marți, octombrie 31

CĂRȚI DE CITIT ÎN PERIOADA HALLOWEEN-ULUI - DACĂ AVEȚI CURAJ



     În această perioadă, peste tot întâlnim o atmosferă destul de înfiorătoare, specifică unei sărbători care nu este românească, dar care a prins destul de bine și la noi. Este un timp în care parcă ne îndreptăm mai mult spre acele cărți care îți dau fiori pe șira spinării, acele romane horror, pentru care îți trebuie puțin sânge rece și, bineînțeles, nu se recomandă citirea lor noaptea... S-ar putea ca visele să îți fie zguduite apoi de ceva fantome, zombie sau altele asemenea... Nu mă întrebați de ce îmi plac atât de tare :)
     Mai jos, am compus o listă cu cărțile pe care le consider potrivite pentru acest gen literar. Dacă aveți propuneri, le aștept cu drag.

    Voi începe cu cărțile marelui scriitor Stephen King, pentru că acesta îmi vine în minte prima dată.



     1. The Shinning - mie mi se pare a fi cea mai bună carte a lui din ceea ce am citit până acum (poate o întrece doar Salem`s Lot). Acțiunea se petrece într-un hotel izolat din munți, un loc în care un alt bărbat își ucisese întreaga familie. Jack Torrance își pierde și el mințile, iar acest lucru declanșează anumite crize pentru fiul său, Danny. Încep să apară tot felul de fantome, forțele răului se dezlănțuie și să strălucească...

   
      2. Carrie - este prima carte de King pe care am citit-o și prima pe care acesta a publicat-o. Carrie este inițial o adolescentă timidă, liceană, chinuită atât de mama ei, o fanatică religioasă, care o supune la tot felul de abuzuri, cât și de colegii de clasă, din cauza aspectului fizic și a lipsei de prieteni. Totul se schimbă în momentul în care tânăra își descoperă puterile telekinetice, prin intermediul cărora poate să pedepsească pe oricine... Una dintre coperțile acestei cărți o prezintă pe Carrie plină de sânge, așa că vă puteți imaginia singuri...

    3. Cimitirul animalelor este un roman despre care se spune ca l-a speriat chiar și pe autor... În spatele curții lui Louis Creed se află un cimitir unde oamenii își îngroapă animalele dragi. Lucrurile stranii se petrece încă de la mutare în satul din Maine, însă lucrurile o iau razna la moartea pisicii fiicei acestuia... Apar fantome, morții reapar, dar cu dorințe macabre și criminale... Este o atmosferă atât de creepy, iar autorul așă pare să aibă o plăcere în ceea ce privește pedepsirea personajelor principale...


    Seria Dexter a lui Jeff Lindsay are traduse la noi doar două volume, sunt 8 în total în limba engleză. Eu am iubit serialul, trebuia să am și cărțile. Dexter are două personalități: odată este cel care rezolvă cazuri de crimă, prinzând criminali, iar pe de altă parte este el însuși un criminal în serie, omorându-i pe cei care, la rândul lor, sunt niște criminali odioși nepedepsiți. 


     Romanul lui Bram Stoker i-a dat naștere lui Dracula, stăpânul întunericului existent în Carpați. Acțiunea se petrece în Transilvania, unde sosește Johnathan Harker pentru a  cumpăra castelul contelui Dracula. Atmosfera este cea care face întreaga carte, este așa, una extrem de întunecată, în care te aștepți oricând să se petreacă ceva rău. Niciun localnic nu se apropie de castel, contele nu apare ziua, nu se apropie de oglinzi, este foarte încântat atunci când vede sânge... E un roman de neratat.


     Nu putem trece peste nuvela lui Mircea Eliade, Domnișoara Christina, un text care aduce în prim-plan credința populară în strigoi și vârcolaci. Tensiunea negativă este asigurată de lipsa unei distincții clare dintre vis și realitate. Subiectul mie mi-a plăcut foarte tare: căci tânăra, ucisă în timpul răscoalei din 1907, se transformă în strigoi și îi chinuie pe toți cei din jur, încercând totodată să revină la viață prin intermediul dragostei, a erosului. Este un blestem, un fel de vrajă malefică...


     Nuvela lui Neil  Gaiman, Coraline, deși considerată de mulți a fi o poveste pentru copii, este un text destul de creepy ca atmosferă. Caroline pătrunde printr-o ușă în Cealaltă Lume, unde se află o altă familie, cineva care seamănă cu părinții ei adevărați. Acolo, Pisica Neagră poate vorbi, apar fantome, cărora Cealaltă Mamă le-a cusut nasturi în loc de ochi și le-a mâncat trupurile... 

 
   Frankenstein este povestea tânărului Victor Frankenstein, un elvețian pasionat de știință, de cunoaștere, care devin modul lui de viață, dar și sursa tuturor nenorocirilor din viața lui și a eșecului. El dorește să creeze o altă specie, să dea viață unor oase lipsite de carne, fapt care îi și reușește, așa luând naștere monstrul său, mortul viu, creația și blestemul vieții sale. Monstrul pe care l-a creat își cere dreptul la dragoste, care i se refuză din cauza înfățișării, moment în care începe să se răzbune pe creatorul său, omorându-i pe cei dragi acestuia.


     Nu am apucat să citesc decât primul volum al Cronicilor Wardstone, dar vă recomand cu drag, mai ales în această perioadă. Romanul conține pasaje înfricoșătoare, care te fac să te întrebi până unde pot merge forțele Răului, ale Întunericului, și cât de multe pot face forțele Binelui pentru a le împiedica. Coperta finală ne oferă îndemnul de „A nu citi această carte după miezul nopții!”, sfat care pare a fi un pic pueril, dar, descoperind toate ființele fantastice care apar în carte (vrăjitori, zombie, fantome etc.), îți dai seama că este un fapt real, că răul de care au parte personajele este mult dincolo de imaginația noastră.

     Voi ce cărți horror ați citit? Ce recomandări îmi faceți?

sâmbătă, octombrie 28

STAR WARS BOOK TAG




    Nu mai știu exact unde am văzut acest tag, știu doar că mi-a plăcut și mi s-a părut extrem de inedit. Filmul Stars Wars mi-a plăcut, partea a patra îmi e cea mai dragă, pentru că e primul meu film văzut în cinema (un cinema mai rudimentar, e adevărat, așa cum avea comuna Măneciu acum n ani - acum nu mai are - dar a fost fascinant pentru ochiul copilului de atunci).  

    Să începem aventura zic! Dacă vă plac cerințele tag-ului, puteți să îl preluați.

     1. Han Solo - un personaj cool, care nu te lasă în caz de pericol


    Primul care mi-a venit în minte a fost Marc, recuperatorul de suflete din seria „Am murit, din fericire” scrisă de Theo Anghel. Am citit doar primul volum - „Întoarcerea”, dar am putut observa cât de protector este Marc, cât de prezent atunci când Oriana are nevoie de ajutor (o salvează din două situații limite, ambele de viață și de moarte). Așa că, da, mi-aș încredința viața lui în caz de pericol extrem.

     2. Yoda - un personaj care deține puteri fantastice


   Ce alt personaj putea să îmi vină minte dacă nu Harry Potter? Celebrul vrăjitor l-a înfrânt pe lordul Voldemort încă de când era doar un bebeluș, apoi, reușește să își salveze prietenii din nenumărate situații. Îmi place determinarea și transformarea lui, de la acel copil care nu are prea multe de spus în fața familiei adoptive, la vrăjitorul pe care toți îl așteptau.

    3. Rey - un personaj feminin cool, dar care nu este over the top


     Recunosc, această cerință mi-a dat ceva bătăi de cap, dar, într-un final, am ales-o pe Amelia Garayoa, personajul principal din romanul „Spune-mi  cine sunt” de Julia Navarro. Este o tânără inițial fără culoare, face parte dintr-o familie burgheză și visează la călătorii... Ajunge însă un personaj cool prin faptul că ajunge spion, călătorește peste tot prin lume pentru a își duce la capăt niște misiuni în care crede. Este o femeie extrem de puternică, ce are puterea de a trece peste toate greutățile și neîmplinirile personale pentru o cauză în care crede.

    4. Vader - un personaj pozitiv, dar care, ulterior, devine negativ


   Aici, prima care îmi vine în minte este Carrie, din romanul lui Stephen King cu același nume. Este inițial un personaj extrem de timid, retras, care îndură ironiile și persecuțiile la care o supun colegii, ca să nu mai vorbim de fanatismul religios al mamei sale... Totul se schimbă în momentul în care își descoperă puterea - telekinezia, iar ce urmează apoi, e teribil... Cei care au citit cartea știu deja.

    5. Chewtbacca - un personaj exotic

     Clar îmi vine în minte Kit Black, personajul Monicăi Ramirez. Trăieșțe în Corsica, devine pirat, călătorește pe mare... Ce poate fi mai exotic de atât?!

miercuri, octombrie 25

THEO ANGHEL: ÎNTOARCEREA (AM MURIT, DIN FERICIRE #1) - RECENZIE





„În tot ce facem suntem puşi în faţa unei răscruci: binele sau răul. Binele pare o coborâre în timpul căreia nu obosim, răul pare o urcare obositoare. Dar ajunşi la vârf, avem sentimentul că am înfăptuit un lucru măreţ.
Andrea Bocelli

Nu ştiu dacă mai există persoane care nu au citit seria „Am murit, din fericire” de Theo Anghel, cred că mă număr printre puţinele persoane care nu o făcuseră până acum. Nu ştiu încă ce anume m-a oprit până acum, dar pot să vă spun că tocmai am devenit un fan înfocat al acestei serii, chiar dacă am citit doar primul volum al seriei – „Întoarcerea”. Autoarea are un stil atât de natural, presărat cu mult umor, încât simţi că faci parte din acţiunea prezentată, nu că eşti doar un simplu cititor. A fost un roman exact pe gustul meu, acel gen de fantasy care te face să crezi că tot ceea ce apare în faţa ta este real.
„Întoarcerea” aduce în prim-plan un subiect care pe mine m-a atras dintotdeauna: viaţa de după moarte. Mulţi consideră că moartea este finalul a tot, autoarea ne arată că ar putea fi altceva şi merge dincolo de trierea aceea făcută între bine şi rău, între plasarea persoanei fie în Paradis, fie în Iad: în cartea ei, există o cale de mijloc, pentru cei care s-au născut cu o anumită esenţă, pentru cei speciali, care au fost creaţi cu anumite daruri. Ea creează o lume nouă, invizibilă oamenilor muritori, paralelă cu cea cunoscută nouă, unde totul este cuprins de lumini şi umbre, în care recuperatorii de suflete sunt prezenţi, la fel şi îngerii şi drăcuşorii. Cred că tocmai această îmbinare dintre cele două lumi m-a atras cel mai tare la volumul de faţă.



Subiectul romanului
Firul narativ o aduce în prim-plan pe Oriana, o tânără rebelă, crescută de mătuşa ei. Încă de la început, ne frapează un eveniment inedit: Oriana nu mai este fată, deşi, spune ea: 
„Îmi plăcea să fiu fată şi aş fi fost în continuare, dacă nu aş fi murit.”  
Da, este adevărat, Oriana moare chiar în ziua nunţii ei, în urma unui accident aparent banal. Însă, odată ajunsă în lumea de Dincolo, ea nu este trimisă nici în Rai, nici în Iad, asemenea majorităţii celor decedaţi, ci ea ajunge pe uşa din centru, unde este întâmpinată de doi reprezentanţi: Amadeus – care reprezintă Binele, Paradisul, şi Malorum – partea întunecată, a Iadului. Aceştia o anunţă că misiunea ei pe acest Pământ nu s-a încheiat încă, ci doar va lăsa în urmă vechea ei viaţă. Este trimisă înapoi de unde a venit, loc cunoscut în sferele de sus drept Chaos, transformată într-un recuperator de suflete. Nu vine singură, ea are cei doi îngeri despre care ştim cu toţii, cei care, de obicei, stau la dreapta şi la stânga noastră, doar că aceştia devin vizibili la comandă şi sunt un fel de umbre ale Orianei. Este vorba de Ama şi Abel, un înger bun şi un înger rău, care au puterea de a îi citi gândurile şi de a o ghida, fiecare spre ce se pricepe mai bine…
Oriana nu se întoarce fără un scop: ea trebuie să salveze anumite suflete, pe care i le indică un ceas special, care, după părerea ei, îi arată dacă a făcut bine sau nu ceea ce a făcut. Aceasta nu înseamnă că ea nu are liber arbitru, pentru că poate înclina oricând balanţa, spre bine sau spre rău. Pe lângă aceasta, ea observă schimbări în comportamentul şi în trăirile sale: capătă mai multă forţă fizică, devine mai atentă la nevoile celor din jur, astfel încât ajunge să ajute pe oricine se află în nevoie (nişte copii care au rămas fără case, femei agresate etc.).
Misiunile sale, anumiţi fiori ai dragostei, toate evenimentele la care Oriana ia parte trebuie să le aflaţi singuri, pentru că acţiunea este una extrem de alertă şi dacă v-aş divulga prea multe ar însemna să vă distrug plăcerea lecturii. Pot doar să vă spun să vă faceţi comozi, cu un ceai în faţă, pentru ca nu veţi lăsa cartea din mână oricum până la final. Vă va fi imposibil.



Ceea ce pot să vă spun este că m-am îndrăgostit iremediabil. „Am murit, din fericire” tocmai a devenit noua mea serie preferată. Totul este ales cu foarte multă grijă: numele de Oriana înseamnă răsărit sau ascensiune în latină, iar personajul principal tocmai asta face: se ridică din nou la viaţă, primeşte o nouă şansă.
Naraţiunea se face le persoana întâi, ceea ce ne permite să o cunoaştem mult mai bine pe protagonistă, iar modul în care aceasta îşi expune punctele de vedere este pur şi simplu adorabil. La gândurile sale, se adaugă cele ale Amei şi ale lui Abel şi pot spune cu toată sinceritatea că îl iubesc pe drăcuşor, poate mai mult decât pe recuperatorul Marc, omul bun la toate, mereu prezent acolo pentru Oriana. Nu ştiu, parcă Abel oferă sarea şi piperul în orice situaţie.
Acţiunea este una extrem de alertă, parcă un întreg film se desfăşoară în faţa noastră. Însă, totul curge atât de natural, încât chiar crezi că tot ceea ce este descris între paginile cărţii este posibil, real, şi cred că tocmai acesta este rolul unui fantasy extrem de bun, de a te scoate din confortul tău şi de a te face să călătoreşti în cu totul alte locuri.
În ciuda faptului că povestea este una extrem de complexă şi de bine-construită, în spatele ei putem găsi teme extrem de actuale, precum cele ale femeilor forţate să apeleze la orice mijloace pentru a îi salva pe cei dragi sau pentru a ieşi din situaţii imposibile, chiar dacă aceasta înseamnă vinderea trupului; soarta oamenilor străzii, care ajung să trăiască în canale, la limita dintre viaţă şi moarte; violenţa cu care sunt tratate, din păcate, unele femei, care nu mai reuşesc deloc să iasă din acest cerc vicios etc.
La toate acestea, se adaugă plasarea acţiunii într-un spaţiu autohton, în Bucureşti, lucru pe care îl aştept, de regulă, de la o operă a unui autor român. Mi se pare că îi conferă acea notă de originalitate şi pentru mine reprezintă un mare plus.
Gata, mă opresc aici, cred că aţi înţeles deja cât de mult mi-a plăcut romanul şi ştiţi că pot discuta despre el la nesfârşit. Mă bucur că am toate celelalte volume din serie, patru la număr, pentru că trebuie, neapărat, să cunosc restul poveştii.
Minusuri eu nu i-am găsit acestui roman, vă invit să îl citiţi şi voi pentru a vă convinge. E pur şi simplu perfect.






marți, octombrie 24

TOP 5 SERIALE PREFERATE




     La capitolul filme și seriale nu stau chiar atât de bine pe cât mi-aș dori, tot zic că îmi voi face timp pentru a viziona mai multe, mai ales că este o activitate care mă destinde extrem de tare, dar încă nu sunt foarte bună prietenă cu timpul. Am, însă, câteva seriale la care apelez oricând am nevoie de puțină voie bună, despre care vă voi vorbi în acest articol.

 1. Anatomia lui Grey (Grey`s Anatomy)
     

    Preferatul meu din toate timpurile rămâne Anatomia lui Grey. Am avut un timp când mi-ar fi plăcut să fiu doctor, pentru a descoperi leacuri pentru cele mai grave maladii ale lumii, însă nu a fost să fie. Pentru că răspunde în parte acestei dorințe ale mele, acest serial rămâne unul de suflet. Îl urmăresc încă din momentul în care a apărut, văd și reluările pe care le aduc în prim-plan canalele de televiziune, nu mă pot sătura de el. Îmi plac cazurile prezentate, la fel și poveștile de suflet, să nu mai spun de poveștile medicilor. Personajele mele preferate sunt Meredith Grey, pentru forța și determinarea cu care face lucrurile, Alex Karev, pentru că a reușit să se schimbe extrem de tare, Derek Shepperd, care, la fel, este un personaj extrem de puternic, ba chiar și Amelia Shepperd mi-a devenit simpatică în ultimul timp, mai ales că îi cunosc povestea și din Private Practice. Am ajuns la sezonul 14, dar încă îmi mai doresc să mai fie mult timp de acum încolo.


  2. A fost odată ca niciodată (Once Upon a Time)


    În momentul în care era difuzat la tv, aveam eleve care îmi vorbeau de acest serial, dar atunci nu aveam timp să îl urmăresc. L-am descoperit de extrem de puțin timp, am văzut 4 sezoane din 7, dar voi vedea până la capăt cu siguranță, căci aduce mereu în prim-plan noi provocări. Este un serial creat exclusiv pentru iubitorii de cărți, căci sunt aduse la viață toate personajele din basmele clasice, din poveștile copilăriei noastre. Întâlnim personaje precum Albă ca Zăpada, Prințul, Regina cea Rea, Anna din Frozen, Vrăjitorul din Oz etc. Toate poveștile se împletesc, iar caracterele lor se adună la un loc, creând noi povești. Ce îmi place cel mai tare la acest serial sunt învățămintele pe care le aduce în față, la fel și faptul că ne arată că nimic nu este colorat doar în alb și negru și că totul are nuanțe. Nimic nu este exclusiv bun sau exclusiv rău, ci totul se desfășoară în conformitate cu alegerile noastre. Suntem singurii care ne putem clădi viețile, chiar dacă mediul exterior își mai pune unele amprenele asupra noastră.


    3. Fetele Gilmore (Gilmore`s Girls) 


   Da, știu, nu este un serial foarte nou, dar îmi place la nebunie. Le iubesc pe Rory și pe Lorelei, iubesc modul în care Lorelei reușește să își contureze relația cu fiica sa, rod al unei iubiri timpurii. Subiectele abordate sunt extrem de actuale, precum relația dintre părinți și copii, viața universitară, slujba etc. Atmosfera creată în acel mic orășel este nemaipomenită, aproape ca la mine, la țară, unde fiecare se cunoaște cu celălalt.  Cafeneaua orașului devine și ea extrem de importantă. Totul este creat parcă pentru a te îndemna să visezi la un loc ideal și la acei prieteni de suflet. Mai ales acum, de când a venit vremea ploioasă, urmăresc și mai tare acest serial.

   
   4. Neveste disperate (Desperate Housewives)


      Da, știu, s-a terminat demult filmarea acestui serial, dar nu mă pot sătura de el. Din când în când, îl iau de la capăt și fac un maraton. Povestea celor 5 prietene care trăiesc în suburbii mă atrage întotdeauna, căci ea ne arată puterea prieteniei, a uniunii dintre oameni. Sunt povești din spatele ușilor, care ni se pot întâmpla fiecăruia dintre noi. Sunt secrete care, deși păstrate cu strășnicie, ajung în cele din urmă să iasă la iveală. Mi-ar fi plăcut să mai fie...


    5. Blindspot


     Este un serial ajuns abia la sezonul 2, dar a cărui continuare o aștept cu înfrigurare. Povestea începe cu găsirea într-o geantă a unei femei al cărei trup a fost complet tatuat. Fiecare tatuaj spune o poveste, care îi ajută pe cei din poliție să deconspire anumite grupări teroriste. Aduce în discuție corupții la nivel înalt, care ar putea schimba total cursul lumii. Nu am crezut că va fi un serial pe placul meu, dar mi-a devenit extrem de apropiat de suflet. 

Care sunt serialele voastre preferate?

Vizitatorii blogului


website hit counter