duminică, octombrie 8

ALICE HOFFMAN: AQUMARINE - RECENZIE





„Îţi poţi trăi viaţa doar în două moduri. Sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.”

Albert Einstein

 
O poveste plină de magie este şi romanul „Aquamarine” al autoarei Alice Hoffman, după cum ne anunţă chiar coperta principală a acestuia. Este o carte de dimensiuni mici, dar care te face să visezi şi să te gândeşti la puterea pe care ţi-o conferă credinţa în imposibilul care devine posibil.

„Aquamarine” este un roman despre puterea prieteniei, care trece dincolo de graniţele unei ţări, care nu are nevoie de prezenţa fizică permanentă a celuilalt acolo, lângă tine, pentru a şti că sentimentele ce te leagă sunt atât de puternice încât nimic nu te poate despărţi. În mod egal, este o poveste despre curaj, despre depăşirea celor mai mari temeri, totul pentru a îţi duce la îndeplinire cele mai adânci visuri.
 🐚🐌🐚


Cine este Alice Hoffman?

Este o scriitoare americană, născută la New York şi crescută în Long Island, alături de mirosul puternic al mării. Poate de aici provine şi dorinţa ei de a crea poveşti magice atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. La toate acestea, se adaugă fascinantele poveşti ale Fraţilor Grimm, pe care le citea în copilărie, sau poveştile populare ale bunicii sale rusoaice. Cert este doar faptul că toate creaţiile sale literare au darul de a contopi miraculosul şi neaşteptatul cu întâmplările reale pe care oamenii le întâmpină zilnic.

La toate acestea, un plus în scrierile ei îl aduc culorile, faţă de care are o adevărată fascinaţie, considerându-le a fi elemente marcante în exprimarea trăirilor, a emoţiilor, a sentimentelor. Pentru ea, asemenea eroiniei Lisei Kleypas din „Strada Iubirii”, culorile prind contur, oferind o întreagă vrajă apoi. Sunt asemenea acelui fir al Ariadnei, care creează legăturile dintre oameni, creând puternici vrăji. Poate de aici, din această fascinaţie a ei pentru culori, provin şi titlurile cărţilor ei pentru copii: Aquamarine, Indigo şi Îngerul verde.


Romanul „Aquamarine”

Este o cărticică pentru copii, care se citeşte extrem de repede, dar care are un farmec aproape. Probabil că, dacă o citeşti la vârst potrivită, reuşeşte să ţi se lipească mai tare de suflet, mai ales dacă iubeşti vacanţele la mare şi poveştile cu sirene. Pentru mine a fost un pic cam simpluţă şi previzibilă, dar numai bună pentru o zi fără electricitate, pe o vreme ploioasă, determinându-mă să evadez puţin din cotidian şi să mă refugiez într-un club de pe o plajă din America, stând pe un şezlong cu un cocktail în mână şi urmărind aventurile celor două fetiţe neînfricate, Hailey şi Claire, alături de o sirenă adusă de un uragan într-un loc nepotrivit.

Acţiunea romanului se petrece într-un club de pe insula Capri, la malul mării, unde, la început de august, lucrurile nu mai par aşa de roz cum erau în trecut: lume nu mai este, camerele sunt goale, la fel şi plaja. Singurii rătăciţi sunt Hailey şi Claire, două copile de doar doisprezece ani, şi Raymond, un adolescent pregătit de începerea liceului, care serveşte limonade după o reţetă proprie.

Hailey este cea îndrăzneaţă, mereu pusă pe aveturi, fără a sta prea mult pe gânduri, fără a analiza lucrurile. Claire, în schimb, este cea sensibilă, mereu cu capul pe umeri, gata să rezolve problemele. Au locuit amândouă în acest loc de când se ştiu, fiind vecine şi comunicând mereu prin limbaje secrete. Acum, finalul verii nu aduce doar închiderea definitivă a clublui drag, ci şi plecarea lui Claire în Florida, alături de bunicii ei, care au crescut-o.

Deşi lucrurile par a fi extrem de dificile, întâmplarea face ca vara lor să devină una de neuitat: o sirenă este adusă în piscina clubului de o furtună extrem de puternică, asemenea unui uragan. Acum, toate gândurile lor se îndreaptă spre îndeplinirea visurilor lui Aquamarine, o sirenă destul de răsfăţată, deoarece este cea mai mică dintr-un şir de şapte surori, precum şi cu salvarea acesteia de la a se transforma în praf.

Pentru a afla cum se desfăşoară şi cum se termină aventurile lor, vă invit să citiţi cărticica.
🐚🐌🐚


Ce mi-a plăcut

Cartea prezintă o poveste în care magia este prezentă, în care fantasticul este prezent. Mi-a plăcut modul în care se comportă cele două prietene una faţă de cealaltă şi maturitatea de care dau dovadă atunci când vine vorba de despărţit şi de stat departe de o prietenă de suflet, ce devine asemenea unei surori.

În plus, autoarea aduce în prim plan detalii la care nu m-aş fi gândit atunci când vine vorba de un element mitic, aşa cum este o sirenă, pe care o prezintă în culori foarte asemănătoare mediului marin: are o culoare albăstrui-verzuie, are părul asemenea unor alge frumos colorate, o coadă plină de scoici albe, ceea ce m-a determinat să visez la un sătuc pe malul mării, unde m-aş putea pierde oricând. O imagine care mi-a rămas în minte este cea a „lacrimilor albastre, care făceau ca meduzele să sclipească în nuanţe de turcoaz şi indigo”.

La fel, modul în care este prezentat clubul din Capri, cu acele buldozere părăsite, cu melcii ei roşiatici, care invadează totul, cu tot acel pustiu al plajelor este inedit. Oarecum, autoarea îi conferă clubului un fel de putere de personaj, are un farmec aparte, care îl face, parcă, să ia parte în mod activ la acţiunea adusă în scenă.

🐚🐌🐚

Ce nu mi-a plăcut

Cred că trebuia citită la o altă vârstă, mă atrăsese descrierea cărţii, aceasta fiind recomandată iubitorilor serialului H2O, care mie mi-a plăcut. Însă, deşi acela poate fi urmărit fără probleme şi la o vârstă adultă, nu acelaşi lucru îl pot afirma şi despre această cărticică. Are un fir narativ destul de simplu şi de previzibil, deşi nu este construit rău. Oricum, îmi doresc să testez romanele pentru oameni mari ale autoarei, care sunt sigură că îmi vor plăcea mult mai tare.

De asemenea, deşi este un roman scos la editura Rao, o editură cu o puternică istorie la noi, există destul de multe greşeli de tehnoredactare, care pot deveni un pic obositoare pe parcursul citirii.
🐚🐌🐚 


Recomandări

Recomand acest roman copiilor cu vârste cuprinse între 10-14 ani. Adulţilor li-l recomand doar dacă îl citesc alături de propriii copii, pentru a trăi alături de aceştia magia lucrurilor simple, bucuria copilului care ar trebui să trăiască în fiecare dintre noi.



Nota mea pe Goodreads: 3/5

🐚🐌🐚

Titlu: Aquamarine
Titlu original: Aquamarine
Autor: Alice Hoffman
Editura: Rao
Număr de pagini: 124
Anul apariţiei: 2010
Tradus din limba engleză: Larisa Lungu


6 comentarii:


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter