu nu citesc așa... Dar de acum încolo voi schimba puțin foaia...

      Ștergere
  4. foarte frumos articolul, Oana. Si da, bloggerul face o recenzie după cum simte, iar autorul asta trebuie sa aprecieze. Dar, mai sunt si autori care nu știu sa accepte elegant o critica.... din păcate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Nu numai că nu îl acceptă, dar mai și spune că trebuie să îi susținem și să nu îi comparăm cu autorii străini, că ei nu scriu la fel... Acum, dacă tu te desființezi ca autor și spui că nu scrii ca acela din afară, eu de ce te-aș lăuda?!

      Ștergere
  5. Te felicit pentru articol. Eu consider că trebuie să recomand doar ce mi-a plăcut, indiferent cum a ajuns cartea la mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Așa consider și eu, mă bucur că mai există oameni verticali care o fac... Mulți autori nu vor să accepte și mulți bloggeri nu o spun direct sau în față...

      Ștergere
  6. Aleluia! Acest articol are trebui fixat pe orice blog. Am citit multe cărți în viața mea și știu să fac diferența între o carte care nu se pliază pe gustul meu și una care nu este scrisa bine. Diferența dintre autorii români și cei străini (nu este singură) este că eu pot da peste autorul roman prin lumea asta și nu as avea de ce, in calitate de blogger, să îl atac gratuit. Are susținători, cititori și fani care vor veni peste mine, dovezi sunt o mulțime in acest sens. Știu să argumenteze ce îmi place și ce nu și nu aș minți la mine pe blog. Fac un deserviciu tuturor. Nu consider că ar trebui sa vorbim doar de cărțile care ne sunt pe plac. Ar trebui sa discutam desore toate, am avut parte de niste discuții minunate cu oameni care au adus argumente pro sau contra unei cărți. Blogger ul nu este critic literar, este un om care percepe o carte și care scrie despre ea in felul sau. Unii pun accent pe unele lucruri, alții pe altele. Ce ar fi daca totul ar fi liniar? Și eu aleg sa scriu sau nu despre o carte (atunci când îmi permit). Când este primită pentru recenzie, mă simt "obligată" să îmi spun parerea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am schimbat un pic traiectoria anul acesta, până acum scriam doar despre cărțile care mi-au plăcut. Anul acesta vreau să scriu despre toate, exact așa cum le-am simțit eu. Nu înseamnă că este adevărul absolut, ci doar ceea ce mi-a transmis mie o carte, fără menajamente, fără nepotisme. Nu mă interesează a cui e cartea, vreau să îmi respect cititorii și să le ofer sinceritate absolută. Nu pot fi cumpărată cu o carte primită, o consider un semn de încredere, dar prefer să fiu obiectivă. Poate altuia îi place, fiecare carte în parte are propriul cititor, dar e normal așa. Suntem diferiți, avem experiențe de viață diferite. Nu voi lovi în oameni, doar îmi voi spune părerea, pe care mi-o voi susține prin argumente punctuale. Sper că și autorii vor înțelege partea mea, așa cum o înțeleg și eu pe a lor. Arta scrisului se învață, se cizelează... Nu vreau să fiu făcută în fel și chip doar pentru că mi-am spus părerea, nici eu nu fac asta. Sper să ajungem la mai multă maturitate literară în spațiul autohton și să înțelegem că, și dacă e vorba de aceeași operă, ne raportăm diferit la ea.

      Ștergere
  7. Total de acord. Trebuie sa fim sinceri, atat unii cat si ceilalti. Bineinteles ca nu ma apuc sa arunc cu noroi, dar imi pastrez dreptul de a imi spune sincer parerea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact. Nu arunc cu noroi, dar nici nu pot să nu fiu sinceră...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter