duminică, octombrie 22

DRAGOSTEA MEA PENTRU LECTURĂ



    Nu îmi amintesc momentul exact când m-am îndrăgostit de cărți, știu doar că, în clasa întâi, când învățătoarea a întrebat cine anume știe să citească, eu și încă o fetiță am răspuns afirmativ. Cred că am simțit întotdeauna o atracție pentru cărți, mă atrăgea aspectul lor. Părinții mei aveau o bibliotecă destul de bogată, urmăreau seriile de cărți așa cum o fac și eu în prezent (avem „Rocambole” acasă, toate 40 și ceva de volume câte sunt, de fiecare dată când fac curat în bibliotecă, îmi promit că voi citi la rându-mi). 
     Cărțile au devenit un fel de prelungire a ființei mele, citeam tot ce prindeam de mititică, așa că momentul exact în care am descoperit lectura îmi este destul de incert, a rămas suspendat undeva în timp. Ce îmi amintesc, este undeva pe când aveam cinci ani, când mătușa mea, profesor, a adus acasă un Abecedar. Am vrut să știu ce scrie acolo, așa că acesta s-ar putea să fie momentul cheie.
      Apoi, de când am pășit prima dată pe holurile școlii, unde timiditatea mă împiedica să mă împrietenesc foarte tare (și acum mă deschid mai greu dacă nu cunosc persoana din fața mea), cărțile m-au însoțit pretutindeni, fiindu-mi cei mai buni prieteni. Cele pe care le aveam acasă nu îmi ajungeau niciodată, iar în clasa întâi abia așteptam să treacă anul pentru a putea merge la bibliotecă, locul care mi se părea cel mai fantastic din lume, un fel de portal spre un loc magic, desprins parcă din povești. Am avut norocul de a întâlni o bibliotecară pasionată de meseria sa, care mi-a recomandat întotdeauna cele mai frumoase cărți.
      Primele mele întâlniri literare au fost cele cu poveștile fraților Grimm. Era o carte mare, în jur de o mie de pagini, pe care o împrumutam din când în când... Și acum fac la fel, am nevoie să mă întorc uneori către cărțile dragi, sunt  fel de vechi prieteni, care cunosc multe. Apoi, după ce îmi alimentam gândurile cu povești, obișnuiam să le spun câteva povești inventate de mine fratelui și verișorului meu mai mic. Cred că fiecare dintre noi a testat acest lucru, sunt acele povești care curg parcă de la sine, care se desfășoară în fața noastră... Păcat că, mai târziu, pierdem această abilitate...
      În clasa a IV-a, relația mea cu lectura s-a consolidat până într-acolo încât am știut că vreau să devin profesor de limba și literatura română. Nu bibliotecară, un profesor de română cu experiență, cuc are lucram atunci pentru olimpiada de limba română, mi-a transmis dragostea pentru cuvântul scris. Mi-am dorit încă de atunci să aprofundez acele noțiuni care mă fascinau, fapt care s-a și concretizat ani mai târziu.
     La gimnaziu, pur și simplu devoram orice îmi pica în mână: „Mizerabilii” lui Victor Hugo mi-au rămas în minte, la care se adăugau și acei puiuți făcuți special pentru copii - „Cosette” și „Gavroche”. La fel, îl descoperisem pe Jules Verne sau romanele „Desculț” și „Șatra” ale lui Zaharia Stancu. Bibliotecara, aceeași de când eram mică, mă chestiona adesea cu privire la subiectele cărților citite, părându-i-se că le duc prea repede înapoi. Eu, animată de cărți, vorbeam mult, îi era destul de greu să mă oprească :D 
     Astăzi, dragostea pentru cărți este, cred, la fel de mare. Am adunat cărți de peste tot, iar cele mai frumoase cadouri pentru mine constau din cărți. O zi în care nu citesc măcar câteva pagini mi se pare o zi pierdută...

Care este momentul care v-a făcut să vă îndrăgostiți de lectură? Vi-l amintiți? Care este prima carte citită?

Sursă foto: Pixibay

     

4 comentarii:

  1. Primăvăratec care m-a impresionat cu adevărat si mi-a stârnit interesul pentru lectura a fost in vara dintre clasa A4-a si a 5-a: Cei trei mușchetari de Al. Dumas. 😍

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos! Eu citeam la școală lecturile obligatorii, dar nu le simțeam ca pe o obligație, ci ca pe o plăcere. În rest, nu as putea să spun exact care a fost momentul care a declanșat pasiunea mea pentru lectură, cred că au fost mai multe

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici la mine nu au fost o obligație, le-am citit cu drag pe toate... Întotdeauna citeam mult mai mult, de credea lumea că inventez :D Dar stăteam noaptea pe sub plapumă cu lanterna...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter